Lucrarea misionară medicală

Medicul nu este scutit

Adeseori medicii sunt chemați în Sabat pentru a sluji celor bolnavi și este imposibil ca ei să se bucure de timp pentru odihnă și evlavie. Mântuitorul ne-a arătat prin propriul Său exemplu că este bine să aducem alinarea suferințelor în această zi; însă medicii și surorile medicale nu trebuie să facă lucruri care nu sunt necesare. Tratamentul obișnuit și operațiile care pot aștepta trebuie amânate până a doua zi. Pacienții să știe că medicii trebuie să aibă o zi pentru odihnă. Domnul spune: “Să țineți Sabatele Mele, căci ele vor fi între Mine și voi, și urmașii voștri, un semn după care se va cunoaște că Eu sunt Domnul care vă sfințesc”. (Exod 31, 13.) LMM 214.3

Fie ca nici un om să nu-și ia libertatea, deoarece este medic, să desconsidere Cuvântul lui Dumnezeu. El trebuie să-și planifice astfel lucrul, încât să asculte de cerințele lui Dumnezeu. El nu trebuie să călătorească în Sabat decât dacă există o suferință reală pe care trebuie s-o aline. Fiind vorba despre un astfel de caz, nu este o călcare a Sabatului dacă medicii trebuie să călătorească în această zi, însă cazurile obișnuite trebuie amânate. LMM 214.4

Dumnezeu a creat lumea în șase zile și S-a odihnit în a șaptea zi. El a sfințit, a binecuvântat ziua a șaptea și a făcut din ea un memorial sacru. “Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l ei și urmașii lor, ca un legământ necurmat.” (Exod 31, 16.) Cei care fac acest lucru, ținând toate poruncile lui Dumnezeu, pot face apel la făgăduințele cuprinse în Isaia 58, 11-14. Sfaturile care sunt date în acest capitol sunt depline și hotărâte. Cei care se rețin de la muncă în Sabat pot face apel la alinare și mângâiere divină. Oare să nu-L credem noi pe Dumnezeu? Oare să nu numim noi sfântă ziua pe care El o numește sfântă? Omului nu ar trebui să-i fie rușine să recunoască drept sacru ceea ce Dumnezeu numește sacru. Nu ar trebui să-i fie rușine de ceea ce Dumnezeu a poruncit. Ascultarea îi va aduce cunoașterea a ceea ce constituie sfințire adevărată. LMM 215.1

Să nu fie jefuit Dumnezeu în privința zecimilor și darurilor, iar timpul Său sacru să nu fie profanat. Omul nu trebuie să-și facă plăcerile în ziua cea sfântă a lui Dumnezeu. El are șase zile în care își poate face lucrul vremelnic, însă Dumnezeu o pretinde pe a șaptea ca fiind a Sa. “Să nu faci nici o lucrare în ea”, spune El. (Exod 20, 10.) Slujitorul lui Dumnezeu va numi sacru ceea ce Domnul numește sacru. Astfel, el va arăta că L-a ales pe Domnul drept conducător al Său. Sabatul a fost instituit în Eden, când stelele dimineții cântau laolaltă, iar fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de bucurie. Dumnezeu ne-a dat această sarcină. Să cinstim și să sfințim această zi. — (Manuscript 162, 1897.) LMM 215.2