Romanian Version
Eclesiast 3
1 Toate își au vremea lor, și fiecare lucru de supt ceruri își are ceasul lui.
2 Nașterea își are vremea ei, și moartea își are vremea ei; săditul își are vremea lui, și smulgerea celor sădite își are vremea ei.
3 Uciderea își are vremea ei, și tămăduirea își are vremea ei; dărîmarea își are vremea ei, și zidirea își are vremea ei;
4 plînsul își are vremea lui, și rîsul își are vremea lui; bocitul își are vremea lui, și jucatul își are vremea lui;
5 aruncarea cu pietre își are vremea ei, și strîngerea pietrelor își are vremea ei; îmbrățișarea își are vremea ei, și depărtarea de îmbrățișări își are vremea ei;
6 căutarea își are vremea ei, și perderea își are vremea ei; păstrarea își are vremea ei, și lepădarea își are vremea ei;
7 ruptul își are vremea lui, și cusutul își are vremea lui; tăcerea își are vremea ei, și vorbirea își are vremea ei;
8 iubitul își are vremea lui, și urîtul își are vremea lui; războiul își are vremea lui, și pacea își are vremea ei.
9 Ce folos are cel ce muncește din truda lui?
10 Am văzut la ce îndeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
11 Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar și gîndul veciniciei, măcarcă omul nu poate cuprinde, dela început pînă la sfîrșit, lucrarea pe care a făcut -o Dumnezeu.
12 Am ajuns să cunosc că nu este altă fericire pentru ei decît să se bucure și să trăiască bine în viața lor;
13 dar și faptul că un om mănîncă și bea și duce un trai bun în mijlocul întregei lui munci, este un dar dela Dumnezeu.
14 Am ajuns la cunoștința că tot ce face Dumnezeu dăinuiește în veci, și la ceeace face El nu mai este nimic de adăugat și nimic de scăzut, și că Dumnezeu face așa pentru ca lumea să se teamă de El.
15 Ce este, a mai fost, și ce va fi, a mai fost; și Dumnezeu aduce iarăș înapoi ce a trecut.
16 Am mai văzut supt soare că în locul rînduit pentru judecată domnește nelegiuirea, și că în locul rînduit pentru dreptate este răutate.
17 Atunci am zis în inima mea: “Dumnezeu va judeca și pe cel bun și pe cel rău; căci El a sorocit o vreme pentru orice lucru și pentru orice faptă.”
18 Am zis în inima mea că acestea se întîmplă numai pentru oameni, ca să -i cerce Dumnezeu, și ei înșiși să vadă că nu sînt decît niște dobitoace.
19 Căci soarta omului și a dobitocului este aceeaș; aceeaș soartă au amîndoi; cum moare unul, așa moare și celalt, toți au aceeaș suflare, și omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deșertăciune.
20 Toate merg la un loc; toate au fost făcute din țărînă, și toate se întorc în țărînă.
21 Cine știe dacă suflarea omului se suie în sus, și dacă suflarea dobitocului se pogoară în jos în pămînt?
22 Așa că am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decît să se veselească de lucrările lui: aceasta este partea lui. Căci cine -l va face să se bucure de ce va fi după el?