Mărturii pentru biserică 9

O experiență încurajatoare

În după-amiaza zilei de 2 martie, am avut o consfătuire cu fratele și cu sora Haskell, în timpul căreia am discutat despre lucrarea din Oakland și despre planurile lor de a merge în Est, pentru a petrece un timp în South Lancaster. După vizita noastră, eram obosită și m-am retras la culcare devreme. Sufeream de reumatism pe partea stângă a corpului și nu mă puteam odihni din cauza durerii. M-am întors de pe o parte pe cealaltă, încercând să găsesc o poziție care să-mi ușureze suferința. Simțeam o durere în inimă, care nu îmi prevestea nimic bun. În cele din urmă, am adormit. 9M 65.3

Pe la nouă și jumătate, am încercat să mă întorc pe partea cealaltă și mi-am dat seama, dintr-odată, că nu mai aveam nicio durere. Când m-am întors de pe o parte pe alta și mi-am mișcat mâinile, am avut un simțământ de eliberare și de ușurare pe care nu le pot descrie. Camera era plină de lumină — o lumină cât se poate de frumoasă, blândă și albăstruie — și am simțit că sunt în brațele unor ființe cerești. 9M 65.4

Mai văzusem această lumină deosebită și în trecut, în ocazii de binecuvântare specială, dar, de data aceasta, ea a fost mai distinctă, mai impresionantă și am simțit o pace atât de deplină și de îmbelșugată, încât cuvintele nu o pot exprima. M-am ridicat în șezut și am văzut că eram înconjurată de un nor strălucitor, alb ca zăpada, ale cărui margini erau colorate în trandafiriu închis. Muzica cea mai melodioasă și mai dulce umplea văzduhul și am recunoscut că ea era cântată de îngeri. Apoi, un glas mi-a vorbit, spunând: „Nu te teme; Eu sunt Mântuitorul tău. Îngeri sfinți sunt pretutindeni în jurul tău.” 9M 66.1

„Atunci înseamnă că acesta este cerul”, am spus eu, „și că acum mă pot odihni. Nu voi mai avea solii de transmis, nici interpretări greșite de suportat. Totul va fi ușor acum și mă voi bucura de pace și de odihnă. O, ce pace de nedescris îmi umple sufletul! Este acesta cu adevărat cerul? Sunt eu unul dintre copiii lui Dumnezeu? Și voi avea întotdeauna această pace?” 9M 66.2

Glasul mi-a răspuns: „Lucrarea ta încă nu s-a încheiat.” 9M 66.3

Am adormit din nou și, când m-am trezit, am auzit muzică și am vrut să cânt. Atunci, cineva a trecut pe lângă ușa mea și m-am întrebat dacă persoana aceea a văzut și ea lumina. După un timp, lumina a dispărut, dar pacea a rămas. 9M 66.4

După o vreme, am adormit din nou. De data aceasta, se părea că mă aflam într-o întâlnire de consiliu, unde se discuta despre lucrarea noastră cu cărți. Acolo erau prezenți mai mulți frați, conducători ai lucrării, iar fratele Haskell și soția lui erau acolo, sfătuindu-se cu frații în legătură cu distribuirea cărților noastre, a broșurilor și a publicațiilor periodice. 9M 66.5

Fratele Haskell prezenta motive puternice în favoarea răspândirii cărților sorei White — acele cărți care conțineau o solie specială, care trebuie dusă lumii chiar în acest timp. „De ce”, a întrebat el, „poporul nostru nu apreciază și nu răspândește mai mult cărțile care poartă acreditarea divină? De ce nu se face o prioritate din cărțile care conțin avertizări cu privire la lucrarea lui Satana? De ce nu depunem un efort mai mare pentru a distribui cărțile care dezvăluie planurile lui Satana de a contraface lucrarea lui Dumnezeu, cărți care descoperă planurile lui și îi dau în vileag înșelăciunile? Relele morale ale înșelăciunilor lui trebuie să fie îndepărtate, deschizând ochii oamenilor, astfel încât aceștia să discearnă situația și pericolele din timpul nostru și să facă un efort stăruitor de a se prinde cu tărie, prin credință, de Hristos și de neprihănirea Lui.” 9M 67.1

Un sol din cer a stat în picioare în mijlocul nostru și a rostit cuvinte de avertizare și de învățătură. El ne-a făcut să înțelegem clar că Evanghelia Împărăției este solia din lipsa căreia piere lumea și că această solie, așa cum este ea conținută în publicațiile noastre deja tipărite și în acelea care urmează să fie tipărite, trebuie să circule printre oamenii de aproape și de departe. 9M 67.2