Mărturii IV

Ieremia îl mustră pe Israel

Domnul i-a dat lui Ieremia o solie de mustrare pe care să o transmită poporului Său, pe care îl acuză de continua respingere a sfatului lui Dumnezeu: „Eu v-am vorbit și devreme, și târziu, și nu M-ați ascultat. V-am trimis pe toți slujitorii Mei prorocii, i-am trimis întruna la voi să vă spună: «Întoarceți-vă fiecare din calea voastră cea rea, îndreptați-vă faptele, nu mergeți după alți dumnezei ca să le slujiți și veți rămâne în țara pe care v-am dat-o vouă și părinților voștri.»” 4M 164.2

Dumnezeu i-a îndemnat stăruitor să nu Îi stârnească mânia prin lucrarea mâinilor și a inimilor lor, „dar ei nu au ascultat”. Atunci, Ieremia a profetizat luarea în captivitate a iudeilor ca pedeapsă pentru că nu ascultaseră cuvântul Domnului. Caldeenii au fost folosiți ca instrument cu ajutorul căruia Dumnezeu avea să-i pedepsească pe copiii Săi neascultători. Pedeapsa avea să fie proporțională cu lumina pe care o avuseseră și cu avertizările pe care le disprețuiseră. Dumnezeu amânase îndelung pedepsele Sale, pentru că nu dorea să-l umilească pe poporul Său ales, dar acum El avea să-Și manifeste neplăcerea asupra copiilor Săi, într-un ultim efort de a-i opri de pe calea lor rea. 4M 164.3

În aceste zile, El nu a instituit un plan nou de a păstra curăția poporului Său. Ca și în vechime, El îi îndeamnă stăruitor pe cei greșiți care mărturisesc Numele Său să se pocăiască și să se întoarcă de la căile lor rele. Acum, ca și atunci, prin gura slujitorilor Săi aleși, El le descoperă pericolele care stau în fața lor. El dă avertizări și mustră păcatul cu tot atâta credincioșie ca și în zilele lui Ieremia. Dar Israelul din zilele noastre este la fel de ispitit să disprețuiască mustrarea și să urască sfatul ca și Israelul din vechime. Cei de astăzi ignoră foarte adesea cuvintele date de Dumnezeu slujitorilor Săi, spre folosul celor care mărturisesc adevărul. Cu toate că, în îndurarea Sa, Domnul amână pentru o vreme să le pedepsească păcatul, la fel ca în zilele lui Ieremia, El nu Își va opri mâna pentru totdeauna, ci va pedepsi nelegiuirea printr-o judecată dreaptă. 4M 165.1

Domnul i-a poruncit lui Ieremia să stea în curtea casei Domnului și să le spună tuturor oamenilor din Iuda care veneau să se închine acolo tot ce îi dăduse El să le spună, fără să rețină vreun cuvânt, astfel încât aceștia să poată să audă și să se întoarcă de la căile lor rele. Dacă ei ar fi făcut astfel, lui Dumnezeu avea să-I pară rău de pedeapsa pe care Își propusese să o aducă asupra lor din cauza nelegiuirii lor. 4M 165.2

Faptul că Domnului nu Îi place să-i pedepsească pe copiii Săi care greșesc este arătat aici în mod evident. El Își amână judecățile și îi roagă stăruitor să revină la supunere. El îi scosese din robie ca să-I poată sluji cu credincioșie Lui, singurul Dumnezeu adevărat și viu, dar ei s-au abătut, dedându-se la idolatrie, și au disprețuit avertizările care le-au fost date prin profeții Săi. Cu toate acestea, El amână pedeapsa pentru a le da încă o ocazie să se pocăiască și să evite plata cuvenită pentru păcatul lor. Prin profetul Său ales, acum El le trimite o avertizare clară și categorică și le prezintă singura cale de a scăpa de pedeapsa pe care o merită — o pocăință completă de păcatul lor și întoarcerea de la căile lor rele. 4M 165.3

Domnul i-a poruncit lui Ieremia să spună poporului: „Așa vorbește Domnul: «Dacă nu Mă ascultați când vă poruncesc să urmați Legea Mea, pe care v-am pus-o înainte, dacă nu ascultați cuvintele robilor pe care vi-i trimit, pe care vi i-am trimis dis-de-dimineață și pe care nu i-ați ascultat, atunci voi face Casei acesteia ca lui Silo și voi face din cetatea aceasta o pricină de blestem pentru toate neamurile pământului.»” Ei au înțeles această referire la Silo și la timpul când filistenii îl învinseseră pe Israel și luaseră chivotul lui Dumnezeu. 4M 166.1

Păcatul lui Eli a fost acela de a fi trecut cu ușurință peste nelegiuirea fiilor săi, care aveau slujbe sfinte. Neglijența tatălui de a-și mustra și stăpâni fiii a adus asupra lui Israel o nenorocire îngrozitoare. Fiii lui Eli au fost uciși, Eli însuși și-a pierdut viața, chivotul lui Dumnezeu a fost luat de la Israel și treizeci de mii de oameni au fost omorâți. Și toate acestea din cauză că păcatul a fost tratat cu ușurință și îngăduit să rămână în mijlocul lor. Ce lecție pentru cei care dețin poziții de răspundere în biserica lui Dumnezeu! Ea îi somează să îndepărteze cu credincioșie păcatele care dezonorează cauza adevărului. 4M 166.2

În zilele lui Samuel, Israel credea că prezența chivotului care conținea poruncile lui Dumnezeu avea să le aducă victoria asupra filistenilor, indiferent dacă ei se pocăiau sau nu de faptele lor păcătoase. În același fel, în timpul lui Ieremia, evreii credeau că îndeplinirea cu strictețe a serviciilor de la templu, așa cum fuseseră rânduite de Dumnezeu, avea să îi apere de pedeapsa cuvenită pentru calea lor păcătoasă. 4M 166.3

Același pericol există și astăzi în rândurile celor care pretind că sunt depozitari ai Legii lui Dumnezeu. Ei sunt înclinați să se amăgească singuri cu gândul că, în măsura în care păzesc poruncile, vor fi apărați de puterea dreptății divine. Ei nu vor să fie mustrați pentru ceea ce fac rău și îi acuză pe slujitorii lui Dumnezeu că sunt prea plini de zel să îndepărteze păcatul din tabără. Un Dumnezeu care urăște păcatul le cere celor care susțin că păzesc Legea Sa să se îndepărteze de orice nelegiuire. Neglijența de a se pocăi și de a asculta de Cuvântul Său va avea consecințe serioase asupra poporului lui Dumnezeu de astăzi, așa cum a avut același păcat asupra vechiului Israel. Există o limită dincolo de care El nu-Și va mai amâna judecățile. Pustiirea Ierusalimului stă ca o solemnă avertizare înaintea Israelului modern că mustrările date prin instrumentele alese de El nu pot fi desconsiderate fără ca lucrul acesta să fie pedepsit. 4M 166.4

Când au auzit mesajul pe care li l-a transmis Ieremia în Numele Domnului, preoții și poporul s-au mâniat foarte rău și au declarat că [profetul] trebuia să moară. Au devenit violenți în acuzațiile lor, strigând: „Pentru ce prorocești în Numele Domnului și zici: «Casa aceasta va ajunge ca Silo și cetatea aceasta va fi pustiită și lipsită de locuitori”? Tot poporul s-a îngrămădit în jurul lui Ieremia în Casa Domnului.” Astfel, mesajul lui Dumnezeu a fost disprețuit și slujitorul căruia El i-l încredințase a fost amenințat cu moartea. Preoții, profeții necredincioși și tot poporul s-au întors plini de furie împotriva celui care nu le spunea lucruri liniștitoare și profeții amăgitoare. 4M 167.1

De obicei, servii credincioși ai lui Dumnezeu au suferit cea mai amară persecuție din partea falșilor învățători religioși. Dar adevărații profeți vor prefera întotdeauna ocara și chiar moartea, decât să-I fie necredincioși lui Dumnezeu. Ochiul Celui Infinit este îndreptat către instrumentele mustrării divine și acestea poartă o grea responsabilitate. Dar Dumnezeu privește răul făcut împotriva lor prin minciuni, prin acuzații false, prin interpretări greșite sau prin abuzuri ca și când ar fi făcut împotriva Lui și îl va pedepsi corespunzător. 4M 167.2

Căpeteniile lui Iuda au auzit despre cuvintele lui Ieremia și au venit din casa regelui și s-au așezat la intrarea Casei Domnului. „Atunci, preoții și prorocii au vorbit astfel căpeteniilor și întregului popor: «Omul acesta este vinovat de pedeapsa cu moartea, căci a prorocit împotriva cetății acesteia, cum ați auzit voi înșivă cu urechile voastre!»” Dar Ieremia a stat plin de curaj înaintea căpeteniilor și a poporului, spunând: „Domnul m-a trimis să prorocesc împotriva Casei acesteia și împotriva cetății acesteia toate lucrurile pe care le-ați auzit voi. Acum, îndreptați-vă căile și faptele, ascultați glasul Domnului, Dumnezeului vostru, și Domnul Se va căi de răul pe care l-a rostit împotriva voastră! Cât despre mine, iată-mă în mâinile voastre, faceți-mi ce vi se va părea că este bine și drept! Numai să știți că, dacă mă veți omorî, vă veți face vinovați de sânge nevinovat, voi, cetatea aceasta și locuitorii ei; căci Domnul m-a trimis în adevăr la voi să rostesc în auzul vostru toate aceste cuvinte!” 4M 167.3

Dacă profetul ar fi fost intimidat de amenințările celor cu înaltă autoritate și de vociferările gloatei, mesajul lui ar fi fost fără efect și el și-ar fi pierdut viața. Dar curajul cu care s-a achitat de dificila datorie a impus respect poporului și i-a întors pe conducătorii lui Israel în favoarea lui. În felul acesta, Dumnezeu a ridicat apărători în sprijinul slujitorului Său. Ei au discutat cu preoții și cu profeții falși, arătându-le cât de neînțelepte ar fi fost măsurile extreme pe care le susțineau. 4M 168.1

Influența acestor persoane puternice a generat o reacție în mintea poporului. Atunci, bătrânii s-au unit în a protesta împotriva deciziei preoților cu privire la soarta lui Ieremia. Ei au citat cazul lui Mica, cel care prorocise pedepsirea Ierusalimului, spunând: „Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre și muntele Casei Domnului, o înălțime acoperită cu păduri.” Ei le-au pus întrebarea: „L-au omorât însă oare Ezechia, împăratul lui Iuda, și tot Iuda? Nu s-a temut Ezechia de Domnul? Nu s-a rugat el Domnului? Și noi să ne împovărăm sufletul cu o nelegiuire așa de mare?” 4M 168.2

Așadar, prin pledoaria lui Ahicam și a altora, viața profetului Ieremia a fost cruțată, cu toate că multora dintre preoți și dintre profeții falși le-ar fi plăcut ca el să fie condamnat la moarte sub acuzația de răzvrătire și agitație publică, deoarece nu suportau ca adevărurile rostite de el să le arate nelegiuirea. 4M 168.3

Dar Israel a rămas nepocăit și Domnul a văzut că poporul trebuia pedepsit pentru păcatul lui. De aceea, El i-a spus lui Ieremia să facă juguri și legături, să le pună la gât și apoi să le trimită împăratului Edomului, împăratului Moabului, împăratului amoniților, împăratului Tirului și împăratului Sidonului, poruncindu-le trimișilor să spună că Dumnezeu dăduse toate aceste țări lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și că toate aceste națiuni trebuiau să-i slujească lui și urmașilor lui pentru un anumit timp, până când Dumnezeu avea să le elibereze. Ei urmau să declare că, dacă refuzau să-i slujească împăratului Babilonului, aceste popoare aveau să fie pedepsite cu foamete, cu sabie și cu ciumă până când aveau să fie nimicite. „De aceea”, a zis Domnul, „să n-ascultați pe prorocii voștri, pe ghicitorii voștri, pe visătorii voștri, pe cititorii voștri în stele și pe vrăjitorii voștri, care vă zic: «Nu veți fi supuși împăratului Babilonului!» Căci ei vă prorocesc minciuni, ca să fiți depărtați de țara voastră, ca să vă izgonesc și să pieriți. Dar pe poporul care își va pleca grumazul sub jugul împăratului Babilonului și care-i va fi supus îl voi lăsa în țara lui, zice Domnul, ca s-o lucreze și să locuiască în ea.” 4M 169.1

Ieremia a declarat că ei urmau să poarte jugul robiei timp de șaptezeci de ani, iar captivii care erau deja în mâinile împăratului Babilonului și vasele Casei Domnului care fuseseră luate aveau să rămână în Babilon până când avea să treacă timpul acesta. Dar, la sfârșitul celor șaptezeci de ani, Dumnezeu avea să-i elibereze din robie, să-i pedepsească pe asupritorii lor și să-l îngenuncheze pe mândrul împărat al Babilonului. 4M 169.2

Ambasadori din diferite țări au venit să se consulte cu împăratul lui Iuda în legătură cu angajarea lor în luptă împotriva împăratului Babilonului. Dar profetul lui Dumnezeu, purtând asupra sa simbolurile subjugării, a transmis mesajul Domnului pentru aceste națiuni, poruncindu-le trimișilor să li-l transmită împăraților lor. Aceasta era cea mai ușoară pedeapsă pe care un Dumnezeu îndurător putea să o dea unui popor atât de răzvrătit, dar, dacă oamenii aveau să se împotrivească acestui decret de robie, aveau să simtă toată asprimea pedepsei Lui. Au fost avertizați cu credincioșie să nu îi asculte pe învățătorii lor falși, care profetizau minciuni. 4M 169.3

Uluirea consiliului întrunit al națiunilor nu a cunoscut margini când Ieremia, purtând pe gât jugul supunerii, le-a adus la cunoștință voința lui Dumnezeu. Dar Hanania, unul dintre profeții falși împotriva căruia Dumnezeu Își avertizase poporul prin Ieremia, și-a ridicat glasul împotriva profeției rostite. Dorind să câștige favoarea împăratului și a curții lui, el a afirmat că Dumnezeu îi dăduse cuvinte de încurajare pentru iudei. El a spus: „Peste doi ani, voi aduce înapoi în locul acesta toate uneltele Casei Domnului, pe care le-a luat Nebucadnețar, împăratul Babilonului, din locul acesta și le-a dus la Babilon. Și voi aduce înapoi în locul acesta, zice Domnul, pe Ieconia, fiul lui Ioachim, împăratul lui Iuda, și pe toți prinșii de război ai lui Iuda, care s-au dus în Babilon, căci voi sfărâma jugul împăratului Babilonului.” 4M 170.1

În prezența tuturor preoților și a poporului, Ieremia a spus că cea mai arzătoare dorință a inimii lui era ca Dumnezeu să facă o favoare poporului Său, astfel încât vasele Casei Domnului să poată fi aduse înapoi și robii să se întoarcă din Babilon, dar lucrul acesta nu putea fi făcut decât cu condiția ca poporul să se pocăiască și să se întoarcă de la calea lui cea rea la ascultarea de Legea lui Dumnezeu. Ieremia își iubea țara și dorea cu înflăcărare ca pustiirea prezisă să poată fi evitată prin umilința poporului, dar știa că dorința aceasta era în zadar. El spera ca pedeapsa lui Israel să fie cât mai ușoară posibil, de aceea îi îndemna stăruitor să se supună împăratului Babilonului pentru timpul pe care îl specificase Domnul. 4M 170.2

El i-a implorat să asculte cuvintele pe care li le spunea. Le-a citat din profețiile lui Osea, Habacuc, Țefania și alții, ale căror solii de mustrare și de avertizare fuseseră asemănătoare cu solia lui. A făcut referire la evenimente care avuseseră loc în istoria lor ca împlinire a profețiilor de pedepsire a păcatelor de care nu se pocăiseră. Uneori, ca în acest caz, existaseră oameni care se ridicaseră împotriva soliei lui Dumnezeu și preziseseră pace și prosperitate pentru a liniști temerile poporului și pentru a câștiga favoarea celor aflați în poziții înalte. Dar, în oricare situație din trecut, judecata lui Dumnezeu a venit asupra lui Israel așa cum indicaseră profeții adevărați. El a spus: „Dar, dacă un proroc prorocește pacea, numai după împlinirea celor ce prorocește se va cunoaște că este cu adevărat trimis de Domnul.” Dacă Israel alegea să-și asume riscul, evenimentele viitoare aveau să decidă, în cele din urmă, care era profetul fals. 4M 170.3

Dar Hanania, mâniat de răspunsul acesta, a luat jugul de pe gâtul lui Ieremia și l-a rupt. „Și Hanania a zis în fața întregului popor: Așa vorbește Domnul: «Așa voi sfărâma peste doi ani de pe grumazul tuturor neamurilor jugul lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului!» Prorocul Ieremia a plecat.” Își făcuse lucrarea — avertizase poporul de pericolul în care se afla, arătase care era singura cale prin care putea să recâștige favoarea lui Dumnezeu. Dar, cu toate că singura lui vină era că transmisese cu credincioșie solia lui Dumnezeu unui popor necredincios, oamenii i-au luat în râs cuvintele, iar cei aflați în poziții de răspundere l-au acuzat și au încercat să instige poporul să-l omoare. 4M 171.1

Dar lui Ieremia i-a fost dată o altă solie: „«Du-te și spune lui Hanania: Așa vorbește Domnul: ‘Ai sfărâmat un jug de lemn, dar cu aceasta ai făcut în locul lui un jug de fier!’ Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Pun un jug de fier pe grumazul tuturor acestor neamuri, ca să fie subjugate de Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și-i vor sluji; și-i dau chiar și fiarele câmpului!’» Și prorocul Ieremia a zis prorocului Hanania: Ascultă, Hanania! Domnul nu te-a trimis, ci tu insufli poporului o încredere mincinoasă. De aceea, așa vorbește Domnul: ‘Iată, te izgonesc de pe pământ și vei muri chiar în anul acesta, căci cuvintele tale sunt o răzvrătire împotriva Domnului.’» Și prorocul Hanania a murit chiar în anul acela, în luna a șaptea.” 4M 171.2

Acest profet fals întărise necredința poporului în Ieremia și în solia lui. El se declarase în mod fals ca fiind mesagerul Domnului și a suferit moartea ca o consecință a acestui păcat teribil. În luna a cincea, Ieremia a profetizat moartea lui Hanania, iar în luna a șaptea moartea acestuia din urmă a dovedit veridicitatea cuvintelor profetului adevărat. 4M 171.3

Dumnezeu spusese că, dacă avea să se supună planului Său fără să se plângă, poporul avea să fie salvat și jugul care avea să fie pus asupra lui avea să fie ușor. Robia lor era reprezentată de un jug din lemn, care era ușor de purtat, dar împotrivirea avea să fie întâmpinată cu asprimea cuvenită, reprezentată de jugul din fier. Dumnezeu intenționa să-l țină sub control pe împăratul Babilonului, astfel încât să nu se ajungă la pierderi de vieți omenești și nici la o asuprire grea, dar, prin desconsiderarea avertizării și a poruncilor Lui, ei au adus asupra lor apăsarea deplină a robiei. Pentru popor, era cu mult mai plăcut să primească solia profetului fals, care prezicea prosperitate. De aceea, oamenii au și primit-o. Mândria le era rănită dacă păcatele le erau mereu scoase în evidență, pentru că ei preferau să le ignore. Ei se aflau într-un asemenea întuneric moral, încât nu își dădeau seama de imensitatea vinovăției lor și nici nu apreciau mesajele de mustrare și de avertizare date de Dumnezeu. Dacă ar fi avut un simțământ corect cu privire la neascultarea lor, ar fi recunoscut corectitudinea căii alese de Domnul și autoritatea profetului Său. Dumnezeu i-a îndemnat stăruitor să se pocăiască, astfel încât să-i poată cruța de umilință și poporul care Îi purta Numele să nu ajungă să fie supus unei națiuni păgâne, dar ei au desconsiderat sfatul Său și au mers după profeți falși. 4M 172.1

Atunci, Domnul i-a poruncit lui Ieremia să scrie scrisori către conducători, către bătrâni, către preoți, către profeți și către toți cei care fuseseră luați ca robi în Babilon, îndemnându-i să nu se lase amăgiți și să creadă că eliberarea lor era aproape, ci să li se supună liniștiți celor care îi luaseră captivi, să-și urmeze ocupațiile și să-și întemeieze în pace case în mijlocul cuceritorilor lor. Domnul le-a poruncit să nu îngăduie ca profeții sau ghicitorii lor să-i înșele cu așteptări false, ci i-a asigurat prin cuvintele lui Ieremia că după șaptezeci de ani de robie aveau să fie eliberați și aveau să se întoarcă la Ierusalim. El urma să le asculte rugăciunile și să le acorde favoarea Sa, dacă ei aveau să se întoarcă la El cu toată inima. „Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul, și voi aduce înapoi pe prinșii voștri de război; vă voi strânge din toate neamurile și din toate locurile în care v-am izgonit, zice Domnul, și vă voi aduce înapoi în locul de unde v-am dus în robie.” 4M 172.2

Cu câtă compasiune și cu câtă duioșie le-a descoperit Dumnezeu copiilor Săi aflați în robie planurile pe care le avea cu privire la Israel! El știa prin ce suferință și prin ce nenorociri aveau să treacă dacă aveau să se lase amăgiți și să creadă că în scurt timp aveau să fie eliberați din robie și duși înapoi la Ierusalim, conform predicțiilor profeților falși. Știa că această convingere avea să-i aducă într-o postură foarte dificilă. Orice semn de răzvrătire din partea lor avea să trezească vigilența și asprimea împăratului și, în consecință, libertatea avea să le fie limitată. El le cerea să își accepte liniștiți soarta și să facă robia cât mai plăcută cu putință. 4M 173.1

Mai erau acolo doi profeți falși, Ahab și Zedechia, care proroceau minciuni în numele Domnului. Oamenii aceștia pretindeau că sunt învățători sfinți, dar viețile lor erau corupte, iar ei erau robi ai plăcerilor păcatului. Profetul lui Dumnezeu condamnase purtarea nelegiuită a acestor oameni și îi avertizase cu privire la pericolul în care se aflau, dar, în loc să se pocăiască și să se schimbe, ei s-au mâniat pe credinciosul mustrător al păcatelor lor și au căutat să-i zădărnicească lucrarea, instigând poporul să nu creadă cuvintele lui și să acționeze contrar sfatului lui Dumnezeu de a se supune împăratului Babilonului. Domnul a declarat prin Ieremia că acești profeți falși aveau să fie dați în mâinile împăratului Babilonului și uciși sub ochii lui și, la timpul potrivit, această profeție s-a împlinit. 4M 173.2

S-au ridicat alți profeți falși care au semănat confuzie în rândurile poporului, abătându-l de pe calea ascultării de poruncile divine date prin Ieremia, dar judecățile lui Dumnezeu au fost pronunțate împotriva lor, din cauza păcatului grav de a fi instigat la răzvrătire împotriva Lui. 4M 173.3

Astfel de oameni se ridică și în zilele noastre și aduc confuzie și răzvrătire în rândurile celor care susțin că ascultă de Legea lui Dumnezeu. Dar, la fel de sigur cum a venit pedeapsa divină asupra acelor profeți falși, și acești lucrători răi își vor primi măsura deplină a pedepsei lor, pentru că Domnul nu S-a schimbat. Cei care prorocesc minciuni îi încurajează pe oameni să privească păcatul ca pe ceva lipsit de importanță. Atunci când se văd rezultatele teribile ale nelegiuirilor lor, ei caută ca, dacă este posibil, să-l facă responsabil de dificultățile cu care se confruntă ei pe acela care i-a avertizat cu credincioșie, așa cum iudeii l-au acuzat pe Ieremia de nenorocirea lor. 4M 173.4

Cei care aleg calea răzvrătirii împotriva Domnului vor putea întotdeauna să găsească profeți falși care să le justifice acțiunile și să-i amăgească, spre nenorocirea lor. Cuvintele mincinoase adesea fac mulți prieteni, ca în cazul lui Ahab și al lui Zedechia. În pretinsul lor zel pentru Dumnezeu, acești profeți falși au găsit mult mai mulți credincioși și adepți decât profetul adevărat, care a transmis mesajul simplu din partea Domnului. 4M 174.1