Istoria Mântuirii
Capitolul 40 — Petru eliberat din închisoare
Capitol bazat pe textele din Faptele Apostolilor 12, 1-23.
Irod era un pretins prozelit al credinței iudaice și, în aparență, foarte zelos în a păstrarea ceremoniilor legii. El guverna Iudea și era supus împăratului roman Claudius; mai era și tetrarh al Galileii. Irod era nerăbdător să intre în grațiile evreilor, sperând să-și asigure în felul acesta poziția și onorurile. De aceea, a continuat să îndeplinească dorințele evreilor, persecutând biserica lui Hristos. Și-a început lucrarea jefuindu-i pe credincioși de casele și bunurile lor; apoi a început să-i închidă pe conducători. L-a prins pe Iacov, l-a aruncat în închisoare și a trimis un călău ca să-l ucidă cu sabia, la fel cum făcuse celălalt Irod cu profetul Ioan. Văzând că faptele lui plăceau evreilor, el a devenit apoi și mai îndrăzneț și l-a închis pe Petru. Aceste cruzimi erau săvârșite în timpul ocaziei sacre a Paștelui. IM 292.1
Poporul a primit cu bucurie fapta lui Irod, de a-l ucide pe Iacov, deși unii au fost nemulțumiți de felul tainic în care fusese îndeplinită aceasta, susținând că o execuție publică ar fi avut un efect mai puternic de a-i intimida pe toți credincioșii și simpatizanții. De aceea, Irod l-a ținut pe Petru sub arest, cu scopul de a-i satisface pe evrei printr-un spectacol public al morții sale. Dar i s-a sugerat că n-ar fi o cale sigură să-l scoată afară pe bătrânul apostol pentru execuție, în fața tuturor oamenilor adunați la Ierusalim pentru Paște. Se temeau că persoana lui venerabilă le-ar putea stârni mila și respectul; și se mai temeau ca nu cumva el să facă unul din acele apeluri pline de putere care adesea îi treziseră pe oameni să investigheze viața și caracterul lui Isus Hristos și pe care, cu toate șiretlicurile lor, nu erau în stare să le contrazică. Evreii presimțeau că, în cazul acesta, oamenii vor cere eliberarea lui Petru din mâna împăratului. IM 292.2
În timp ce execuția lui Petru a fost amânată, sub diferite pretexte, până după Paște, biserica lui Hristos a avut timp pentru cercetare profundă a inimii și pentru rugăciuni fierbinți. Cereri stăruitoare erau amestecate cu lacrimi și post. Ei s-au rugat fără încetare pentru Petru; simțeau că lucrarea creștină nu se putea lipsi de el și că ajunseseră la un punct în care, fără ajutorul special al lui Dumnezeu, biserica lui Hristos s-ar stinge. IM 293.1
Ziua execuției lui Petru a fost în sfârșit stabilită, dar rugăciunile credincioșilor continuau să se înalțe spre cer. În timp ce toată energia și mila le erau angajate în apeluri fierbinți, îngerii lui Dumnezeu îl păzeau pe apostolul închis. Nevoia cea mai mare a omului este ocazia lui Dumnezeu. Petru a fost așezat între doi soldați și legat cu lanțuri de câte un braț al fiecăruia din ei. Prin urmare nu putea să se miște fără ca ei să știe. Porțile închisorii au fost bine închise și o gardă puternică a fost pusă înaintea lor. Astfel a fost tăiată orice șansă de scăpare sau fugă, prin mijloace omenești. IM 293.2
Apostolul nu era intimidat de situația lui. De la reabilitarea lui, în urma lepădării de Hristos, înfruntase primejdia fără șovăială și manifestase un curaj și o cutezanță nobilă în predicarea Mântuitorului răstignit, înviat și înălțat. El credea că sosise timpul să-și dea viața de dragul lui Hristos. IM 293.3
În noaptea dinaintea zilei stabilite pentru execuție, Petru, legat cu lanțuri, dormea între cei doi soldați, ca de obicei. Irod, amintindu-și de fuga lui Petru și Ioan din temnița în care fuseseră închiși din cauza credinței, a dublat măsurile de precauție cu această ocazie. Pentru a fi mai vigilenți, soldații de gardă au fost făcuți răspunzători pentru păzirea sigură a arestatului. El era legat, așa cum s-a descris, într-o celulă de piatră masivă ale cărei uși erau întărite și zăvorâte. șaisprezece oameni au fost însărcinați să păzească această celulă, făcând de gardă câte patru și schimbându-se la intervale regulate. Dar lacătele, gratiile și garda romană, care îi tăiau prizonierului orice posibilitate de ajutor omenesc, nu aveau decât să facă și mai deplin triumful lui Dumnezeu în eliberarea lui Petru din închisoare. Irod își ridica mâna împotriva Atotputerniciei și avea să fie umilit și înfrânt cu desăvârșire în atentatul lui la viața slujitorului lui Dumnezeu. IM 294.1