Mărturii IV

Căsătorii nebiblice

Trăim în zilele din urmă, când mania cu privire la subiectul căsătoriei constituie unul dintre semnele apropiatei veniri a lui Hristos. Dumnezeu nu este consultat în aceste chestiuni. Religia, datoria și principiul sunt sacrificate pentru a urma îndemnurile inimii neconsacrate. Nu ar trebui să fie o asemenea etalare și sărbătorire în legătură cu unirea celor doi. Nu există nici măcar o căsătorie din o sută care să fie fericită, să poarte aprobarea lui Dumnezeu și să-i așeze pe cei doi într-o stare mai bună pentru a-I aduce slavă. Consecințele rele ale căsătoriilor nefericite sunt numeroase. Multe căsătorii sunt încheiate din impuls. Rareori se ia în considerare o analiză corectă a situației, iar consultarea celor cu experiență este considerată de modă veche. 4M 503.3

În locul iubirii curate stau impulsul și pasiunea nesfințită. Mulți își pun în pericol sufletul și atrag asupra lor blestemul lui Dumnezeu, intrând într-o relație de căsătorie doar pentru a-și satisface capriciile sau imaginația. Mi-au fost arătate cazurile unora care susțin a crede adevărul și care au făcut marea greșeală de a se căsători cu necredincioși. Ei au nutrit speranța că cel necredincios va accepta adevărul, dar acesta, după ce și-a atins scopul, este mai departe de adevăr decât înainte. Și apoi încep acțiunile subtile, eforturile continue ale vrăjmașului de a-l îndepărta pe cel credincios de la credință. 4M 504.1

Mulți își pierd acum interesul și încrederea în adevăr, deoarece au intrat într-o strânsă legătură cu necredința. Ei respiră atmosfera îndoielii și a neîncrederii. Văd și aud necredință și, în cele din urmă, ajung să o accepte în sufletul lor. Poate că unii au curajul de a se împotrivi acestor influențe, dar, în multe cazuri, credința lor este pe neobservate slăbită și, în cele din urmă, distrusă. Atunci, Satana a reușit în planurile lui. A acționat prin agenții lui atât de tăcut, încât barierele credinței și ale adevărului au fost îndepărtate înainte ca măcar să își dea seama cei credincioși că sunt în derivă. 4M 504.2

Este periculos să închei o alianță cu cei lumești. Satana știe bine că, pentru mulți tineri și tinere, ceasul în care încheie căsătoria marchează sfârșitul istoriei experienței lor religioase și a capacității lor de a fi folositori. Ei sunt pierduți pentru Hristos. Poate că, pentru un timp, fac un efort de a duce o viață creștină, dar toate străduințele lor sunt făcute împotriva unei influențe constante și ferme în direcția opusă. Cândva, era un privilegiu și o bucurie pentru ei să vorbească despre credința și despre speranța lor, dar acum nu mai sunt dispuși să menționeze acest subiect, știind că acela de care și-au legat destinul nu manifestă niciun interes pentru el. Ca urmare, credința în adevărul prețios se stinge în inimă, iar Satana țese pe nesimțite în jurul lor o plasă a scepticismului. 4M 504.3

A duce la extrem ceva ce este legal face ca acel lucru să devină un teribil păcat. Cei care mărturisesc adevărul calcă în picioare voința lui Dumnezeu atunci când se căsătoresc cu necredincioși; ei pierd favoarea Lui și fac o lucrare amară, care necesită pocăință. Este posibil ca persoana necredincioasă să aibă un excelent caracter moral, dar faptul că nu a răspuns cerințelor lui Dumnezeu și a neglijat o mântuire atât de mare este un motiv suficient pentru care acea unire să nu aibă loc. Caracterul celui necredincios poate să fie asemănător cu cel al tânărului căruia Isus i-a adresat aceste cuvinte: „Îți lipsește un lucru”; acela era singurul lucru important și necesar. 4M 505.1

Uneori se aduce argumentul că acel necredincios este favorabil religiei și că este tot ce și-ar putea dori cineva de la un partener de viață, cu excepția unui singur lucru — nu este creștin. Deși este posibil ca judecata înțeleaptă să îi sugereze celui credincios inoportunitatea unirii pe viață cu un necredincios, totuși, în nouă cazuri din zece, înclinațiile triumfă. Declinul spiritual începe chiar în momentul rostirii jurământului la altar, zelul religios scade și fortăreață după fortăreață este doborâtă, până când amândoi stau umăr lângă umăr sub steagul negru al lui Satana. În noul cămin, ceasul rugăciunii nu este respectat. Mireasa și mirele s-au ales unul pe celălalt și L-au îndepărtat pe Isus. 4M 505.2

La început, cel necredincios nu își arată pe față împotrivirea în noua relație, dar, când adevărul Bibliei este supus atenției și studiului, sentimentele se aprind dintr-odată: „Te-ai căsătorit cu mine știind ce sunt. Nu vreau să fiu deranjat. De acum înainte, să fie stabilit că orice discuție care are legătură cu concepțiile tale personale este interzisă.” Dacă cel credincios manifestă un zel special în ce privește credința lui, acest lucru este posibil să i se pară lipsă de politețe celui care nu are niciun interes față de experiența creștină. 4M 505.3

Cel credincios se gândește că, în noua lui relație, trebuie să mai renunțe la părerile lui, să mai facă anumite concesii. Sunt acceptate distracțiile sociale, lumești. La început, lucrul acesta este făcut cu mare reținere, dar interesul față de adevăr devine tot mai mic, iar credința este înlocuită cu îndoială și necredință. Nimeni nu ar fi bănuit că acel credincios, cândva statornic și scrupulos, care era un urmaș devotat al lui Hristos ar putea deveni vreodată persoana ezitantă și plină de îndoieli de acum. Vai, schimbarea a fost făcută de acea căsătorie neînțeleaptă! 4M 506.1

Ce ar trebui să facă orice creștin atunci când ajunge într-o situație dificilă, care îi pune la încercare soliditatea principiului religios? Cu o fermitate demnă de a fi imitată, el trebuie să spună deschis: „Eu sunt un creștin conștiincios. Cred că ziua a șaptea a săptămânii este Sabatul Bibliei. Credințele și principiile noastre conduc în direcții opuse. Noi nu putem fi fericiți împreună, pentru că, dacă eu caut să dobândesc o cunoaștere mai profundă a voinței lui Dumnezeu, mă voi deosebi tot mai mult de lume, pe care nu o pot iubi, și voi manifesta dragoste pentru lucrurile spirituale, pe care tu nu le poți iubi. Lucrurile spirituale se judecă spiritual. Fără discernământ spiritual, tu nu vei fi în stare să înțelegi ce așteaptă Dumnezeu de la mine și care îmi sunt obligațiile față de Stăpânul pe care Îl slujesc, de aceea, tu vei simți că te neglijez pentru a-mi îndeplini datoriile religioase. Nu vei fi fericit, ci vei fi gelos pentru că eu Îl iubesc pe Dumnezeu, iar eu voi fi singur(ă) în credința mea religioasă. Când concepțiile tale se vor schimba, când inima ta va răspunde cerințelor lui Dumnezeu și vei învăța să Îl iubești pe Mântuitorul meu, atunci relația noastră poate fi reînnoită.” 4M 506.2

Astfel, cel credincios face pentru Hristos un sacrificiu pe care conștiința lui îl aprobă și care arată că el prețuiește valorile veșnice prea mult pentru a-și asuma riscul de a le pierde. El simte că este mai bine să rămână necăsătorit decât să își lege pe viață interesele de cineva care preferă să aleagă lumea și nu pe Isus, de cineva care îl va îndepărta de crucea lui Hristos. Dar pericolul de a-i dărui afecțiunea ta unui necredincios nu este conștientizat. În mintea celor tineri, căsătoria este învăluită în romantism și este foarte dificil să fie separată de această caracteristică în care o îmbracă imaginația și să îi faci conștienți pe tineri de grelele responsabilități pe care le implică jurământul căsătoriei. Acest jurământ leagă destinele a două persoane prin legături pe care nu ar trebui să le rupă nimic, în afară de mâna morții. 4M 506.3

Oare se va uni cel care caută gloria, onoarea, viața veșnică și nemurirea cu unul care refuză să se înroleze alături de soldații crucii lui Hristos? Tu, care susții că L-ai ales pe Hristos ca stăpân al tău și că vrei să asculți de El în toate lucrurile, îți vei uni interesele cu unul care este condus de prințul puterilor întunericului? „Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiți?” „Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri.” Dar ce tablou ciudat! În timp ce unul dintre cei doi strâns uniți este angajat în devoțiune, celălalt este indiferent și nepăsător; în timp ce unul caută calea vieții veșnice, celălalt merge pe calea largă care duce la moarte. 4M 507.1

Sute L-au sacrificat pe Hristos și cerul în urma căsătoriei cu persoane neconvertite. Este posibil ca dragostea și părtășia lui Hristos să fie pentru ei de o atât de mică valoare încât preferă compania sărmanilor muritori? Este cerul atât de puțin prețuit încât suntem dispuși să riscăm să pierdem fericirea lui pentru cineva care nu Îl iubește pe prețiosul nostru Mântuitor? 4M 507.2

Fericirea și bunăstarea vieții de căsătorie depind de unitatea celor doi parteneri. Cum poate să existe armonie între mintea firească și cea care și-a însușit gândul lui Hristos? Unul seamănă în firea pământească, gândind și acționând în armonie cu îndemnurile propriei inimi, în timp ce celălalt seamănă în Duhul, căutând să-și reprime egoismul, să-și învingă înclinațiile și să trăiască în ascultare de Stăpânul al cărui slujitor declară că este. Astfel, între ei există o continuă deosebire în ce privește gustul, înclinațiile și obiectivele. Dacă cel credincios nu îl va birui pe cel necredincios prin aderarea lui fermă la principii, în majoritatea cazurilor, el se va descuraja și își va vinde principiile religioase pentru sărmana companie a cuiva care nu are nicio legătură cu Cerul. 4M 507.3

Dumnezeu i-a interzis categoric poporului Său din vechime căsătoria cu persoane din alte popoare. Argumentul adus acum este că această interdicție a fost dată doar pentru a-i împiedica pe evrei să ia în căsătorie persoane idolatre și să stabilească astfel legături cu familii păgâne. Dar păgânii se aflau într-o stare mai favorabilă decât cea a nepocăiților acestui veac. Ei au toată lumina adevărului, dar refuză cu îndârjire să o accepte. Păcătosul de astăzi este cu mult mai vinovat decât păgânul, deoarece lumina Evangheliei strălucește clar asupra lui. El își violează conștiința și este în mod deliberat dușmanul lui Dumnezeu. Motivul pentru care Dumnezeu a interzis aceste căsătorii a fost acesta: „Căci ar abate de la Mine pe fiii tăi.” Cei din vechiul Israel care s-au încumetat să nesocotească interdicția pusă de Dumnezeu au făcut-o sacrificând principiul religios. Să luăm, de exemplu, cazul lui Solomon. Soțiile i-au îndepărtat inima de Dumnezeul lui. 4M 508.1