Calea către Hristos
Capitolul 9 — Viața și faptele noastre
Dumnezeu este pentru întreg Universul izvorul vieții, luminii și bucuriei. Asemenea razelor de lumină de la soare, asemenea apei care se revarsă dintr-un izvor viu, tot așa binecuvântările se revarsă de la Dumnezeu peste toate creaturile Sale. Și oriunde viața lui Dumnezeu se află în inimile oamenilor, ea se revarsă și asupra altora în iubire și binecuvântare. CH 77.1
Bucuria Mântuitorului nostru consta în înălțarea și răscumpărarea celor căzuți în păcat. Pentru realizarea acestui scop, El nu și-a considerat viața ca fiind scumpă înaintea Sa și a suferit crucea și a disprețuit rușinea. Chiar și îngerii sunt totdeauna angajați în a lucra pentru fericirea altora. Aceasta este bucuria lor. Ceea ce inimile egoiste ar socoti drept un serviciu umilitor, adică acela de a sluji celor care sunt nenorociți și, din toate punctele de vedere inferiori lor în caracter și rang, este totuși lucrarea îngerilor fără păcat. Spiritul iubirii Domnului Hristos ce se jertfește pe sine este spiritul care cuprinde întreg cerul și care constituie esența binecuvântărilor Lui. Acesta este spiritul pe care urmașii lui Hristos îl vor avea, lucrarea pe care ei o vor face. CH 77.2
Când iubirea lui Hristos este păstrată ca ceva scump în inimă, asemenea mirosului unui parfum plăcut ea nu poate fi ascunsă. Influența ei sfântă va fi simțită de toți aceia cu care venim în contact. Spiritul Domnului Hristos în inimă este asemenea unui izvor în deșert, curgând ca să învioreze totul, făcând pe cei ce sunt gata să piară doritori să bea din apa vieții. CH 77.3
Iubirea față de Hristos se va manifesta în dorința de a lucra așa cum a lucrat El, pentru binecuvântarea și înălțarea omenirii. Ea ne va face să avem iubire, bunătate și simpatie față de toate ființele create de cerescul nostru Tată. CH 77.4
Viața Mântuitorului pe pământ n-a fost o viață comodă, închinată Sieși, ci El a muncit din greu, depunând eforturi serioase, neobosite pentru mântuirea omenirii pierdute. Din ieslea de la Betleem până la crucea Golgotei, Domnul Hristos a mers pe calea jertfirii de sine și n-a căutat să fie scutit de sarcini grele, călătorii istovitoare, de griji și lucrări epuizante. El spunea: “Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți”. (Matei 20, 28.) Acesta era singurul și marele scop al vieții Sale. Toate celelalte erau secundare și subordonate. Mâncarea și băutura Sa erau acelea de a face voia lui Dumnezeu și a sfârși lucrarea Sa. Eul și interesul egoist n-au avut nici un loc în activitatea Sa. CH 78.1
Tot la fel și cei care sunt părtași harului lui Hristos vor fi gata să facă orice sacrificiu pentru ca și alții, pentru care a murit Domnul Hristos, să poată fi părtași ai darului ceresc. Ei vor face tot ceea ce pot pentru a face mai bună lumea în care trăiesc. Acest spirit este rodul sigur al unui suflet cu adevărat convertit. De îndată ce cineva vine la Hristos, în inima lui se naște dorința de a face cunoscut și altora ce minunat prieten a găsit în Hristos; căci adevărul mântuitor și sfințitor nu poate fi ascuns în inima sa. Asemenea lui Filip când a găsit pe Mântuitorul, și noi vom invita pe alții să privească fața Lui. Vom căuta să le arătăm bunătatea atrăgătoare a Domnului Hristos, împreună cu realitățile nevăzute ale împărăției cerurilor. Atunci vom avea o dorință puternică de a merge pe aceeași cale pe care a mers și Domnul Hristos. Vom fi atunci stăpâniți de dorința plină de zel ca și cei din jurul nostru să poată privi “pe Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii”. (Ioan 1, 29.) CH 78.2
Efortul făcut pentru binecuvântarea altora va avea ca rezultat propria noastră binecuvântare. Acesta a fost de fapt scopul urmărit de Dumnezeu atunci când ne-a dat partea noastră de lucru în cadrul Planului de Mântuire. El a dat astfel oamenilor privilegiul de a deveni părtași de natură divină și, la rândul lor, aceștia să fie o binecuvântare pentru toți semenii lor. Aceasta este cea mai mare onoare, cea mai mare bucurie pe care Dumnezeu o poate da celor credincioși. Cei care devin astfel părtași la lucrarea iubirii divine sunt aduși tot mai aproape de Creatorul lor. CH 79.1
Dumnezeu ar fi putut să încredințeze îngerilor din ceruri lucrarea de vestire a soliei Evangheliei și toată lucrarea slujirii din iubire. El ar fi putut să folosească alte mijloace pentru împlinirea planurilor Sale. Dar în marea Sa iubire, a ales să ne facă conlucrători cu El, cu Domnul Hristos și cu îngerii, pentru ca să putem fi părtași binecuvântării, bucuriei și înălțării spirituale care rezultă din această slujire neegoistă. CH 79.2
Făcându-ne părtași suferințelor Lui, noi suntem aduși în relații de împreună simțire cu Domnul Hristos. Fiecare act de sacrificiu de sine pentru binele altora întărește spiritul binefacerii în inima dătătorului, legându-l tot mai strâns de Răscumpărătorul lumii, care, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru noi, pentru ca prin sărăcia Lui, noi să ne îmbogățim. (2 Corinteni 8, 9.) Și când noi împlinim în acest fel scopul divin al existenței noastre, numai atunci viața poate fi o binecuvântare pentru noi. CH 79.3
Dacă vei lucra așa cum Domnul Hristos a stabilit că trebuie să lucreze ucenicii Săi, câștigând suflete pentru El, atunci vei simți nevoia unei experiențe spirituale mai profunde, cum și a unei cunoașteri mai înalte a lucrurilor dumnezeiești; atunci vei înseta și vei flămânzi după neprihănire. Vei lupta atunci cu Dumnezeu în rugăciune și, credința ta va fi întărită, iar sufletul tău va bea și mai mult din izvoarele mântuirii. Întâmpinând împotrivire și încercări, acestea te vor face să te apropii mai mult de Biblie, și te vei ruga mai mult. Atunci vei crește în harul și în cunoștința Domnului Hristos și vei obține o experiență bogată. CH 80.1
Spiritul lucrării dezinteresate pentru alții dă caracterului profunzime, statornicie și o bunătate plină de iubire asemenea lui Hristos, care aduce celui ce are un asemenea caracter pace și fericire. Atunci aspirațiile vieții sunt mai înalte. Nu mai este loc pentru lenevie și egoism. Aceia care folosesc în acest fel darurile spirituale vor crește și vor deveni puternici spre a lucra pentru Dumnezeu. Ei vor dobândi o înțelegere spirituală mai clară și o credință puternică, mereu crescândă, cum și o mai mare putere în rugăciune. Duhul lui Dumnezeu lucrând asupra lor “trezește armonii” sfinte în suflet ca răspuns la atingerea divină. Aceia care se consacră astfel unei lucrări dezinteresate, neegoiste, pentru binele altora, lucrează cu atât mai sigur la propria lor mântuire. CH 80.2
Singura cale pentru a crește în har este aceea de a face în mod dezinteresat lucrarea pe care ne-a încredințat-o Domnul Hristos: a face tot ceea ce stă în puterile noastre ca să ajutăm și să binecuvântăm pe aceia care au nevoie de ajutorul pe care li-l putem da. Puterea vine prin exercițiu; activitatea este în esență condiția vieții. Aceia care se străduiesc să mențină viețuirea creștină, acceptând în mod pasiv binecuvântările ce vin prin mijloacele harului, fără să facă nimic pentru Hristos nu fac altceva decât încearcă să trăiască numai mâncând, fără să și muncească. Dar în cele spirituale, ca și în cele fizice, aceasta are întotdeauna ca rezultat degenerare și decădere. Un om care va refuza să-și folosească membrele sale nu peste mult timp nu va mai avea putere ca să le folosească. Tot la fel și creștinul care nu va folosi puterile pe care i le-a dat Dumnezeu, nu numai că nu va mai crește în Hristos, dar va pierde și puterea pe care o avea. CH 80.3
Biserica lui Hristos este instrumentul folosit de Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor. Misiunea ei este de a duce lumii Evanghelia. Această îndatorire stă asupra tuturor creștinilor. Fiecare, în limitele darului său și ale ocaziilor pe care le are, trebuie să aducă la îndeplinire însărcinarea Mântuitorului. Iubirea lui Hristos, descoperită nouă, ne face datori față de toți aceia care nu-L cunosc. Dumnezeu ne-a dat lumină nu numai pentru noi, ci pentru a o revărsa și asupra altora. CH 81.1
Dacă urmașii Domnului Hristos ar fi treji la postul datoriei lor, ar fi mii acolo unde astăzi este numai unul care vestește Evanghelia în țările lumii. Toți aceia care nu se pot angaja personal în această lucrare pot totuși s-o susțină cu mijloacele lor, cu simpatia și rugăciunile lor. Și mai este încă mult de lucru pentru suflete chiar în țările așa-zise creștine. CH 81.2
Nu este nevoie să mergem în țările păgâne, nici chiar să părăsim cercul restrâns al familiei, dacă îndatoririle noastre ne rețin aici, ca să lucrăm pentru Hristos. Noi putem face acest lucru în cămin, în comunitate, printre cei care au legătură cu noi, printre cei cu care lucrăm zilnic. CH 81.3
Cea mai mare parte a vieții Mântuitorului pe pământ a fost petrecută lucrând din greu în micul atelier de dulgherie din Nazaret. Îngerii slujitori vegheau pe Domnul vieții pe când Acesta mergea printre țărani și meseriași, nerecunoscut și neonorat. El își îndeplinea tot atât de conștiincios chemarea în timp ce lucra la modestul Său meșteșug, ca și atunci când vindeca pe bolnavi sau când umbla pe valurile răscolite de furtună ale mării Galileii. Tot așa și noi putem umbla și lucra cu și pentru Hristos în cele mai umile îndatoriri și în cele mai de jos poziții ale vieții. CH 81.4
Apostolul spune: “Fiecare, fraților, să rămână cu Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat”. (1 Corinteni 7, 24.) Omul de afaceri poate să-și conducă afacerile în așa fel încât, datorită cinstei și credinței sale, Domnul să fie preamărit. Dacă el este un adevărat urmaș al Domnului Hristos, va demonstra religia lui în tot ce face și va da pe față înaintea oamenilor spiritul lui Hristos. Mecanicul poate fi un reprezentant vrednic și credincios al Aceluia care a muncit din greu în umila Sa viață trăită printre dealurile din Galilea. Toți aceia care poartă numele lui Hristos să lucreze și să se comporte astfel încât ceilalți, văzând faptele lor bune, să slăvească pe Creatorul și Răscumpărătorul lor. CH 82.1
Mulți au găsit scuze pentru faptul că n-au pus darurile lor în slujba lui Hristos, spunând că alții au avut daruri și ocazii mai bune ca ei. A existat chiar ideea că numai cei care sunt în mod deosebit talentați, numai acestora li se cere să-și consacre capacitățile în slujba lui Dumnezeu. Unii au înțeles că talentele au fost date numai unei anumite clase favorizate excluzând pe ceilalți care, bineînțeles, nu sunt chemați să se împărtășească nici de activitatea acelora, nici de răsplata lor. Dar în parabola Domnului nu sunt prezentate în acest fel lucrurile. Când stăpânul casei a chemat pe slujitori, el a dat fiecăruia partea sa de lucru. CH 82.2
Cu un spirit plin de iubire, putem îndeplini cele mai umile îndatoriri ale vieții “ca pentru Domnul”. (Coloseni 3, 23.) Dacă iubirea lui Dumnezeu este în inimă, ea se va manifesta atunci în viața de fiecare zi. Vom fi atunci înconjurați de parfumul plăcut al prezenței lui Hristos, iar influența noastră va fi spre înălțare și binecuvântare. CH 82.3
Nu trebuie să aștepți ocazii mari, speciale sau talente extraordinare pentru ca numai atunci să lucrezi pentru Dumnezeu. Nu trebuie să te gândești ce va gândi lumea despre tine. Dacă viața ta zilnică este o mărturie despre curăția și sinceritatea credinței tale și dacă și ceilalți sunt convinși că dorința ta este să le fi de folos, atunci eforturile tale nu vor fi în totul zadarnice. CH 83.1
Cei mai umili și cei mai săraci dintre ucenicii Domnului Hristos pot fi o binecuvântare pentru alții. Poate că ei nu-și dau seama că fac ceva deosebit de bun, dar prin influența lor tăcută pot pune în mișcare valuri de binecuvântări tot mai adânci și tot mai întinse, ale căror rezultate binecuvântate poate că nu le vor cunoaște decât în ziua răsplătirii finale. Ei nu simt și nici nu au cunoștință despre faptul că fac o lucrare însemnată. Ei nu sunt chemați să se împovăreze singuri cu îngrijorarea pentru reușita lucrării. Ei nu trebuie să facă altceva decât să meargă înainte în liniște, îndeplinind cu credincioșie lucrarea pe care Dumnezeu le-o încredințează, și viața lor nu va fi trăită în zadar. Viața lor proprie va crește atunci mai mult și tot mai mult după chipul Domnului Hristos; ei sunt atunci lucrători împreună cu Dumnezeu în viața aceasta și se pregătesc astfel pentru lucrarea cea mai înaltă și pentru bucuria neumbrită de nimic a vieții veșnice. CH 83.2