Mărturii IV

Un interes împărțit

Stimați frați M,

În viziunea care mi-a fost dată în ianuarie trecut, mi-au fost arătate anumite lucruri cu privire la voi amândoi. Mi s-a arătat că voi nu creșteți în spiritualitate așa cum este datoria și privilegiul vostru să o faceți. Măreția lucrării și ocaziile providențiale deschise de Dumnezeu ar trebui să vă miște inimile. Planul lui Hristos a fost ca aceia care sunt copiii Săi credincioși să fie lumina lumii, sarea pământului. Viața sfântă și exemplul creștin al unui singur om bun într-o comunitate răspândesc o lumină care este reflectată asupra altora. Așadar, cât de mare va fi influența unui grup mai mare de credincioși care trăiesc toți după poruncile lui Dumnezeu! 4M 118.1

Predicarea Cuvântului este rânduită de Dumnezeu pentru a-i trezi și a-i convinge pe păcătoși. Iar atunci când exemplifică în viața lui tăgăduirea de sine și sacrificiile lui Hristos, când vorbirea și faptele lui sunt în armonie cu Modelul divin, cel care predică va avea o influență puternică asupra celor care îi ascultă glasul. Dar nu toți pot să predice Cuvântul de la amvon. Responsabilitățile așezate asupra diferitelor persoane sunt variate și este de lucru pentru fiecare. Toți pot să ajute cauza, dăruind în mod neegoist din banii lor pentru a susține diferitele ramuri ale lucrării, furnizând mijloace pentru publicarea broșurilor și a periodicelor care să fie distribuite printre oameni, pentru ca adevărul să fie răspândit. Cei care dau bani pentru a susține cauza lui Dumnezeu poartă o parte din povara lucrării; ei sunt colaboratori ai lui Hristos, deoarece Dumnezeu le-a încredințat oamenilor mijloace materiale ca să fie folosite în scopuri sfinte și înțelepte. 4M 118.2

Iubiți frați, nu uitați niciodată că voi sunteți administratori puși de Dumnezeu și că El vă consideră răspunzători pentru talanții vremelnici pe care vi i-a dat cu împrumut, ca să îi folosiți în mod înțelept, spre slava Sa. Nu vreți să vă cercetați cu atenție inimile și să vă analizați motivele care vă îndeamnă să acționați? Mi s-a arătat că pericolul în care vă aflați este acela de a vă iubi averea. Urechile voastre nu se grăbesc să asculte apelul Stăpânului, 4M 118.3

adresat prin persoana sfinților Săi și prin nevoile cauzei Sale. Voi nu vă investiți cu bucurie comoara în acțiunea creștinismului. Dacă vreți să aveți o comoară în cer, trebuie să v-o asigurați cât timp aveți ocazia. Dacă vă simțiți mai în siguranță să vă folosiți mijloacele materiale pentru a acumula și mai multe bogății pământești și să investiți foarte puțin în cauza lui Dumnezeu, atunci ar trebui să vă simțiți mulțumiți să primiți o comoară cerească potrivit cu investiția pe care ați făcut-o în contul ceresc. 4M 119.1

Voi doriți să vedeți cauza lui Dumnezeu progresând, dar, personal, faceți foarte puține eforturi în acest scop. Dacă voi, și alții care susțin că au credința noastră sfântă, ați putea să vedeți cu adevărat în ce poziție vă aflați și să vă dați seama de responsabilitatea pe care o aveți față de Dumnezeu, ați deveni niște colaboratori mai serioși ai lui Isus. „Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta.” În aceasta nu poate exista un interes împărțit, deoarece toată inima, tot sufletul și tot cugetul înseamnă întreaga noastră ființă. 4M 119.2

Apostolul spune: „[Nu știți că…] voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț.” Pe când sărmanul păcătos condamnat zăcea sub blestemul Legii Tatălui, Isus l-a iubit și S-a dat pe Sine pentru cel care călcase Legea. El l-a răscumpărat prin meritele sângelui Său. Noi nu putem aprecia prețioasa răscumpărare plătită pentru omul căzut. Pentru o asemenea dragoste uimitoare, trebuie să fie oferite în schimb cele mai bune și mai sfinte sentimente ale inimii. Darurile vremelnice de care vă bucurați vă sunt date doar cu împrumut, ca să ajutați la înaintarea Împărăției lui Dumnezeu. 4M 119.3

Vorbesc despre sistemul zecimii, și totuși cât de sărac mi se pare! Cât de insuficientă e aprecierea! Cât de zadarnică este străduința de a măsura prin reguli matematice, în timp, bani și dragoste, o dragoste și un sacrificiu care nu pot fi măsurate și calculate! A zecea parte pentru Hristos! Ce răsplată sărăcăcioasă și nedemnă pentru ceva ce a costat atât de mult! De pe crucea Golgotei, Hristos cheamă la o predare necondiționată. El i-a promis tânărului bogat că, dacă avea să vândă tot ce deținea, să dea la săraci, să-și ia crucea și să-L urmeze, avea să aibă o comoară în cer. Tot ce avem trebuie să-I fie consacrat lui Dumnezeu. Maiestatea cerului a venit în lume să moară ca jertfă pentru păcatele omului. Și cât de rece și de egoistă este inima omului, care poate să întoarcă spatele unei iubiri atât de incomparabile și să se lege de lucrurile deșarte ale acestei lumii! 4M 120.1

Atunci când egoismul se luptă pentru supremație asupra voastră, gândiți-vă la Acela care a părăsit curțile pline de slavă ale cerului și a lăsat deoparte veșmintele regalității de dragul vostru, devenind sărac pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă puteți îmbogăți. Și atunci, oare veți desconsidera această mare dragoste și acest har nemărginit refuzând să suferiți inconveniente și să vă tăgăduiți pe voi înșivă de dragul Lui? Vă veți agăța de comorile acestei vieți și veți neglija să ajutați la înaintarea marii lucrări a adevărului? 4M 120.2

În vechime, copiilor lui Israel li se poruncea să aducă o jertfă pentru întreaga comunitate, ca să fie curățiți de întinarea ceremonială. Această jertfă era o vacă tânără, de culoare roșie, și reprezenta jertfa desăvârșită care urma să-i răscumpere din întinarea păcatului. Aceasta era o jertfă ocazională, pentru curățirea tuturor acelora care, de nevoie sau în mod accidental, se atinseseră de un mort. Toți cei care veneau în vreun fel în contact cu moartea erau considerați necurați din punct de vedere ceremonial. Lucrul acesta era pentru a imprima în mintea evreilor faptul că moartea a venit ca o consecință a păcatului și, de aceea, reprezintă păcatul. Acea vițea, acel chivot, acel șarpe de aramă arătau, în mod impresionant, către acea mare jertfă — jertfa lui Hristos. 4M 120.3

Vițeaua trebuia să fie roșie, deoarece acesta era un simbol al sângelui. Trebuia să fie fără pată sau defect și să nu fi fost pusă la jug niciodată. Și aici era simbolizat Hristos. Fiul lui Dumnezeu a venit de bunăvoie să realizeze lucrarea de ispășire. Asupra Lui nu exista niciun jug obligatoriu, deoarece El era independent și mai presus de orice lege. Îngerii, ca mesageri inteligenți ai lui Dumnezeu, se aflau sub jugul obligației; nicio jertfă personală din partea lor nu putea să ispășească vina omului căzut. Doar Hristos era liber de orice obligație a legii și putea să ia asupra Sa răscumpărarea neamului omenesc păcătos. El avea puterea să-Și dea viața și să Și-o ia din nou. „El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu...” 4M 120.4

Totuși, această Ființă slăvită l-a iubit pe sărmanul păcătos și a luat chip de rob ca să sufere și să moară în locul omului. Isus ar fi putut să rămână la dreapta Tatălui Său, să poarte coroana și hainele Sale regale. Dar El a ales să schimbe toate bogățiile, onoarea și slava cerului pentru sărăcia omenirii și poziția Sa, de înaltă comandă, pentru groaza din Ghetsimani și pentru umilința și agonia de pe Golgota. A devenit un om al durerii și obișnuit cu suferința pentru ca, prin botezul suferinței și al sângelui, cu care a fost botezat, să poată curăți și răscumpăra o lume vinovată. „Iată că vin”, a fost consimțământul bucuros, „să fac voia Ta, Dumnezeul Meu” [traducere din versiunea folosită de autoare, KJV — n.trad.]. 4M 121.1

Vițeaua pentru jertfă era dusă afară din tabără și ucisă în modul cel mai impresionant. Tot așa a suferit și Hristos, în afara porților Ierusalimului, pentru că Golgota era în afara zidurilor cetății. Aceasta trebuia să arate că Hristos nu a murit doar pentru evrei, ci pentru întreaga omenire. El le spune locuitorilor unei lumi căzute că a venit să fie Răscumpărătorul lor și îi îndeamnă stăruitor să accepte mântuirea pe care le-o oferă. După ce vaca era ucisă în modul cel mai solemn, preotul, îmbrăcat cu haine albe, curate, lua sângele în mâinile lui, când acesta se scurgea din trupul victimei, și îl stropea spre templu de șapte ori. „Și fiindcă avem un Mare-Preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credință deplină, cu inimile stropite și curățite de un cuget rău și cu trupul spălat cu o apă curată.” 4M 121.2

Trupul vacii era ars și prefăcut în cenușă, semnificând o jertfă completă și cuprinzătoare. După aceea, cenușa era adunată de o persoană neîntinată de contactul cu trupul mort și pusă într-un vas care conținea apă luată dintr-o apă curgătoare. Această persoană lua apoi o crenguță de cedru, o pânză de culoarea cârmâzului și un buchet de isop și stropea conținutul vasului pe cort și pe oamenii adunați acolo. Ceremonia aceasta era repetată de câteva ori ca să fie completă și era făcută ca o curățire de păcat. 4M 121.3

La fel Hristos, în neprihănirea Lui fără pată, după ce Și-a vărsat sângele prețios, intră în Locul Sfânt pentru a curăți Sanctuarul. Și acolo, șuvoiul roșu este adus pentru a sluji la împăcarea omului cu Dumnezeu. Unii pot să privească această ucidere a vacii ca pe o ceremonie lipsită de semnificație, dar ea a fost făcută la porunca lui Dumnezeu și avea o semnificație profundă, care nu și-a pierdut aplicabilitatea până în prezent. 4M 122.1

Preotul folosea cedru și isop, pe care le înmuia în apa curățitoare cu care îl stropea pe cel necurat. Aceasta simboliza sângele lui Hristos, vărsat pentru a ne curăți de întinarea noastră morală. Stropirea repetată ilustrează caracterul complet al lucrării care trebuie să fie realizată pentru păcătosul care se pocăiește. Tot ce are el trebuie să fie consacrat. Nu numai sufletul lui trebuie să fie curățit și spălat, ci trebuie să se străduiască să Îi fie consacrate lui Dumnezeu și familia lui, lucrurile din gospodăria lui, averea și tot ce îi aparține. 4M 122.2

După ce cortul era curățit cu isop, pe ușa celor curățiți era scris: „Eu nu sunt al meu, Doamne, sunt al Tău.” La fel trebuie să fie și cu cei care susțin că au fost curățiți prin sângele lui Hristos. Dumnezeu nu este mai puțin exigent astăzi decât a fost în vechime. În rugăciunea lui, psalmistul se referă la acest ceremonial simbolic atunci când spune: „Curățește-mă cu isop și voi fi curat; spală-mă și voi fi mai alb decât zăpada! … Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic! … Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale și sprijină-mă cu un duh de bunăvoință!” 4M 122.3

Sângele lui Hristos este eficient, dar trebuie să fie aplicat continuu. Dumnezeu nu vrea ca slujitorii Săi să folosească pentru slava Sa numai mijloacele pe care El li le-a încredințat, ci dorește ca ei să se consacre pe ei înșiși pentru cauza Sa. Dacă voi, frații mei, ați devenit egoiști și rețineți de la Domnul ceea ce ar trebui să dăruiți cu bucurie în slujba Sa, atunci aveți nevoie ca sângele de stropire să fie aplicat complet, pentru a vă consacra lui Dumnezeu pe voi înșivă și tot ce vă aparține. 4M 122.4

Mult stimații mei frați, voi nu aveți acel devotament serios și altruist față de lucrarea pe care Dumnezeu o cere din partea voastră. Voi v-ați concentrat atenția asupra lucrurilor vremelnice. V-ați instruit mintea pentru afaceri, ca să profitați din ele voi înșivă. Dar Dumnezeu vă cheamă să veniți într-o mai strânsă unire cu El, ca să vă poată modela și educa pentru lucrarea Sa. Vechiului Israel i s-a comunicat în mod solemn că acela care rămânea necurat și refuza să se curățească trebuia să fie îndepărtat din mijlocul adunării. Declarația aceasta are o semnificație specială pentru noi. Dacă în vremurile străvechi cei necurați trebuiau să fie curățiți prin sângele stropit, cât de important este pentru cei care trăiesc înconjurați de pericolele zilelor din urmă și care sunt expuși la ispitele lui Satana să aibă aplicat zilnic pe inimile lor sângele lui Hristos. „Căci dacă sângele taurilor și al țapilor și cenușa unei vaci, stropite peste cei întinați, îi sfințesc și le aduc curățirea trupului, cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veșnic, S-a adus pe Sine Însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăți cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiți Dumnezeului celui viu!” 4M 123.1

Voi amândoi ar trebui să faceți mai mult decât ați făcut până acum în a purta poverile lucrării Domnului. Vă implor să vă treziți din letargia voastră, să părăsiți idolatria deșartă a lucrurilor lumești și să fiți serioși și stăruitori în a vă asigura dreptul la moștenirea nemuritoare. Lucrați cât încă este zi. Nu vă puneți în pericol sufletul, irosind ocaziile prezente! Nu acordați intereselor voastre veșnice o importanță secundară. Nu așezați lumea înaintea religiei și nu trudiți zi după zi pentru a câștiga bogățiile ei, în timp ce vă amenință pericolul falimentului veșnic. Fiecare zi vă aduce mai aproape de judecata finală. Fiți pregătiți să înapoiați talanții care v-au fost împrumutați, împreună cu profitul câștigat prin folosirea lor înțeleaptă. 4M 123.2

Nu vă puteți permite să sacrificați cerul sau să vă puneți în pericol siguranța. Nu lăsați ca înșelăciunea bogățiilor să vă determine să neglijați comoara nepieritoare. Satana este un dușman viclean, care se află întotdeauna pe urmele voastre, străduindu-se să vă prindă în cursă și să vă ducă la ruină. Noi trăim în timpul de așteptare. Mijlocul să vă fie încins și lumina voastră să strălucească , astfel încât să-L puteți aștepta pe Domnul când Se va întoarce de la nuntă, pentru ca, atunci când va veni și va bate la ușă, să-I puteți deschide imediat. 4M 123.3

Vegheați, fraților, și fiți atenți la cel dintâi semn de scădere a luminii, la cea dintâi neglijare a rugăciunii, la cel dintâi semn de amorțire spirituală. „Cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.” Prin exercitarea continuă a credinței și a dragostei, credincioșii ajung să strălucească în lume ca niște lumini. Voi nu vă pregătiți pentru venirea Stăpânului dacă îi slujiți lui Mamona, în timp ce pretindeți că Îi slujiți lui Dumnezeu. Atunci când El Se va arăta, voi va trebui să-I prezentați talanții pe care i-ați îngropat în pământ, talanții pe care i-ați neglijat, de care ați abuzat sau pe care i-ați folosit greșit — o dragoste împărțită. 4M 124.1

Voi amândoi susțineți că sunteți slujitori ai lui Hristos. Cât de necesar este, așadar, să ascultați indicațiile Stăpânului și să fiți credincioși în îndatoririle voastre. „Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu!” Dragostea aceasta este fără egal, oferindu-le oamenilor relația de fii ai lui Dumnezeu. De aceea, Tatăl așteaptă ascultare din partea copiilor Săi; de aceea, El cere o atitudine corespunzătoare față de proprietatea pe care El a pus-o în mâinile lor. Aceasta nu le aparține ca să o folosească pentru satisfacția lor personală, ci este capitalul Domnului, pentru care ei sunt răspunzători în fața Lui. 4M 124.2

Copiii Domnului! Cât de prețioasă este această făgăduință! Iar ispășirea făcută de Mântuitorul pentru vina noastră este completă. Cu inima plină de o dragoste neschimbătoare, Răscumpărătorul încă pledează cu sângele Său sfânt în favoarea păcătosului. Mâinile rănite, coasta împunsă și picioarele străpunse mijlocesc grăitor pentru omul căzut, a cărui răscumpărare este plătită cu un preț atât de mare. O, bunăvoință fără seamăn! Nici timpul și nici evenimentele nu pot să micșoreze eficiența jertfei de ispășire. Așa cum în Israelul din vechime norul de tămâie înmiresmat se ridica spre cer, unde era primit, iar Aaron stropea sângele asupra capacului ispășirii pentru a curăța poporul de vinovăție, la fel meritele Mielului înjunghiat sunt primite de Dumnezeu astăzi, curățindu-ne de întinarea păcatului. 4M 124.3

„Vegheați și rugați-vă ca să nu cădeți în ispită.” Aveți de dus lupte aspre. Trebuie să vă îmbrăcați cu toată armura neprihănirii și să vă dovediți puternici și credincioși în slujba Mântuitorului vostru. Dumnezeu nu dorește leneși în ogorul Său, ci oameni care să lucreze împreună cu Hristos, santinele vigilente la postul lor, soldați curajoși ai crucii, gata să facă și să îndrăznească totul pentru cauza în care s-au înrolat. 4M 124.4

Nu bogăția sau intelectul asigură fericirea, ci valoarea morală și simțământul datoriei împlinite. Voi puteți să aveți răsplata biruitorului și să stați înaintea tronului lui Hristos pentru a-I cânta laude în ziua când El îi va aduna pe sfinții Săi, dar hainele voastre trebuie să fie curățate în sângele Mielului, dragostea trebuie să vă acopere ca un veșmânt și să fiți găsiți fără pată și fără cusur. 4M 124.5

Ioan spune: „După aceea m-am uitat și iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminție, din orice norod și de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe, cu ramuri de finic în mâini, și strigau cu glas tare și ziceau: «Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care șade pe scaunul de domnie, și a Mielului!” … «Aceștia vin din necazul cel mare, ei și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului. Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu și-I slujesc zi și noapte în templul Lui. Cel ce șade pe scaunul de domnie Își va întinde peste ei cortul Lui. Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete, nu-i va mai dogorî nici soarele, nici vreo altă arșiță. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieții și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.»” 4M 125.1