Mărturii pentru biserică 9

4— Este nevoie de un efort stăruitor

În puterea Duhului, slujitorii reprezentanți ai lui Hristos trebuie să dea mărturie pentru Conducătorul lor. Dorința arzătoare a Mântuitorului pentru salvarea păcătoșilor trebuie să marcheze toate eforturile lor. Invitația plină de har, adresată pentru prima dată de Hristos, trebuie să fie preluată de glasuri omenești și să răsune în întreaga lume: „Cine vrea, să ia apa vieții fără plată!” (Apocalipsa 22,17) Biserica trebuie să spună: „Vino!” Fiecare putere a bisericii trebuie să fie în mod activ angajată de partea lui Hristos. Urmașii lui Hristos trebuie să se unească într-un efort puternic de a atrage atenția lumii către profețiile Cuvântului lui Dumnezeu, care se împlinesc cu repeziciune. Necredința și spiritismul câștigă o puternică influență în lume. Oare cei cărora le-a fost dată multă lumină să fie reci și fără credință tocmai acum? 9M 43.1

Ne aflăm chiar în pragul timpului de strâmtorare și în fața noastră se află situații dificile, la care nici măcar nu am visat. O putere de dedesubt îi instigă pe oameni la război împotriva Cerului. Ființele omenești s-au aliat cu instrumentele satanice, pentru a face fără valoare Legea lui Dumnezeu. Locuitorii lumii se aseamănă tot mai mult cu cei din zilele lui Noe, care au fost luați de potop, și cu locuitorii Sodomei, care au fost nimiciți de un foc venit din cer. Puterile lui Satana sunt la lucru, ca să abată mintea [oamenilor] de la realitățile veșnice. Vrăjmașul a aranjat lucrurile astfel încât să se potrivească scopurilor lui. Afacerile lumești, sporturile, moda zilei — aceste lucruri preocupă mintea bărbaților și a femeilor. Distracțiile și lecturile nefolositoare pervertesc gândirea. Pe calea cea largă, care duce la ruină veșnică, înaintează o lungă procesiune. Lumea plină de violență, de orgii și de beție convertește biserica. Legea lui Dumnezeu, standardul divin al neprihănirii, este declarată ca nemaifiind valabilă. 9M 43.2

În timpul acesta — un timp de nedreptate covârșitoare — o viață nouă, venită de la Sursa vieții, urmează să-i ia în stăpânire pe aceia care au în inimă dragostea lui Dumnezeu, astfel încât ei să meargă și să proclame cu putere solia Mântuitorului crucificat și înviat. Ei trebuie să depună eforturi stăruitoare, neobosite, pentru a salva suflete. Exemplul lor trebuie să fie de așa natură, încât să aibă o influență hotărâtoare spre bine asupra celor din jurul lor. Ei trebuie să considere totul ca o pierdere, de dragul valorii inestimabile a cunoașterii lui Isus Hristos, Domnul nostru. 9M 44.1

Un interes profund și un zel aprins ar trebui să ne ia acum în stăpânire. Energiile noastre adormite ar trebui să fie trezite la un efort neobosit. Lucrători consacrați ar trebui să meargă acum în câmp, pentru a netezi calea Împăratului, câștigând biruința în locuri noi. Fratele meu, sora mea, nu înseamnă nimic pentru tine că, în fiecare zi, se coboară în mormânt suflete neavertizate și nemântuite, în totală necunoștință de nevoia lor de viață veșnică și de ispășirea făcută pentru ei de Mântuitorul? Nu înseamnă nimic pentru tine faptul că, în curând, lumea urmează să stea în fața lui Iehova și să dea socoteală pentru călcarea Legii Lui? Îngerii din cer sunt uimiți văzând că aceia care au lumina de atâția ani nu duc făclia adevărului în locurile întunecate ale pământului. 9M 44.2

Valoarea infinită a sacrificiului cerut pentru răscumpărarea noastră descoperă faptul că păcatul este un rău teribil. Dumnezeu ar fi putut să șteargă această pată respingătoare de pe creația Lui, îndepărtând păcatul de pe fața pământului. Dar El „atât de mult a iubit [...] lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3,16). Și atunci, de ce nu suntem mai plini de zel? De ce atât de mulți lenevesc? De ce nu caută toți cei care declară că Îl iubesc pe Dumnezeu să le ducă lumina vecinilor lor și asociaților lor, astfel încât aceștia să nu mai stea indiferenți față de o mântuire atât de mare? 9M 44.3