Mărturii pentru biserică 9

Să cultivăm un spirit de renunțare la sine

Fiecare membru al bisericii trebuie să cultive un spirit de sacrificiu. În fiecare familie trebuie să fie date lecții de renunțare la sine. Tați și mame, învățați-i pe copiii voștri să facă economii! Încurajați-i să își economisească bănuții pentru lucrarea misionară! Hristos este Exemplul nostru. De dragul nostru, El S-a făcut sărac, astfel încât, prin sărăcia Lui, noi să putem deveni bogați. El ne-a învățat că toți trebuie să se adune laolaltă, în dragoste și în unitate, pentru a lucra așa cum a lucrat El, pentru a sacrifica așa cum a sacrificat El, pentru a iubi ca niște copii ai lui Dumnezeu. 9M 130.4

Frați și surori, trebuie să fiți dispuși să vă convertiți voi înșivă, pentru a putea practica renunțarea la sine de care a dat dovadă Hristos. Îmbrăcați-vă simplu, dar îngrijit. Cheltuiți cât mai puțin posibil pentru voi înșivă. Păstrați în casă o cutie a renunțării la sine, în care să puneți banii economisiți prin mici fapte de renunțare la sine. Zi după zi, străduiți-vă să obțineți o tot mai clară înțelegere a Cuvântului lui Dumnezeu și să folosiți orice ocazie de a împărtăși altora cunoștința pe care ați dobândit-o. Nu obosiți în facerea de bine, pentru că Dumnezeu vă dă neîntrerupt marea binecuvântare a Darului Său pentru lume. Conlucrați cu Domnul Isus și El vă va învăța lecțiile neprețuite ale dragostei Sale. Timpul este scurt și, la vremea potrivită, când timpul se va încheia, vă veți primi răsplata. 9M 131.1

Acelora care Îl iubesc pe Dumnezeu în mod sincer și care au mijloace, sunt îndemnată să le spun: Acum este timpul să vă investiți mijloacele în susținerea lucrării Domnului. Acum este timpul să susțineți mâinile pastorilor în eforturile lor pline de sacrificiu de sine, pentru salvarea sufletelor care pier. Atunci când veți întâlni în curțile cerești sufletele pe care le-ați ajutat să fie salvate, nu veți avea o răsplată glorioasă? 9M 131.2

Nimeni să nu-și rețină bănuții, oricât de neînsemnați, iar cei care au mult să se bucure că pot să-și adune în cer o comoară care va dura. Banii pe care refuzăm să-i investim în lucrarea Domnului vor pieri. La ei nu se va aduna nicio dobândă în banca cerului. 9M 131.3

În următoarele cuvinte, apostolul Pavel îi descrie pe cei care rețin pentru ei din ceea ce este al lui Dumnezeu: „Cei ce vor să se îmbogățească, dimpotrivă, cad în ispită, în laț și în multe pofte nesăbuite și vătămătoare, care îi cufundă pe oameni în prăpăd și pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; și unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credință și s-au străpuns singuri cu o mulțime de chinuri.” (1 Timotei 6,9.10) 9M 132.1

Să semănăm de-a lungul tuturor apelor înseamnă mult. Înseamnă să împărțim continuu daruri și să facem donații. Dumnezeu va pune la dispoziție posibilități, astfel încât administratorul credincios al mijloacelor încredințate de El să aibă din belșug din toate lucrurile și să fie în stare să abunde în orice faptă bună. „După cum este scris: ‘A împrăștiat, a dat săracilor, neprihănirea lui rămâne în veac.’ ‘Cel ce dă sămânță semănătorului și pâine pentru hrană’ vă va da și vă va înmulți și vouă sămânța de semănat și va face să crească roadele neprihănirii voastre” (2 Corinteni 9,9.10). Sămânța semănată cu mână plină și cu generozitate este preluată în grijă de Domnul. Cel care dă sămânță semănătorului dă lucrătorului Său ceea ce îl face în stare să conlucreze cu Dătătorul seminței. 9M 132.2

Domnul îi cheamă acum pe adventiștii de ziua a șaptea, din fiecare localitate, să I se consacre și să facă tot ce le stă în putere, potrivit împrejurărilor în care se găsesc, pentru a ajuta lucrarea Sa. Prin generozitatea lor în daruri și în donații, El dorește ca ei să-și arate aprecierea pentru binecuvântările pe care le primesc de la El și recunoștința pentru îndurarea Sa. 9M 132.3

Dragii mei frați și surori, toți banii pe care îi avem sunt ai Domnului. Apelez acum la voi, în Numele Domnului, să vă uniți în a duce la bun sfârșit lucrările care au fost întreprinse după sfatul lui Dumnezeu. Să facem în așa fel, încât lucrarea de înființare a unor monumente de aducere-aminte spre onoarea lui Dumnezeu să nu devină dificilă și împovărătoare, din cauză că mijloacele necesare sunt reținute. Nu lăsați ca aceia care se străduiesc să pună pe picioare acțiuni importante, mari și mici, să se descurajeze pentru că noi suntem greoi în a ne uni să ajutăm ca acestea să devină eficiente în slujire. Poporul nostru să se ridice și să vadă ce poate face. Să arate că există unitate și putere între adventiștii de ziua a șaptea. 9M 132.4