Mărturii pentru biserică 9

14 — Sfaturi pentru pastori

Sanatoriu, California,

3 noiembrie 1901

Către un lucrător cu îndelungată experiență din New York.

Când am cercetat situația din New York, o mare povară s-a așezat pe sufletul meu. În timpul nopții, lucrurile mi-au fost prezentate în lumina aceasta: New Yorkul va fi lucrat; posibilități de intrare vor fi găsite în acele părți ale orașului unde nu sunt biserici, unde adevărul va găsi un loc pentru a sta în picioare. Este o mare lucrare de făcut pentru a proclama adevărul pentru acest timp înaintea acelora care sunt morți în nelegiuiri și în păcate. Solii cât se poate de uimitoare vor fi transmise de bărbați desemnați de Dumnezeu — solii care să-i avertizeze pe oameni, să-i trezească. Și, cu toate că unii vor fi înfuriați de avertizare și vor respinge lumina și dovezile, noi trebuie să vedem în aceasta că vestim solia care este piatra de încercare pentru acest timp. 9M 137.1

Vor fi date solii neobișnuite. Judecățile lui Dumnezeu sunt în țară. Deși în orașe trebuie să fie înființate centre misionare, unde să fie instruiți colportori, lucrători biblici și misionari medicali, pentru a putea avea acces la anumite categorii sociale, noi trebuie să avem în orașele noastre și evangheliști consacrați, prin care să se dea o solie atât de hotărâtă, încât să-i facă pe ascultători să tresară. 9M 137.2

„Scoate afară poporul cel orb, care totuși are ochi, și surzii, care totuși au urechi. Să se strângă toate neamurile și să se adune popoarele! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Care dintre ei ne-au făcut cele dintâi prorocii? Să-și aducă martorii și să-și dovedească dreptatea, ca să asculte oamenii și să zică: ‘Adevărat!’ ‘Voi sunteți martorii Mei’, zice Domnul, ‘voi și Robul Meu pe care L-am ales, ca să știți, ca să Mă credeți și să înțelegeți că Eu sunt: înainte de Mine n-a fost făcut niciun Dumnezeu și după Mine nu va fi. Eu, Eu sunt Domnul și afară de Mine nu este niciun mântuitor! Eu am vestit, am mântuit, am prorocit, nu sunt străin [în engl.: când nu era niciun dumnezeu străin — n.tr.] între voi: voi Îmi sunteți martori, zice Domnul, că Eu sunt Dumnezeu. Eu sunt de la început și nimeni nu izbăvește din mâna Mea; când lucrez Eu, cine se poate împotrivi?’” (Isaia 43,8-13) 9M 137.3

„Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povățui pe cărări neștiute de ei, voi preface întunericul în lumină înaintea lor și locurile strâmbe în locuri netede: iată ce voi face și nu-i voi părăsi. Vor da înapoi, vor fi acoperiți de rușine cei ce se încred în idoli ciopliți și zic idolilor turnați: ‘Voi sunteți dumnezeii noștri!’ ‘Ascultați, surzilor, priviți și vedeți, orbilor! Cine este orb, dacă nu robul Meu și surd ca solul Meu, pe care îl trimit? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu și orb ca robul Domnului? Ai văzut multe, dar n-ai luat seama la ele; ai deschis urechile, dar n-ai auzit: Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, să vestească o lege mare și minunată.’” (Isaia 42,16-21) 9M 138.1

Lucrarea subliniată în aceste pasaje ale Scripturilor este chiar lucrarea care stă în fața noastră. Expresiile „robul Meu”, „Israel”, „robul Domnului” se referă la orice om pe care îl alege Domnul și căruia îi încredințează o anumită lucrare. El îi face slujitori ai voii Lui, deși unii dintre cei aleși pot să fie la fel de necunoscători, în ceea ce privește voia Lui, precum era Nebucadnețar. 9M 138.2

Dumnezeu va lucra pentru aceia din poporul Său care se supun lucrării Duhului Sfânt. El garantează cu slava Sa succesul lui Mesia și al Împărăției Lui. „Așa vorbește Domnul Dumnezeu, care a făcut cerurile și le-a întins, care a întins pământul și cele de pe el, care a dat suflare celor ce-l locuiesc și suflet celor ce merg pe el. ‘Eu, Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire și Te voi lua de mână, Te voi păzi și Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina neamurilor, să deschizi ochii orbilor, să scoți din temniță pe cei legați și din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric.’” 9M 138.3

„Cine dintre voi, însă, pleacă urechea la aceste lucruri? Cine vrea să ia aminte la ele și să asculte pe viitor?” (Isaia 42,5-7.23) 9M 139.1

Poporul lui Dumnezeu, care a avut lumina și cunoștința, nu a împlinit planurile înalte și sfinte ale lui Dumnezeu. Copiii Săi nu au înaintat din biruință în biruință, adăugând noi teritorii, înălțând stindardul în orașe și în suburbiile acestora. O mare orbire spirituală a fost manifestată de aceia asupra cărora s-a revărsat o mare lumină de la Domnul, dar care nu au înaintat în această lumină către o lumină mai mare și tot mai mare. Membrii bisericii nu au fost încurajați să-și folosească fiecare nerv și fiecare mușchi spiritual în activitatea de înaintare a lucrării. Ei ar trebui făcuți să înțeleagă că pastorii nu le pot lucra mântuirea, acoperindu-i cu aripile lor. În acest fel, ei ajung să fie slabi, când ar trebui să fie niște oameni puternici. 9M 139.2

În fiecare biserică ar trebui să fie aleși tineri și tinere ca să poarte responsabilități. Să facă orice efort pentru a se califica să le fie de ajutor celor care nu cunosc adevărul. Dumnezeu cheamă lucrători sinceri și plini de zel. Cei smeriți și cu inima zdrobită vor învăța din experiență personală că, în afară de El, nu este niciun Mântuitor. 9M 139.3

Adevărul Bibliei trebuie să fie predicat și practicat. Fiecare rază de lumină care a fost dată trebuie să strălucească acum cu o putere clară. Adevărul trebuie să străbată înainte, ca o lampă care arde. Sunt sute de slujitori ai lui Dumnezeu care trebuie să răspundă acestei chemări și să intre în câmp ca lucrători plini de zel pentru salvarea de suflete, venind în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului împotriva celor puternici. Dumnezeu cheamă oameni vii, oameni plini de influența însuflețitoare a Duhului Său, oameni care Îl privesc pe Dumnezeu ca Domn Suprem și care primesc de la El dovada abundentă a împlinirii făgăduințelor Sale, oameni care nu sunt căldicei, ci fierbinți și înflăcărați de iubirea Sa. 9M 140.1

Dacă toate eforturile care au fost depuse în biserici în ultimii douăzeci de ani ar fi depuse din nou, n-ar izbuti, așa cum s-a întâmplat și în trecut, să facă din membri oameni care să renunțe la ei înșiși și care să poarte crucea, ca urmași ai lui Hristos. Mulți au fost supraalimentați cu hrană spirituală, în timp ce, în lume, mii de oameni pier din lipsă de pâinea vieții. Membrii bisericii trebuie să lucreze; ei trebuie să se educe singuri, străduindu-se să atingă standardul înalt așezat înaintea lor. Domnul îi va ajuta să îl atingă, dacă ei vor conlucra cu el. Dacă își păstrează sufletul în iubirea de adevăr, ei nu îi vor reține pe predicatori de la vestirea adevărului în câmpuri noi. 9M 140.2

Orașele mari ar fi trebuit să fie lucrate imediat ce bisericile au primit lumina, dar mulți nu au simțit nicio povară pentru suflete, iar Satana, găsindu-i vulnerabili la ispitele lui, le-a distrus experiența credinței. Dumnezeu cere poporului Său să se pocăiască, să se convertească și să se întoarcă la dragostea dintâi, pe care a pierdut-o din cauză că nu a călcat pe urmele Răscumpărătorului, ale Aceluia care este plin de jertfire de Sine. 9M 140.3