Mărturii IV

Conlucrători cu Hristos

Adunarea de tabără din 1874 și perioada de după aceea au fost un timp important pentru localitatea _______. Dacă ar fi existat acolo o casă de închinare plăcută și spațioasă, ar fi fost câștigați la adevăr mai mult de dublul numărului celor care au fost câștigați acum. Dumnezeu lucrează împreună cu eforturile noastre. Prin neglijența și prin egoismul nostru putem să închidem calea pentru cei păcătoși. Ar fi trebuit să se facă mai multe eforturi în încercarea de a-i salva pe cei care încă erau în rătăcire, dar care erau interesați de adevăr. În slujirea lui Hristos este nevoie de o strategie la fel de înțeleaptă ca în conducerea batalioanelor unei armate care protejează viața și libertatea poporului. Nu oricine poate lucra cu înțelepciune pentru salvarea sufletelor. Este nevoie de multă chibzuință. Dumnezeu are nevoie de oameni inteligenți, cu o gândire corectă, pentru a face marea lucrare necesară salvării sufletelor. 4M 67.1

Mecanici, avocați, comercianți, oameni de toate ocupațiile și profesiile se instruiesc pentru a deveni maeștri în domeniul lor de activitate. Oare urmașii lui Hristos să fie mai puțin inteligenți și, atunci când susțin că se angajează în slujba Lui, să fie ignoranți, să nu cunoască metodele și mijloacele pe care ar trebui să le folosească? Preocuparea de a dobândi viața veșnică este mai presus de orice considerent pământesc. Pentru a conduce sufletele la Isus este nevoie de cunoașterea naturii umane și de studierea minții omenești. Este nevoie de o preocupare atentă și de rugăciune stăruitoare pentru a ști cum să ne apropiem de oameni cu acest măreț subiect al adevărului. 4M 67.2

Unii, care sunt pripiți, impulsivi, dar sinceri, după ce a fost ținută o predică la subiect, îi vor aborda într-o manieră foarte directă pe cei care nu sunt cu noi și vor face ca adevărul pe care noi dorim ca ei să-l primească să li se pară respingător. „Căci fiii veacului acestuia, față de semenii lor, sunt mai înțelepți decât fiii luminii.” Oamenii de afaceri și politicienii studiază politețea. Este strategia și preocuparea lor să fie cât mai atrăgători posibil. Ei studiază pentru a-și modela vorbirea și manierele în așa fel încât să poată avea o cât mai mare influență asupra minții celor de lângă ei. Își folosesc abilitățile și cunoștințele cu cea mai mare pricepere pentru a atinge acest obiectiv. 4M 68.1

Cei care pretind a crede în Hristos prezintă mai întâi o mulțime de fleacuri și de amănunte lipsite de importanță, asemenea unei mari cantități de moloz care blochează calea către cruce. În ciuda tuturor acestora, unii oameni sunt atât de profund convinși, încât vor face față oricărei descurajări și vor depăși orice obstacol ca să primească adevărul. Dar, dacă aceia care cred adevărul și-ar fi curățit mintea prin ascultare de el, dacă și-ar fi dat seama cât de important este pentru lucrarea lui Hristos să aibă cunoștințe și rafinament în ce privește manierele, ar fi putut fi douăzeci de suflete acolo unde a fost salvat doar unul. 4M 68.2

Și iarăși, după ce au fost convertiți la adevăr, oamenii au nevoie de îngrijire. Zelul multor pastori pare să se stingă imediat ce văd că eforturile lor au fost însoțite de un oarecare succes. Ei nu își dau seama că acești de curând convertiți au nevoie de îngrijire — de o supraveghere atentă, de ajutor și de încurajare. Aceștia nu trebuie să fie lăsați singuri, pradă celor mai puternice ispite ale lui Satana. Ei au nevoie să fie instruiți cu privire la datoriile lor, să fie tratați cu blândețe, cu amabilitate, să fie îndrumați și vizitați și să fie cineva care să se roage împreună cu ei. Aceste suflete au nevoie de hrană dată la vremea potrivită. 4M 68.3

Nu este de mirare că unii se descurajează, șovăie pe cale, rămân în urmă și sunt lăsați pradă lupilor. Satana este pe urmele tuturor. El își trimite agenții să aducă din nou în rândurile lui sufletele pe care le-a pierdut. Ar trebui să existe mai mulți tați și mai multe mame care să-i ia lângă inima lor pe acești copilași în ceea ce privește adevărul, să îi încurajeze și să se roage pentru ei, ca să nu fie cuprinși de confuzie în ale credinței. 4M 68.4

Predicarea este doar o mică parte a lucrării care trebuie să fie făcută pentru salvarea sufletelor. Spiritul lui Dumnezeu îi convinge pe păcătoși de adevăr și îi așază în brațele bisericii. Pastorii pot să-și facă partea lor, dar nu pot să îndeplinească niciodată lucrarea care îi revine bisericii. Dumnezeu îi cere bisericii Sale să îi îngrijească pe cei care sunt tineri în credință și în experiență, să meargă la ei nu ca să bârfească împreună cu ei, ci ca să se roage, să le adreseze cuvinte care sunt „ca niște mere de aur într-un coșuleț de argint”. 4M 69.1

Toți trebuie să studiem caracterul și manierele, astfel încât să putem ști cum să ne purtăm adecvat cu oameni care au diferite concepții, ca să folosim cele mai bune metode și mijloace pentru a-i ajuta să înțeleagă corect Cuvântul lui Dumnezeu și să trăiască o adevărată viață creștină. Ar trebui să citim Biblia împreună cu ei și să le atragem atenția de la lucrurile vremelnice la interesele lor veșnice. Este datoria copiilor lui Dumnezeu să fie misionari pentru El, să îi caute și să îi cunoască pe cei care au nevoie de ajutor. Dacă unul se poticnește în fața ispitei, cazul lui trebuie să fie preluat cu atenție și tratat cu înțelepciune, deoarece este în joc soarta lui veșnică, iar cuvintele și faptele celor care lucrează pentru el pot să fie o mireasmă de la viață spre viață sau de la moarte spre moarte. 4M 69.2

Uneori se prezintă un caz care trebuie să fie cercetat cu rugăciune. Persoana respectivă trebuie să-și arate adevăratul caracter, să-și poată înțelege caracteristicile temperamentului și ale firii și să-și vadă slăbiciunile. Trebuie să tratăm cazul cu înțelepciune. Dacă se poate ajunge la inima lui cu înțelepciune și cu răbdare, omul acela poate fi legat cu funii puternice de Hristos și condus să se încreadă în Dumnezeu. Când este făcută o astfel de lucrare, curțile cerești privesc și se bucură, deoarece un suflet prețios a fost răscumpărat din cursa lui Satana și salvat de la moarte! Oare nu răsplătește lucrul acesta o lucrare făcută în mod inteligent pentru salvarea sufletelor? Hristos a plătit prețul pentru ei cu propria viață și urmașii Lui oare să întrebe: „Sunt eu păzitorul fratelui meu?” Nu vom lucra noi în unitate cu Stăpânul? Nu vom aprecia noi valoarea sufletelor pentru care a murit Mântuitorul? 4M 69.3

S-au făcut unele eforturi pentru a-i implica pe copii în lucrare, dar nu suficiente. Școlile noastre de Sabat trebuie să devină mai interesante. În ultimii ani, școlile publice și-au îmbunătățit mult metodele de predare. Parabole, ilustrații și table pe care se scrie cu cretă sunt folosite pentru ca lecțiile dificile să poată fi explicate clar pentru mințile tinere. La fel poate fi simplificat și adevărul prezent și făcut mai interesant pentru mințile active ale copiilor. 4M 69.4

Părinții care nu pot fi abordați pe nicio altă cale sunt adeseori sensibilizați prin copiii lor. Învățătorii de la Școala de Sabat îi pot învăța pe copii adevărul, iar aceștia, la rândul lor, îl vor duce acasă, în cercul familiei. Dar foarte puțini dintre ei par să înțeleagă importanța acestei ramuri a lucrării. Metodele de predare care au fost adoptate cu atâta succes în școlile publice ar putea fi folosite cu rezultate similare în Școala de Sabat și pot deveni mijlocul prin care copiii să fie aduși la Isus și să fie instruiți în adevărul biblic. Lucrul acesta va face mult mai mult bine decât entuziasmul religios de natură emoțională, care se stinge la fel de repede cum a apărut. 4M 70.1

Dragostea lui Hristos trebuie să fie cultivată. Este nevoie de mai multă credință în lucrarea care noi credem că trebuie să fie făcută înainte de venirea lui Hristos. Ar trebui să se manifeste mai multă renunțare la sine, să se facă mai multe eforturi stăruitoare în direcția cea bună. Ar trebui să se analizeze cu rugăciune cele mai eficiente metode de lucru. Ar trebui să se facă planuri bine gândite. Sunt printre noi minți care pot să inventeze și să pună în aplicare, dacă sunt solicitate să lucreze. Eforturile bine direcționate și inteligente vor conduce la rezultate mari. 4M 70.2

Adunările de rugăciune trebuie să fie cele mai interesante adunări, dar, adesea, acestea sunt slab organizate. Mulți participă la predică, dar neglijează întâlnirea de rugăciune. Și aici este nevoie de chibzuință. Trebuie căutată înțelepciune la Dumnezeu și trebuie făcute planuri pentru a conduce întâlnirile de așa manieră încât să fie interesante și atractive. Oamenii flămânzesc după pâinea vieții. Dacă o pot găsi la o întâlnire de rugăciune, vor merge acolo să o primească. 4M 70.3

Prelegerile și rugăciunile lungi și monotone nu-și au locul nicăieri și, în special, nu-și au locul la adunările de părtășie. Celor care sunt îndrăzneți și întotdeauna gata să vorbească li se îngăduie să împiedice mărturia celor timizi și retrași. În general, cei care sunt cei mai superficiali au cel mai mult de spus. Rugăciunile lor sunt lungi și mecanice. Ei îi obosesc pe îngeri și pe oamenii care îi ascultă. Rugăciunile noastre trebuie să fie scurte și la obiect. Cererile lungi și obositoare să fie lăsate pentru rugăciunile tainice, personale, dacă cineva simte nevoia să înalțe așa ceva. Lăsați ca Duhul lui Dumnezeu să pătrundă în inima voastră și să îndepărteze tot formalismul arid. 4M 70.4

Muzica poate fi o mare putere spre bine, dar nu trebuie să facem din această ramură a închinării partea cea mai importantă. Se cântă în general din impuls sau pentru anumite ocazii speciale, iar în alte situații, cei care cântă sunt lăsați să greșească și muzica își pierde efectul pe care ar trebui să-l aibă asupra minții celor prezenți. Muzica trebuie să aibă frumusețe, patos și putere. Înălțați-vă vocile în cântări de laudă și de devoțiune. Dacă este posibil, chemați în ajutor instrumente muzicale și lăsați ca glorioasa armonie să se înalțe către Dumnezeu, ca o jertfă plăcută și bine primită. 4M 71.1

Dar uneori este mai greu să-i instruiești pe cei care cântă și să-i faci să lucreze în ordine decât să îmbunătățești practicile întâlnirilor de rugăciune și de sfătuire. Mulți vor să facă lucrurile acestea în felul lor; ei obiectează atunci când li se propun consultări și nu au răbdare să se supună unor conducători. În lucrarea lui Dumnezeu este nevoie de planuri bine gândite. În închinarea adusă Domnului, simțul practic este un lucru excelent. Puterile gândirii trebuie să-I fie consacrate lui Hristos și să fie căutate căi și mijloace pentru a-I sluji cât mai bine. Membrii bisericii lui Dumnezeu care încearcă să facă bine trăind adevărul și căutând să salveze suflete pot fi o putere în lume, dacă se vor lăsa învățați de Duhul Domnului. Ei nu trebuie să creadă că pot să lucreze pentru veșnicie în mod neglijent. 4M 71.2

Ca popor, noi pierdem mult prin lipsa de simpatie și de sociabilitate unii față de alții. Cel care vorbește despre independență și se închide în sine nu se comportă așa cum dorește Dumnezeu. Noi suntem copii ai lui Dumnezeu, dependenți unul de celălalt pentru fericire. Și Dumnezeu, și oamenii au așteptări din partea noastră. Fiecare trebuie să ne îndeplinim rolul în această viață. Cultivarea adecvată a elementelor sociale ale naturii noastre ne aduce în simpatie cu frații noștri și ne face să fim fericiți atunci când ne străduim să le aducem binecuvântare altora. Fericirea cerului va consta în simpla comuniune cu ființele sfinte, într-o viață socială armonioasă, împreună cu îngerii binecuvântați și cu cei mântuiți care și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului. Noi nu putem fi fericiți atâta timp cât suntem închiși în preocupările legate de propriile interese. Trebuie să trăim în această lume ca să câștigăm suflete pentru Mântuitorul. Dacă le facem rău altora, ne facem rău nouă. Dacă le aducem binecuvântare altora, binecuvântarea va fi și pentru noi, deoarece influența fiecărei fapte bune se reflectă asupra inimii noastre. 4M 71.3

Datoria ne obligă să ne ajutăm unii pe alții. Nu întotdeauna suntem aduși în contact cu creștini sociabili, care sunt amabili și prietenoși. Mulți nu au primit o educație adecvată; caracterele lor sunt pervertite, iar ei sunt aspri și noduroși, părând a fi diformi în toate privințele. Când îi ajutăm pe semenii noștri să-și vadă și să-și corecteze defectele, trebuie să fim atenți să nu devenim nerăbdători și irascibili din cauza greșelilor lor. Unii dintre cei care Îl mărturisesc pe Hristos sunt dezagreabili, dar frumusețea harului creștin îi va transforma dacă se vor apuca sârguincios de lucru, pentru a ajunge să aibă blândețea și amabilitatea Celui pe care Îl urmează, aducându-și aminte că „niciunul din noi nu trăiește pentru sine”. Lucrători împreună cu Hristos! Ce poziție înaltă! Unde pot fi găsiți misionari gata de sacrificiu de sine în aceste orașe mari? Domnul are nevoie de lucrători în via Sa. Ar trebui să ne fie teamă să-L jefuim de timpul pe care El îl pretinde din partea noastră; ar trebui să ne fie teamă să-l petrecem în lenevire sau în împodobirea trupului, acordând unor planuri nebunești prețioasele ore pe care Dumnezeu ni le-a dat pentru a le devota rugăciunii, pentru a ne familiariza cu Biblia și a lucra pentru binele semenilor noștri, pregătindu-ne și pregătindu-i și pe ei pentru marea lucrare care ne revine. 4M 72.1

Mamele muncesc inutil pentru îmbrăcămintea cu care vor să se înfrumusețeze pe ele însele și pe copiii lor. Datoria noastră este să ne îmbrăcăm simplu și să-i îmbrăcăm pe copiii noștri îngrijit, fără podoabe și broderii inutile și fără dorința de etalare, având grijă să nu cultivăm în ei interesul pentru îmbrăcăminte, care se va dovedi ruina lor, ci mai degrabă căutând să dezvoltăm în ei virtuțile creștine. Niciunul dintre noi nu poate fi scutit de răspundere și, dacă nu facem lucrarea pe care ne-a încredințat-o Stăpânul, în niciun caz nu putem sta curați înaintea tronului lui Dumnezeu. 4M 72.2

Este nevoie de misionari pentru Dumnezeu, de bărbați și de femei credincioase care nu evită responsabilitățile. Eforturile chibzuite vor aduce rezultate bune. Este o lucrare reală care trebuie să fie făcută. Adevărul trebuie să fie adus cu multă grijă înaintea oamenilor de către aceia care unesc blândețea cu înțelepciunea. Nu trebuie să fim distanți față de semenii noștri, ci să ne apropiem de ei, deoarece sufletul lor este la fel de prețios ca al nostru. Putem să ducem lumina în casele lor și, cu un spirit blând și liniștit, să îi îndemnăm să folosească înaltul privilegiu care le este oferit, să ne rugăm cu ei atunci când ni se pare potrivit, să le arătăm că există realizări mai înalte pe care le pot atinge și, apoi, să le vorbim cu prudență despre adevărurile sfinte ale acestor zile din urmă. 4M 73.1

În poporul nostru există mai multe adunări pentru cântat decât pentru rugăciune, dar chiar și aceste întruniri pot fi conduse într-o manieră reverențioasă și totuși plăcută, încât să se exercite o influență bună. Cu toate acestea, există prea multe glume, conversații superficiale și bârfe pentru ca aceste întâlniri să fie benefice, să înalțe gândurile și să rafineze manierele. 4M 73.2