Romanian Version

Deuteronom 32

1 “Luați aminte ceruri, și voi vorbi; Ascultă, pămîntule, cuvintele gurii mele.

2 Ca ploaia să curgă învățăturile mele, Ca roua să cadă cuvîntul meu, Ca ploaia repede pe verdeață, Ca picăturile de ploaie pe iarbă!

3 Căci voi vesti Numele Domnului. Dați slavă Dumnezeului nostru!

4 El este Stînca; lucrările Lui sînt desăvîrșite, Căci toate căile Lui sînt drepte; El este un Dumnezeu credincios și fără nedreptate, El este drept și curat.

5 Ei s'au stricat; Netrebnicia copiilor Lui, este rușinea lor! Neam îndărătnic și stricat!

6 Pe Domnul îl răsplătiți astfel! Popor nechibzuit și fără înțelepciune! Nu este El oare Tatăl tău, care te -a făcut, Te -a întocmit, și ți -a dat ființă?

7 Adu-ți aminte de zilele din vechime, Socotește anii, vîrstă de oameni după vîrstă de oameni, Întreabă pe tatăl tău, și te va învăța, Pe bătrînii tăi, și îți vor spune.

8 Cînd Cel Prea Înalt a dat o moștenire neamurilor, Cînd a despărțit pe copiii oamenilor, A pus hotare popoarelor, După numărul copiilor lui Israel,

9 Căci partea Domnului, este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moștenire.

10 El l -a găsit într'un ținut pustiu, Într'o singurătate plină de urlete înfricoșate; L -a înconjurat, l -a îngrijit, Și l -a păzit ca lumina ochiului Lui.

11 Ca vulturul care își scutură cuibul, Sboară deasupra puilor, Își întinde aripile, îi ia, Și -i poartă pe penele lui:

12 Așa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său, Și nu era niciun dumnezeu străin cu El.

13 L -a suit pe înălțimile țării, Și Israel a mîncat roadele cîmpului, I -a dat să sugă miere din stîncă, Untdelemnul care iese din stînca cea mai tare,

14 Untul dela vaci și laptele oilor, Cu grăsimea mieilor, A berbecilor din Basan și a țapilor, Cu grăsimea grîului, Și ai băut vinul, sîngele strugurelui.

15 Israel s'a îngrășat, și a asvîrlit din picior; -Te-ai îngrășat, te-ai îngroșat și te-ai lățit! -Și a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, A nesocotit Sînca mîntuirii lui,

16 L-au întărîtat la gelozie prin dumnezei străini, L-au mîniat prin urîciuni;

17 Au adus jertfe dracilor, unor idoli cari nu sînt dumnezei, Unor dumnezei pe cari nu -i cunoșteau, Dumnezei noi, veniți de curînd, De cari nu se temuseră părinții voștri.

18 Ai părăsit Stînca cea care te -a născut, Și ai uitat pe Dumnezeul, care te -a întocmit.

19 Domnul a văzut lucrul acesta, și S'a mîniat, S'a supărat pe fiii și fiicele Lui.

20 El a zis: “Îmi voi ascunde Fața de ei, Și voi vedea care le va fi sfîrșitul, Căci sînt un neam stricat, Șînt niște copii necredincioși.

21 Mi-au întărîtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu, M'au mîniat prin idolii lor deșerți; Și Eu îi voi întărîta la gelozie printr'un popor care nu este un popor. Îi voi mînia printr'un neam fără pricepere.

22 Căci focul mîniei Mele s'a aprins, Și va arde pînă în fundul locuinței morților, Va nimici pămîntul și roadele lui, Va arde temeliile munților.

23 Voi îngrămădi toate nenorocirile peste ei, Îmi voi arunca toate săgețile împotriva lor.

24 Vor fi topiți de foame, stinși de friguri, Și de boli cumplite; Voi trimete în ei dinții fiarelor sălbatice Și otrava șerpilor.

25 Afară, vor peri de sabie, Și înlăuntru, vor peri de groază: Și tînărul și fata, Și copilul de țîță ca și bătrînul.

26 Voiam să zic: ,Îi voi lua cu o suflare`, Le voi șterge pomenirea dintre oameni!

27 Dar Mă tem de ocările vrăjmașului, Mă tem ca nu cumva vrăjmașii lor să se amăgească, Și să zică: ,Mînă noastră cea puternică, Și nu Domnul a făcut toate aceste lucruri`.

28 Ei nu sînt un neam care și -a perdut bunul simț, Și nu -i pricepere în ei.

29 Dacă ar fi fost înțelepți, ar înțelege, Și s'ar gîndi la ce li se va întîmpla.

30 Cum ar urmări unul singur o mie din ei, Și cum ar pune doi pe fugă zece mii, Dacă nu i-ar fi vîndut Stînca, Dacă nu i-ar fi vîndul Domnul?

31 Căci stînca lor nu este ca Stînca noastră, Vrăjmașii noștri înșiși sînt judecători în această privință.

32 Ci vița lor este din sadul Sodomei Și din ținutul Gomorei; Strugurii lor sînt struguri otrăviți, Bobițele lor sînt amare;

33 Vinul lor este venin de șerpi, Este otravă cumplită de aspidă.

34 Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine, Pecetluit în comorile Mele?

35 A Mea este răsbunarea și Eu voi răsplăti, Cînd va începe să le alunece piciorul! Căci ziua nenorocirii lor este aproape, Și ceea ce -i așteaptă nu va zăbovi.” -

36 Domnul va judeca pe poporul Său, Dar va avea milă de robii Săi, Văzînd că puterea le este sleită, Și că nu mai este nici rob nici slobod.

37 El va zice: “Unde sînt dumnezeii lor, Stînca aceea care le slujea de adăpost,

38 Dumnezeii aceia cari mîncau grăsimea jertfelor lor, Cari beau vinul jertfelor lor de băutură? Să se scoale, să vă ajute, Și să vă ocrotească!

39 Să știți dar că Eu sînt Dumnezeu, Și că nu este alt dumnezeu afară de Mine; Eu dau viață și Eu omor, Eu rănesc și Eu tămăduiesc, Și nimeni nu poate scoate pe cineva din mîna Mea.

40 Căci Îmi ridic mîna spre cer, Și zic: ,Cît este de adevărat că trăiesc în veci,

41 Atît este de adevărat că atunci cînd voi ascuți fulgerul săbiei Mele, Și voi pune mîna să fac judecată, Mă voi răzbuna împotriva protivnicilor Mei, Și voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc;

42 Sabia Mea le va înghiți carnea, Și-Mi voi îmbăta săgețile de sînge, De sîngele celor uciși și prinși, Din capetele fruntașilor vrăjmașului.`

43 Neamuri, cîntați laudele poporului Lui! Căci Domnul răzbună sîngele robilor Săi, El Se răzbună împotriva protivnicilor Săi, Și face ispășire pentru țara Lui, pentru poporul Lui.”

44 Moise a venit și a rostit toate cuvintele cîntării acesteia în fața poporului; Iosua, fiul lui Nun, era cu el.

45 Dupăce a isprăvit Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel,

46 le -a zis: “Puneți-vă la inimă toate cuvintele pe cari vă jur astăzi să le porunciți copiilor voștri, ca să păzească și să împlinească toate cuvintele legii acesteia.

47 Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viața voastră, și prin aceasta vă veți lungi zilele în țara pe care o veți lua în stăpînire, dupăce veți trece Iordanul.

48 În aceeaș zi, Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:

49 ,Suie-te pe muntele acesta Abarim, pe muntele Nebo în țara Moabului, în fața Ierihonului; și privește țara Canaanului pe care o dau în stăpînire copiilor lui Israel.

50 Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui, și vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor și a fost adăugat la poporul lui,

51 pentrucă ați păcătuit împotriva Mea în mijlocul copiilor lui Israel, lîngă apele Meriba, la Cades, în pustia Țin, și nu M'ați sfințit în mijlocul copiilor lui Israel.

52 Tu vei vedea doar de departe țara dinaintea ta; dar nu vei intra în țara pe cre o dau copiilor lui Israel.`