Mărturii pentru biserică 9

Ce fel de lucrători sunt necesari

Lucrarea care ne-a fost încredințată este una mare și importantă, și pentru ea este nevoie de oameni înțelepți și lipsiți de egoism, de oameni care înțeleg ce înseamnă să se dedice efortului neegoist de a salva suflete. Dar nu este deloc nevoie de slujirea oamenilor căldicei, pentru că Hristos nu poate folosi astfel de oameni. Este nevoie de bărbați și de femei a căror inimă să fie impresionată de suferința umană și a căror viață să dea dovadă că ei primesc și împart mai departe lumină, viață și har. 9M 26.1

Copiii lui Dumnezeu trebuie să se apropie de Hristos în tăgăduire de sine și în sacrificiu, singurul lor scop fiind acela de a transmite întregii lumi solia harului. Unii vor lucra într-un fel, alții, în altul, după cum îi va chema și îi va conduce Domnul. Dar ei trebuie să depună eforturi comune, căutând să facă lucrarea ca un tot desăvârșit. Cu pana și cu glasul, ei trebuie să lucreze pentru El. Cuvântul tipărit al adevărului trebuie să fie tradus în diferite limbi și dus până la marginile pământului. 9M 26.2

Inima mea este adesea împovărată, pentru că atât de mulți oameni care ar putea lucra nu fac nimic. Ei sunt ținta ispitelor lui Satana. Fiecare membru al bisericii care cunoaște adevărul trebuie să lucreze cât mai este ziuă, căci vine noaptea, când nimeni nu poate lucra. Peste puțin timp, vom înțelege ce înseamnă noaptea. Duhul lui Dumnezeu este întristat și Se retrage de pe pământ. Națiunile pământului sunt mâniate una împotriva celeilalte. Se fac pregătiri de război pe scară largă. Noaptea este aproape. Să se ridice biserica și să pornească să împlinească lucrarea care i-a fost încredințată. Fiecare credincios, educat sau needucat, poate să ducă solia. 9M 26.3

Veșnicia se întinde înaintea noastră. Cortina este gata să fie ridicată. Oare ce gândim, atunci când ne agățăm de iubirea noastră egoistă de confort, în timp ce în jurul nostru mor suflete? Oare inimile noastre au ajuns atât de împietrite, de lipsite de milă? Oare nu vedem și nu înțelegem că avem de făcut o lucrare în folosul altora? Frați și surori, sunteți și voi dintre aceia care, măcar că au ochi, nu văd și, măcar că au urechi, nu aud? Oare în zadar v-a descoperit Dumnezeu voia Sa? În zadar v-a trimis El avertizare după avertizare cu privire la apropierea sfârșitului? Credeți voi declarațiile din Cuvântul Său, cu privire la ce urmează să vină peste lume? Credeți că judecățile lui Dumnezeu atârnă deasupra locuitorilor pământului? Și atunci, cum puteți sta comod, fără grijă și indiferenți? 9M 26.4

Fiecare zi care trece ne aduce mai aproape de sfârșit. Ne aduce ea mai aproape și de Dumnezeu? Veghem noi în rugăciune? Cei cu care venim în legătură zi de zi au nevoie de ajutorul nostru, de călăuzirea noastră. Ei se pot găsi într-o asemenea stare sufletească, încât un cuvânt spus la vreme potrivită va fi înfipt de Duhul Sfânt ca un cui într-un loc sigur. Mâine, unele dintre aceste suflete pot să se afle acolo unde să nu le mai putem ajunge niciodată. Care este influența noastră asupra celor care ne sunt tovarăși de drum? Ce eforturi facem pentru a-i câștiga la Hristos? 9M 27.1

Timpul este scurt și forțele noastre trebuie să fie organizate pentru a face o lucrare mai mare. Este nevoie de lucrători care să înțeleagă măreția lucrării și care să se angajeze în ea nu pentru salariile pe care le primesc, ci pentru că își dau seama că sfârșitul este aproape. Timpul cere o mai mare eficiență și o mai profundă consacrare. O, sufletul meu este atât de plin de subiectul acesta, încât strig către Dumnezeu: „Ridică-Te și trimite soli plini de simțământul responsabilității lor, soli în ale căror inimi idolatria de sine, care stă la temelia oricărui păcat, a fost răstignită!” 9M 27.2