Lucrarea misionară medicală

Un elixir al vieții

Când se înființează un sanatoriu în țară, bolnavii pot respira aerul curat al cerului. În timp ce se plimbă printre flori și pomi, bucuria și veselia le umplu inimile. Este ca și când Dumnezeu Însuși le-ar surâde în timp ce privesc la minunatele lucruri pe care El le-a creat pentru a aduce bucurie inimilor lor întristate. LMM 233.1

Viața în aer liber este bună pentru trup și minte. Ea este medicamentul lui Dumnezeu pentru refacerea sănătății. Aerul curat, apa bună, lumina soarelui, peisajele frumoase toate acestea sunt mijlocele Sale pentru reînsănătoșirea celor bolnavi pe căi naturale. LMM 233.2

Faptul că putem beneficia în țară de aceste avantaje constituie un puternic stimulent pentru înființarea de sanatorii. Instituția poate fi înconjurată de flori și pomi, de livezi și vii. Efectul acestor împrejurimi este ca și al unui elixir al vieții. LMM 233.3

Este mai de preț decât argintul sau aurul faptul că bolnavii se pot întinde la soare sau la umbra pomilor. și ori de câte ori se ivește ocazia, cei care au grijă de aceștia ar putea să extragă lecții despre dragostea lui Dumnezeu din lucrurile din natură, de la copacii cei falnici, de la iarba ce crește și de la minunatele flori. Fiecare mugur și fiecare floare ce înflorește constituie o expresie a iubirii lui Dumnezeu față de copiii Săi. Îndreptați-vă către Cel de sus, a cărui mână a făcut lucrurile frumoase ale naturii. LMM 233.4

Viață doar în Hristos

Fructul pomului vieții din grădina Eden posedă o virtute supranaturală. A mânca din el înseamnă a trăi veșnic. Fructele acestuia constituiau antidotul morții. Frunzele acestuia întrețineau viața și nemurirea. Însă, prin neascultarea omului, moartea a pătruns în lume. Adam a mâncat din fructul pomului cunoștinței binelui și răului, fructul care îi fusese interzis să îl atingă. Acesta a fost testul său. El nu l-a trecut, iar greșeala sa a deschis porțile unui potop de necaz asupra lumii noastre. LMM 233.5

Pomul vieții constituie tipul unicei mari Surse de nemurire. “În El era viața; și viața era lumina oamenilor” (Ioan 1, 4). El este izvorul vieții. Ascultarea de El dă viață, însuflețește puterea și înveselește sufletul. Prin păcat, omul și-a închis singur accesul la pomul vieții. Acum, viața și nemurirea sunt aduse la lumină prin Domnul Isus Hristos.... LMM 233.6

Beneficiile mișcării în aer liber

De ce să-i lipsim pe pacienți de binecuvântarea refacerii sănătății, ce poate fi găsită în viața petrecută în aer liber? Am fost învățată că, dacă bolnavii sunt încurajați să iasă din camere și să petreacă timpul în aer liber, îngrijind florile sau făcând o altă activitate ușoară, plăcută, mintea lor va fi distrasă de la propria persoană spre alte lucruri care le vor reda sănătatea. Mișcarea fizică în aer liber trebuie prescrisă ca o necesitate benefică, dătătoare de viață. Cu cât pacienții vor fi ținuți mai mult timp în aer liber, cu atât va fi necesară mai puțină îngrijire. LMM 234.1

Cu cât sunt mai plăcute împrejurimile, cu atât mai plini de speranță vor fi ei. Înconjurați-i cu lucrurile frumoase ale naturii, așezați-i în locuri în care pot vedea cum cântă păsările, iar inimile lor vor izbucni într-un cântec ce va fi în armonie cu cântecul păsărilor. Închideți-i în camere și, oricât de elegant mobilate ar fi acestea, ei vor fi nervoși, agitați și triști. Dați-le binecuvântarea vieții în aer liber; căci astfel sufletele lor vor fi înălțate, inconștient și, într-o mare măsură, în mod conștient. Atât corpul, cât și mintea vor simți ușurare.... LMM 234.2

Sănătate și bucurie în câmp și livadă

Mântuitorul nostru lucrează continuu pentru a reface în om chipul moral al lui Dumnezeu. și, deși întreaga creațiune geme sub blestem, iar fructele și florile sunt nimic în comparație cu ceea ce vor fi pe pământul cel nou creat, totuși, chiar și astăzi, bolnavii pot găsi sănătate și bucurie în câmp și livadă. Câtă vindecare aduce acest lucru! Ce mijloc de prevenire a bolii! Frunzele pomului vieții sunt pentru vindecarea copiilor lui Dumnezeu, care cred, și se pocăiesc, și profită de binecuvântarea care se găsește în pom, în arbust și în floare, chiar dacă natura este afectată de blestem. — (Manuscript 41, 1902). LMM 234.3