Lucrarea misionară medicală
Instruirea pentru diverse domenii ale lucrării
În sanatorii trebuie instruiți lucrători, dintre care unii vor rămâne la instituție, iar alții vor pleca spre a lucra ca misionari medicali. Aceștia, oricare ar fi domeniul în care vor lucra, fie ca medici, surori medicale sau personal auxiliar, trebuie să fie hotărâți la principiile reformei sănătății și în toate punctele credinței noastre, pentru ca, atunci când vin în contact cu pacienții sau ies în lumea civilizată sau în regiuni care zac în întunericul păgân, să poată prezenta adevărul lui Dumnezeu cu privire la aceste subiecte. Pe măsură ce acești lucrători își îndeplinesc datoriile, eficiența experienței bărbaților și femeilor sporește de o sută de ori, iar lucrarea pentru acest timp este adusă la îndeplinire mult mai repede. LMM 199.4
Trebuie alese și instruite persoane potrivite, care vor face onoare lucrării, în toate ramurile ei. Consacrarea talentelor lor trebuie să fie foarte reală și atunci Dumnezeu le va binecuvânta eforturile. El este izvorul harului și al înțelepciunii. Prin tăria Lui, defectele de caracter și ignoranța pot fi biruite. LMM 200.1
Fiecare medic, fiecare soră medicală, fiecare lucrător implicat în slujire pentru Dumnezeu trebuie să țintească spre perfecțiune și, sub instruirea celui mai mare Învățător pe care L-a avut lumea vreodată, trebuie să tindă mereu mai sus, către ținta pusă. Toți cei care au de-a face cu lucrarea misionară medicală trebuie să fie persoane dornice să învețe. Nimeni nu trebuie să gândească: eu nu pot face acest lucru! În loc de aceasta, să-și spună: Dumnezeu cere de la mine să fiu desăvârșit. Ce a spus Domnul Hristos cu privire la acest lucru: “Fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru Cel ceresc este desăvârșit”. (Matei 5, 45.) LMM 200.2
Nici unul dintre aceia care își îngăduie defecte în purtare sau caracter nu vor avea scuză. Cei angajați în lucrarea misionară medicală sunt angajați în slujire pentru Dumnezeu și ei trebuie să încerce să atingă standardul. El ne va da înțelepciune și pricepere. Noi trebuie să dovedim superioritate în ce privește intelectul, priceperea, iscusința și cunoștința, pentru că noi credem în Dumnezeu și în puterea Sa, care lucrează la inimile oamenilor. LMM 200.3
Citiți istoria vieții lui Daniel. Domnul dorește ca poporul Său să atingă treapta cea mai de sus a scării, pentru a-L putea proslăvi pe El, având iscusința pe care El dorește să le-o dea. El deține o comoară de cunoștință din care noi cu toții ne putem alimenta. Atunci, haideți să fim conștienți de defectele pe care le avem și să ne îmbunătățim starea prin instruire divină. Atunci, lumina și harul lui Dumnezeu vor fi reflectate asupra lumii, ca cea mai înaltă educație care îl sfințește pe cel care o primește. LMM 200.4
Religia Domnului Isus Hristos nu se degradează niciodată; ea nu-i face niciodată pe oameni duri și grosolani. Vorbirea necorespunzătoare și obiceiurile greșite trebuie îndreptate. Dumnezeu dorește ca fiecare om să fie corespunzător în vorbire și obiceiuri și să posede cunoștință, ceea ce îl va face să ocupe un loc de frunte între oameni. Eu prezint acest lucru așa cum mi l-a prezentat Domnul. Să ne hotărâm să avem ținta de a învăța în școala lui Hristos. LMM 200.5
Instruirea surorilor medicale
Pentru instruirea surorilor medicale trebuie să existe un plan organizat. Ele învață una din cele mai valoroase meserii; ele vor fi ispitite prin oferte de salarii mai mari în locuri unde vor avea o șansă mai bună de a câștiga bani, dacă vor merge la anumiți pacienți. Trebuie acordată atenție în această privință; dacă nu, va fi necaz cu siguranță.... LMM 201.1
Fiecare trebuie să aibă spiritul de sacrificiu și tăgăduire de sine pe care Domnul Hristos ni le-a lăsat ca exemplu prin viața Sa. Noi trebuie să ne simțim obligați de a face tot ce putem mai bine. Cei care au mai mult talent trebuie să lucreze împreună cu cei ce au mai puțin talent, ca niște roți care se întrepătrund. și, dacă toți își simt răspunderea pe care o au față de Dumnezeu și vor face voia Lui, vor acționa potrivit cu planul Său. — (Manuscript 162, 1897). LMM 201.2