Mărturii pentru biserică 9

23 — Proclamarea adevărului acolo unde există conflict rasial

Simt o povară, o grea povară, în ceea ce privește lucrarea printre oamenii de culoare. Evanghelia trebuie să fie prezentată rasei negre atât de asuprite. Dar trebuie să se manifeste multă prudență în eforturile depuse pentru înălțarea acestor oameni. Printre oamenii albi din diferite locuri există prejudecăți puternice împotriva celor de culoare. Poate că am vrea să ignorăm aceste prejudecăți, dar nu putem. Dacă am acționa ca și când aceste prejudecăți nu ar exista, nu le-am mai putea duce lumina oamenilor albi. Trebuie să luăm situația așa cum este și să o tratăm în mod înțelept și inteligent. 9M 204.1

De mulți ani, port o povară grea pentru rasa neagră. Mă doare sufletul când văd că sentimentele împotriva acestei rase sunt din ce în ce mai puternice și că mulți adventiști de ziua a șaptea se pare că nu sunt în stare să înțeleagă necesitatea ca o lucrare serioasă să fie făcută repede. Anii trec în veșnicie și, pe cât se pare, nu se face prea mult pentru a-i ajuta pe cei care, până de curând, au fost un neam de sclavi. 9M 204.2

Una dintre dificultățile care însoțesc lucrarea aceasta este faptul că mulți dintre oamenii albi care locuiesc acolo unde oamenii de culoare sunt numeroși nu sunt de acord să se facă eforturi speciale pentru a-i ridica și pe aceștia. Atunci când văd că se înființează școli pentru ei, că sunt învățați să se susțină singuri, să învețe meserii și să-și facă locuințe confortabile, în loc să continue să trăiască în bordeie, ei întrevăd posibilitatea ca aceste eforturi să interfereze cu planurile lor egoiste — ei văd că nu vor mai putea să angajeze un negru pe un salariu de nimic — și, în felul acesta, vrăjmășia lor este trezită. Ei se simt nedreptățiți și jigniți. Unii se poartă ca și când sclavia nu ar fi fost abolită niciodată. Spiritul acesta devine tot mai puternic, pe măsură ce Duhul lui Dumnezeu este retras din lume și, în multe locuri, acum este deja imposibil să se facă lucrarea care trebuia făcută pentru oamenii de culoare în anii trecuți. 9M 204.3

Mult s-ar fi putut realiza în America, dacă guvernul și bisericile creștine ar fi făcut eforturi adecvate în favoarea celor eliberați din sclavie imediat după emanciparea sclavilor. Ar fi trebuit să se aloce cu generozitate bani pentru a-i îngriji și educa, atunci când ei aveau atât de multă nevoie de ajutor. Dar guvernul, după puțin efort, i-a lăsat pe negri să lupte, lipsiți de ajutor, cu povara lor de dificultăți. Unele dintre bisericile creștine puternice au început o lucrare bună, dar, din nefericire, nu au reușit să-i ajute decât pe relativ puțini; iar Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea nu și-a făcut partea. Eforturi stăruitoare de a-i ridica pe cei de culoare au fost făcute de unele persoane și de câteva societăți și s-a realizat o lucrare nobilă. Dar cât de puțini au luat parte la această lucrare, care ar fi trebuit să se bucure de simpatia și de ajutorul tuturor! 9M 205.1

Unii adventiști de ziua a șaptea au depus eforturi nobile pentru a face lucrarea care trebuie să fie făcută pentru oamenii de culoare. Dacă cei care s-au angajat în această lucrare ar fi avut colaborarea tuturor fraților lor aflați în slujire, rezultatul lucrării lor ar fi fost acum cu totul diferit. Dar marea majoritate a pastorilor noștri nu au colaborat, așa cum ar fi trebuit, cu cei câțiva care se luptau să îndeplinească o lucrare atât de necesară, într-un câmp dificil. 9M 205.2

Pe măsură ce timpul trece și opoziția se înăsprește, circumstanțele ne avertizează că prudența este lucrul cel mai bun. Dacă s-au întreprins acțiuni lipsite de înțelepciune în lucrarea pentru oamenii de culoare, aceasta nu este din cauză că nu s-ar fi dat avertizări. Din Australia, de dincolo de întinsele ape ale Pacificului, au fost trimise avertizări ca să se aibă grijă la fiecare mișcare, ca lucrătorii să nu țină discursuri politice și ca amestecul albilor cu negrii, în egalitate socială, să nu fie încurajat cu niciun chip. 9M 205.3

Într-un comitet ținut în anul 1895, în Armandale, o suburbie a orașului Melbourne, Victoria, am vorbit despre aceste chestiuni, ca răspuns la întrebările fraților, și am insistat asupra nevoii imperioase de a fi prudenți. Am spus că ne așteaptă vremuri pline de pericole și că sentimentele care puteau fi atunci exprimate, în legătură cu ceea ce ar trebui făcut pe linie misionară pentru oamenii de culoare, nu vor mai putea fi exprimate în viitor fără a ne pune în pericol viața. Am spus clar că lucrarea făcută pentru oamenii de culoare va trebui continuată pe căi diferite de cele urmate în anii de mai înainte, în anumite părți ale țării. 9M 206.1

Să se spună cât mai puțin posibil despre aspectele rasiale și să-i lăsăm în primul rând pe cei de culoare să lucreze pentru ai lor. 9M 206.2

În ceea ce privește faptul ca oamenii albi și cei de culoare să aibă serviciile de închinare în aceeași clădire, lucrul acesta nu poate fi urmat ca o practică generală, căci nu ar fi de folos pentru niciuna dintre părți, mai ales în Sud. Cel mai bine ar fi ca, pentru oamenii de culoare care acceptă adevărul, să se asigure locuri de închinare separate, în care să-și poată ține singuri serviciile divine. Lucrul acesta este necesar în special în Sud, pentru ca lucrarea pentru albi să poată fi făcută fără piedici serioase. 9M 206.3

Credincioșilor de culoare să li se pună la dispoziție case de închinare curate și plăcute. Să li se explice că lucrul acesta se face nu pentru a-i exclude de la închinarea alături de oamenii albi, pentru că ei sunt negri, ci pentru ca progresul adevărului să poată fi asigurat. Ajutați-i să înțeleagă că acest plan trebuie să fie urmat până când Domnul ne va arăta o cale mai bună. 9M 206.4

Membrii de culoare capabili și cu experiență trebuie să fie încurajați să conducă serviciile divine printre cei din neamul lor, iar glasurile lor trebuie să fie auzite în adunările reprezentative. 9M 207.1

Printre credincioșii de culoare sunt mulți care pot să lucreze pentru propriul popor — lucrători cărora Domnul le-a dat lumină și cunoștință și ale căror capacități nu sunt de calitate inferioară. Aceștia trebuie să lucreze stăruitor și prin metode eficiente. Ei trebuie să folosească literatura noastră și să țină adunări în corturi și în săli. Uneori, pastorii albi (acolo unde aceasta este posibil) trebuie să-i ajute. Ar trebui făcute eforturi speciale pentru a spori forța lucrătorilor de culoare. Oamenii de culoare trebuie să fie temeinic educați și instruiți pentru a ține lecturi biblice și adunări în corturi cu cei din poporul lor. Sunt mulți capabili, care trebuie să fie pregătiți pentru această lucrare. 9M 207.2

Ar trebui să fim profund interesați de înființarea de școli pentru oamenii de culoare. Și nu ar trebui să pierdem din vedere cât este de important ca adevărul prezent să le fie prezentat profesorilor și elevilor din marile colegii destinate oamenilor de culoare care au fost înființate de oameni din lume. 9M 207.3

Trebuie să fie înființate școli și sanatorii pentru oamenii de culoare, iar în acestea, tineretul de culoare să fie învățat și instruit pentru slujire de cei mai buni profesori care pot fi angajați. 9M 207.4

Pastorii de culoare trebuie să facă orice efort posibil pentru a-i ajuta pe cei din poporul lor să înțeleagă adevărul pentru acest timp. Pe măsură ce timpul înaintează și prejudecățile rasiale cresc, în multe locuri va deveni aproape imposibil pentru lucrătorii albi să lucreze pentru oamenii de culoare. Uneori, oamenii albi care nu simpatizează lucrarea noastră se vor uni cu cei de culoare pentru a i se opune, pretinzând că învățătura noastră este un efort de a dezbina bisericile și de a stârni tulburări pe tema Sabatului. Deservenții cultici albi și cei de culoare vor face afirmații false, trezind în mintea oamenilor un asemenea sentiment de dușmănie, încât aceștia vor fi gata să distrugă și să ucidă. 9M 207.5

Puterile iadului lucrează cu toată inventivitatea lor pentru a împiedica proclamarea ultimei solii de har în mijlocul oamenilor de culoare. Satana lucrează pentru a face ca slujitorului Evangheliei și învățătorului să le fie cât mai greu să ignore prejudecățile care există între oamenii albi și cei de culoare. 9M 208.1

Să urmăm calea înțelepciunii. Să nu facem nimic care să stârnească opoziția în mod inutil, nimic care să împiedice solia Evangheliei. Acolo unde obiceiul o cere sau unde în felul acesta se poate obține o eficiență mai mare, credincioșii albi și credincioșii de culoare să se adune în locașuri de cult separate. Să cultivăm blândețea lui Hristos. El era Maiestatea cerului, singurul Fiu născut al lui Dumnezeu și, cu toate acestea, „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3,16). 9M 208.2

Dacă, pentru a salva o lume care pierea, Dumnezeu a consimțit să-L dea pe Fiul Său la o moarte dureroasă și umilitoare, nu ar trebui ca misionarii Domnului să fie dispuși să facă orice efort care le stă în putere pentru a-i câștiga și ajuta pe aceia care sunt în adâncul păcatului și să facă să strălucească lumina asupra celor care sunt în întuneric cu privire la tot ceea ce înseamnă adevăr? Hristos Și-a îmbrăcat natura divină în natura omenească pentru a putea să Se coboare, ca să înalțe ființele omenești căzute. N-ar trebui ca urmașii Lui, de dragul Lui, să fie gata să se supună la multe lucruri nedrepte și dureros de purtat pentru a putea să-i ajute pe cei care au nevoie de ajutor? Lucrarea să fie făcută astfel, încât să nu stârnească prejudecăți care ar închide ușile care acum sunt deschise pentru intrarea adevărului. 9M 208.3

Bărbații de talent dintre credincioșii de culoare trebuie să fie împreună-lucrători cu Dumnezeu pentru poporul lor. Și totuși, vor fi uneori ocazii când să dea mărturie în adunările de corturi sau în adunări mari, unde vor influența multe, multe suflete. Aceste ocazii vor apărea atunci când câmpul sudic va fi lucrat și când marea strigare va fi dată. Când Duhul Sfânt va fi revărsat, omenirea va triumfa asupra prejudecăților, căutând mântuirea sufletelor ființelor omenești. Mintea va fi sub controlul lui Dumnezeu. Inima omului va iubi așa cum a iubit Hristos. Iar problema culorii pielii va fi privită de mulți cu totul altfel decât este privită acum. Când iubim așa cum iubește Hristos, mintea este înălțată într-o atmosferă curată, cerească, neegoistă. 9M 209.1

Cel care este strâns legat de Hristos este înălțat deasupra prejudecăților de culoare sau de rasă. Credința lui se prinde de realitățile veșnice. Autorul divin al adevărului trebuie să fie înălțat. Inimile noastre trebuie să fie umplute cu credința care lucrează prin dragoste și curăță sufletul. Lucrarea bunului samaritean este exemplul pe care trebuie să-l urmăm. 9M 209.2

Noi nu trebuie să facem agitație în ceea ce privește problema rasială, stârnind astfel prejudecățile și generând o criză. Lumina soliei celui de-al treilea înger trebuie să le fie adusă celor care au nevoie de lumină. Trebuie să lucrăm cu calm, în liniște și cu credincioșie, încrezându-ne în Fratele nostru mai mare. Nu trebuie să ne grăbim să trasăm drumul exact care trebuie urmat în viitor, în ceea ce privește relația care trebuie păstrată între oamenii albi și cei de culoare. Adevărul pentru acest timp trebuie să fie proclamat înaintea miilor de oameni din statele sudice. Calea trebuie să fie curățată, pe cât posibil, de toate piedicile. Solia Evangheliei să le fie prezentată oamenilor. Pentru oamenii albi și pentru cei de culoare să se lucreze în mod separat, diferit, și să lăsăm ca Domnul să Se îngrijească de restul. Adevărul trebuie să le fie prezentat oamenilor albi din statele sudice. Atunci se va face în familiile lor o lucrare care va conduce la salvarea multor suflete. 9M 209.3