Mărturii IV

Pastorii tineri

Mi s-a arătat că Iowa va rămâne mult în urma altor state în ceea ce privește standardul unei evlavii curate, dacă li se permite să aibă influență în această conferință unor tineri care, în mod evident, nu au nicio legătură cu Dumnezeu. Simt că este cea mai solemnă datorie care apasă asupra mea să spun că statul Iowa ar fi astăzi într-o stare mai bună dacă frații F și G ar fi tăcut. Neavând ei înșiși o experiență în ceea ce privește evlavia, cum i-ar putea conduce pe alți oameni la Izvorul pe care ei înșiși nu Îl cunosc? 4M 437.1

Scepticismul cu privire la Mărturiile Duhului lui Dumnezeu este într-o continuă creștere, iar acești tineri încurajează întrebările și îndoielile, în loc să le îndepărteze, pentru că nu cunosc spiritul, puterea și forța acestor Mărturii. Cu inima așa nesfințită, eforturile lor nu le pot face oamenilor niciun bine. Poate că, la suprafață, par să convingă sufletele că noi avem adevărul, dar unde sunt Duhul și puterea lui Dumnezeu de a impresiona inima și de a trezi convingerea de păcat? Unde este puterea de a-i conduce pe cei convinși de păcat mai departe, către o cunoaștere practică a evlaviei esențiale? Ei înșiși nu cunosc deloc această evlavie și atunci, cum ar putea să reprezinte religia lui Hristos? Dacă tinerii vor să intre în câmpul Evangheliei, nu este înțelept să-i descurajăm, dar, mai întâi, să învețe cum să lucreze. 4M 437.2

Poate că fratele G și-a unit eforturile cu cele ale medicilor de la sanatoriu, dar nu a reușit să se armonizeze cu ei. A fost prea mândru ca să învețe de la altcineva. A fost îngâmfat și egoist. Avea perspective la fel de bune ca ale altor tineri, dar ceilalți au fost dispuși să se lase învățați și să ocupe orice poziție în care puteau să fie de cel mai mare ajutor, pe când el nu s-a adaptat la situație. A crezut că știe prea multe ca să ocupe o poziție secundară. Nu a câștigat încrederea pacienților. A fost atât de arogant și de autoritar, încât influența lui nu a putut fi tolerată în sanatoriu. Nu i-a lipsit competența și, dacă ar fi fost dispus să învețe, ar fi putut dobândi cunoștințe practice în ce privește activitatea de medic, iar dacă ar fi păstrat un spirit blând și smerit, ar fi avut succes. Dar el nu și-a recunoscut defectele de caracter naturale și nu le-a îndepărtat. A existat din partea lui o înclinație de a înșela, de a ocoli adevărul. O astfel de dispoziție distruge capacitatea omului de a fi folositor în viață și, cu siguranță, va închide pentru el porțile slujirii. Trebuie să fie cultivată cea mai strictă corectitudine și ne ferim de orice umbră de nesinceritate așa cum ne ferim de lepră. El s-a simțit stânjenit de statura lui mică. Aspectul acesta nu poate fi schimbat, dar, dacă vrea, stă în puterea lui să-și remedieze defectele de caracter. Cu grijă, mintea și caracterul pot să fie modelate după Modelul divin. 4M 437.3

Adevărata noblețe a minții este ceea ce îl recomandă pe un om, nu un aer de superioritate. Cultivarea adecvată a puterilor mintale face din om ceea ce este. Aceste facultăți înnobilatoare ne sunt date pentru a ajuta la formarea caracterului pentru viața veșnică viitoare. Omul a fost creat pentru o stare de fericire mai înaltă și mai sfântă decât poate permite lumea aceasta. El a fost creat după chipul lui Dumnezeu pentru scopuri înalte și nobile, precum acelea de care sunt interesați îngerii. 4M 438.1

În general, tinerii de astăzi nu gândesc profund și nu acționează înțelept. Dacă ar fi conștienți de pericolele care îi pândesc la orice pas, ar acționa cu prudență și ar evita multe dintre capcanele pe care Satana le-a pregătit pentru picioarele lor. Fii atent, frate, să nu încerci să pari ce nu ești! Imitația poleită cu aur va fi repede deosebită de metalul curat. Analizează cu cea mai mare grijă nu doar propria persoană, ci și poziția pe care o ocupă fiecare membru al familiei tale. Trasează istoria fiecăruia și meditează la rezultatele la care a condus calea urmată de fiecare. Gândește-te de ce anumite persoane sunt iubite și respectate de cei cu adevărat buni, în timp ce altele sunt disprețuite și ocolite. Privește la aceste aspecte în lumina veșniciei și, unde descoperi că alții au căzut, evită cu grijă calea urmată de ei. Este bine să îți amintești că tendințele de caracter sunt transmise de la părinți la copii. Meditează serios la aceste lucruri și apoi, în frică de Dumnezeu, îmbracă armura pentru a duce lupta vieții împotriva înclinațiilor ereditare, imitând pe nimeni altcineva decât Modelul divin. Trebuie să lucrezi cu stăruință, în mod constant și cu zel dacă vrei să reușești. Va trebui să te învingi pe tine însuți, ceea ce constituie cea mai grea luptă dintre toate. Dacă te vei împotrivi hotărât propriilor căi și obiceiuri greșite, îți vei asigura victorii prețioase și durabile. Dar, dacă vei cultiva în continuare acele trăsături ale caracterului care vor să domine, dacă vei vrea să conduci, în loc să fii dispus să te lași condus, nu vei avea niciun succes. Ești pripit și, dacă nu ești supravegheat, îți pierzi firea. Asupra celor tineri trebuie să fie așezate responsabilități și îndatoriri importante de îndeplinit. Ești în stare să-ți faci partea în temere de Dumnezeu? 4M 438.2

Fratele F nu este potrivit pentru lucrarea pe care o face. Are aproape totul de învățat. Caracterul lui este defectuos. Nu a fost educat din copilărie să poarte poveri, să muncească, să aibă responsabilități. Nu a înțeles și nu a realizat lucrarea care trebuia făcută pentru el însuși și, din această cauză, nu este pregătit să aprecieze lucrarea care trebuie făcută pentru alții. Este încrezut. Are impresia că știe mai mult decât știe în realitate. Când se va consacra pe deplin, prin puterea Duhului lui Dumnezeu, și își va da seama de solemnitatea și adevărata responsabilitate a lucrării de slujitor al lui Hristos, se va simți cu totul incompetent pentru ea. El este deficitar în multe privințe, iar deficiențele lui vor fi reproduse în alții, dând lumii cea mai defavorabilă impresie cu privire la caracterul lucrării noastre și al pastorilor angajați în ea. Ca să fie pregătit pentru a se angaja în cea mai plină de responsabilitate lucrare încredințată vreodată unui muritor, el trebuie să cunoască poverile și îndatoririle vieții practice. Înainte de a-i putea învăța pe alții, toți pastorii tineri trebuie să se lase ei înșiși învățați. Eu îi încurajez pe tineri să intre în lucrarea pastorală, dar le spun că sunt autorizată de Dumnezeu să le recomand și să îi îndemn stăruitor să se pregătească pentru lucrarea în care vor să se angajeze. 4M 439.1

Frații F nu sunt înclinați să poarte poveri și responsabilități. Neglijența și deficiențele se văd în tot ce fac. Sunt nechibzuiți în vorbire și în comportament. Influența solemnă, înălțătoare și înnobilatoare care ar trebui să caracterizeze orice slujitor al Evangheliei nu va putea acționa în viețile lor până când ei nu vor fi transformați și modelați după chipul divin. Egoismul există mai mult sau mai puțin în ei toți, deși, în unii dintre ei, într-o măsură mai mare decât în alții. În acești tineri există un spirit de independență și de vanitate care îi face nepotriviți pentru lucrarea lui Dumnezeu. Înainte de a putea fi acceptați de Dumnezeu ca lucrători pentru cauza Sa, ei trebuie să se disciplineze singuri cu multă exigență. Au de învins o indolență naturală. Au nevoie de o instruire amănunțită în ce privește ocupațiile vieții de zi cu zi. Ei trebuie să învețe. De-abia când vor putea dovedi un succes vizibil în responsabilitățile mai mici, vor fi pregătiți să le fie încredințate unele mai mari. Unele Conferințe s-ar descurca mult mai bine fără astfel de lucrători ineficienți. Așa neconsacrați cum sunt, povara sufletelor nu se află în mai mare siguranță dacă se află în mâinile lor decât dacă s-ar afla în mâinile unor copii. Ei sunt cu totul ignoranți în ce privește evlavia esențială și au nevoie de cea mai deplină convertire, dacă vor să fie niște creștini adevărați. 4M 440.1

Fratele A F are nevoie de o instruire completă în colegiul nostru. Limbajul lui este deficitar. În purtarea lui se vede lipsă de cizelare și de rafinament, dar, cu toate acestea, el este îngâmfat și se înșală întru totul în ceea ce privește propriile capacități. Nu crede cu adevărat în Mărturiile Duhului lui Dumnezeu. Nu le-a studiat cu atenție și nu a practicat adevărurile descoperite acolo. Deoarece este atât de puțin spiritual, nu înțelege valoarea Mărturiilor și nici adevăratul lor scop. Acești tineri citesc Biblia, dar au o foarte mică experiență în a studia Scripturile cu rugăciune, cu seriozitate și cu umilință, astfel încât să fie cu totul destoinici pentru orice lucrare bună. 4M 440.2

Există un mare pericol în a încuraja să intre în câmpul Evangheliei o categorie de oameni care nu simt o responsabilitate autentică pentru suflete. Poate că aceștia sunt în stare să trezească interesul oamenilor și să se angajeze în dispute, dar nu sunt în niciun caz oameni chibzuiți, care să-și îmbunătățească abilitățile și să-și dezvolte calitățile. Avem un corp pastoral nedezvoltat și deficitar. Dacă Hristos nu locuiește în cei care predică adevărul, aceștia vor coborî standardul moral și religios atât de mult cât li se va permite. Un singur exemplu le este dat pentru a-l urma, și acesta este Hristos. „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” În Biblie avem sfatul infailibil al lui Dumnezeu. Învățăturile ei, puse în practică, îi pot pregăti pe oameni pentru orice responsabilitate. Glasul lui Dumnezeu îi vorbește sufletului în fiecare zi. Cu câtă grijă ar trebui să studieze Cuvântul lui Dumnezeu cei tineri și să adune în inimă, ca pe o comoară, gândurile transmise de el, astfel încât învățăturile lui să ajungă să guverneze întregul comportament. Pastorii noștri tineri și cei care predică de ceva vreme arată o deficiență evidentă în ce privește înțelegerea Scripturilor. Lucrarea Duhului Sfânt este aceea de a lumina mintea întunecată, de a topi inima egoistă, împietrită, de a-l supune pe păcătosul răzvrătit și de a-l salva de influențele corupătoare ale lumii. Rugăciunea lui Hristos pentru ucenicii Săi a fost aceasta: „Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.” Sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu, străpunge inima păcătosului și o zdrobește. Când este rostită fără ca vorbitorul să simtă în suflet influența ei sacră, teoria adevărului nu are nicio putere asupra ascultătorilor, ci este respinsă ca minciună, vorbitorul făcându-se răspunzător de pierderea sufletelor. Trebuie să ne asigurăm că pastorii noștri sunt oameni convertiți, modești, blânzi și smeriți cu inima. 4M 441.1

În slujirea pastorală trebuie să se producă o schimbare hotărâtă. Este nevoie de o analiză mai critică în ce privește calitățile necesare unui pastor. Moise a fost condus de Dumnezeu să dobândească experiență în a purta responsabilități, în a fi înțelept și a se îngriji cu duioșie de turma lui, astfel încât să fie gata, atunci când Dumnezeu avea să îl cheme să preia conducerea poporului Său, să facă acest lucru ca un păstor credincios. O experiență similară este esențială pentru cei care se angajează în marea lucrare de predicare a adevărului. Pentru a conduce sufletele la izvorul dătător de viață, predicatorul trebuie să bea mai întâi el însuși din acest izvor. El trebuie să înțeleagă sacrificiul infinit făcut de Fiul lui Dumnezeu pentru a-l salva pe omul căzut, iar sufletul lui trebuie să fie îmbibat de spiritul iubirii nepieritoare. Dacă Dumnezeu ne repartizează o lucrare greu de făcut, trebuie să o facem fără murmur. Dacă avem în față o cale dificilă și periculoasă, este planul lui Dumnezeu să o urmăm în umilință și să strigăm către El pentru a primi putere. Este de învățat o lecție din experiența unora dintre pastorii noștri care, prin comparație, nu au cunoscut dificultăți și încercări, dar care totuși se consideră martiri. Ei încă mai au de învățat cum să accepte cu recunoștință calea aleasă de Dumnezeu, aducându-și aminte de Autorul mântuirii noastre. Lucrarea pastorului trebuie îndeplinită cu o seriozitate, cu o energie și cu un zel cu atât mai mari decât cele implicate în afacerile noastre personale, cu cât lucrarea este mai sfântă, iar rezultatul, mult mai important decât acestea. Lucrarea fiecărei zile trebuie să primească în dreptul ei, în rapoartele veșnice, aprecierea: „Bine, rob bun...!”, astfel încât, dacă nu ni s-ar mai îngădui nicio altă zi, lucrarea să fie complet încheiată. Pastorii noștri, în special cei tineri, trebuie să înțeleagă că au nevoie de pregătire ca să poată fi competenți pentru solemna lor lucrare și potriviți pentru a trăi în societatea îngerilor cei curați. Ca să fim acasă în cer, trebuie să purtăm cerul cu evlavie în inima noastră cât suntem aici. Dacă nu facem acest lucru, ar fi mai bine să nu mai luăm deloc parte la lucrarea lui Dumnezeu. 4M 442.1

Lucrarea pastorală este denaturată și întinată de pastorii nesfințiți. Dacă nu va exista pentru pastori un standard mai înalt și mai spiritual, adevărul Evangheliei va ajunge tot mai lipsit de putere. Mintea omenească este reprezentată de solul bogat al grădinii. Dacă acesta nu va fi cultivat corespunzător, în el vor crește buruienile și mărăcinii ignoranței. Mintea și inima au nevoie să fie cultivate zilnic, dar neglijența nu va produce decât rău. Cu cât Dumnezeu a revărsat asupra unui om capacități naturale mai mari, cu atât mai mult îi cere să progreseze și să se dezvolte și cu atât mai mare este responsabilitatea care îi revine de a-și folosi timpul și talentele spre slava lui Dumnezeu. Mintea nu trebuie să rămână inactivă. Dacă nu este folosită în dobândirea de noi cunoștințe, se va cufunda în ignoranță, în superstiție și în închipuiri. Dacă nu sunt cultivate așa cum ar trebui, spre slava lui Dumnezeu, facultățile intelectuale vor deveni instrumente puternice care vor conduce la pierzare. 4M 442.2

Deși trebuie să se ferească să fie îngâmfați și independenți, tinerii trebuie să se dezvolte și să progreseze vizibil. Ei trebuie să accepte orice ocazie de a-și cultiva trăsăturile nobile, frumoase, ale caracterului. Dacă tinerii și-ar simți în fiecare clipă dependența de Dumnezeu și ar cultiva un spirit de rugăciune, de revărsare a sufletului către Dumnezeu tot timpul și în orice loc, ar putea cunoaște mai bine voia lui Dumnezeu. Dar mi s-a arătat că frații F și G sunt aproape cu totul străini de lucrările Duhului lui Dumnezeu. Ei au lucrat doar cu puterea lor și au fost atât de mult preocupați de ei înșiși, încât nu și-au dat seama de marea lor lipsă. Vorbesc în mod frivol despre Mărturiile date de Dumnezeu pentru binele poporului Său și le judecă, spunându-și părerea și criticând un lucru sau altul, când ar face mai bine să-și pună mâna la gură și să se plece cu fața în țărână, deoarece ei nu cunosc spiritul Mărturiilor mai mult decât cunosc Duhul lui Dumnezeu. 4M 443.1

Ei sunt niște necunoscători în ce privește adevărul și niște piperniciți în ce privește experiența religioasă. Cele mai mari victorii pentru cauza lui Dumnezeu nu sunt cele câștigate prin argumente elaborate, prin mari avantaje, prin abundența de influență sau prin bogăția mijloacelor materiale, ci cele câștigate în camera de audiență a lui Dumnezeu, când credința serioasă, stăruitoare până la agonie, se prinde de brațul cel atotputernic. Când s-a văzut doborât la pământ și cu totul neajutorat, Iacov și-a revărsat sufletul înaintea lui Dumnezeu în agonie stăruitoare. Îngerul Domnului a insistat să fie lăsat să plece, dar Iacov nu I-a dat drumul. Lovit și suferind dureri puternice, omul și-a prezentat cererea serioasă cu acel curaj pe care îl dă credința vie. „Nu Te voi lăsa să pleci”, a spus el, „până nu mă vei binecuvânta.” 4M 443.2

În Cuvântul lui Dumnezeu sunt taine adânci care nu vor fi niciodată descoperite de mintea care nu are ajutorul Duhului lui Dumnezeu. Și în planul de mântuire sunt taine de nepătruns, pe care mintea limitată nu le va putea înțelege niciodată. Tinerii lipsiți de experiență ar trebui să-și preocupe mintea și să-și exerseze capacitatea de înțelegere cu subiectele care sunt descoperite, deoarece, dacă nu vor avea mai multă lumină spirituală decât au acum, le va lua o viață întreagă să ajungă să cunoască voința descoperită a lui Dumnezeu. Când vor prețui lumina pe care deja o au și o vor pune în practică, vor fi în stare să facă un pas mai departe. Providența lui Dumnezeu este o școală continuă, în care El îi conduce permanent pe oameni să descopere adevăratele scopuri ale vieții. Nimeni nu este prea tânăr și nici prea bătrân ca să învețe în această școală, urmând cu sârguință lecțiile predate de Învățătorul divin. El este Adevăratul Păstor care Își cheamă oile pe nume. Cei ce rătăcesc aud glasul Său care spune: „Iată drumul, mergeți pe el!” 4M 444.1

Tinerii care nu au avut niciodată succes în îndatoririle obișnuite ale vieții vor fi la fel de nepregătiți și pentru a se angaja în responsabilități mai înalte. Experiența religioasă este obținută prin luptă, prin dezamăgire, printr-o aspră disciplinare a eului, prin rugăciune stăruitoare. Credința vie trebuie să se prindă de făgăduințe fără ezitare și atunci, dintr-o astfel de comuniune apropiată cu Dumnezeu, mulți vor putea veni cu fețe strălucitoare, spunând la fel ca Iacov: „Am văzut pe Dumnezeu față în față, și totuși am scăpat cu viață.” 4M 444.2

Către cer, trebuie să urcăm treaptă cu treaptă, fiecare pas înainte întărindu-ne pentru următorul. Acțiunea puterii transformatoare a harului lui Dumnezeu asupra inimii este o lucrare pe care doar puțini o înțeleg, deoarece sunt prea indolenți ca să facă efortul necesar. Lecțiile pe care pastorii tineri le învață umblând de colo-colo și așteptând să fie serviți, când ei nu sunt pregătiți pentru lucrare, au o influență demoralizatoare asupra lor. Ei nu știu care le este locul și rămân acolo unde sunt. Nu sunt echilibrați prin niște principii ferme. Discută ca niște cunoscători despre lucruri despre care nu știu nimic și, în consecință, cei care îi acceptă ca învățători sunt duși în eroare. Un astfel de om va induce în mintea altora mai mult scepticism decât vor reuși să contracareze după aceea mai multe persoane, dându-și toată silința. Cei cu gândirea limitată își găsesc plăcerea în a se contrazice cu alții, în a critica și a găsi ceva cu privire la care să ridice semne de întrebare, considerând că atitudinea aceasta este un semn de inteligență, dar ea nu face altceva decât să demonstreze o minte lipsită de rafinament și de noblețe. Ar fi cu mult mai bine pentru ei să fie preocupați să se cultive, să-și înnobileze și să-și cizeleze mintea. Așa cum o floare se întoarce spre soare pentru ca razele strălucitoare să o ajute să-și desăvârșească frumusețea și simetria, tot astfel tinerii ar trebui să se întoarcă spre Soarele Neprihănirii, astfel încât lumina cerului să lumineze asupra lor, desăvârșindu-le caracterul și oferindu-le o experiență profundă și durabilă în lucrurile spirituale. Atunci, ei vor putea reflecta razele divine și asupra altora. Cei care aleg să adune îndoieli, necredință și scepticism nu vor cunoaște nicio creștere în har sau în spiritualitate și nu sunt potriviți pentru solemna responsabilitate de a le transmite altora adevărul. 4M 444.3

Lumea trebuie să fie avertizată cu privire la soarta care o așteaptă. Cei care zac în păcat sunt cuprinși de un somn ca de moarte, dormind atât de adânc, încât, pentru a-i trezi, este nevoie de vocea lui Dumnezeu care să le vorbească printr-un pastor care este cu totul treaz. Dacă pastorii nu sunt convertiți, nici oamenii nu vor fi. Formalismul rece care domină acum printre noi trebuie să lase loc energiei vii a evlaviei practice. Teoria adevărului nu are niciun defect: este desăvârșit de clară și de armonioasă. Dar este posibil ca pastorii tineri, deși predică fluent adevărul, să nu cunoască sensul real al cuvintelor pe care le rostesc. Ei nu apreciază valoarea adevărului pe care îl prezintă și aproape că nu își dau seama cât de mult i-a costat pe cei care, cu lacrimi și rugăciuni, prin încercări și opoziție, l-au căutat ca pe o comoară ascunsă. Fiecare nouă verigă a lanțului adevărului a fost pentru ei la fel de prețioasă ca aurul încercat. Aceste verigi sunt acum unite într-un întreg perfect. Din gunoiul superstiției și al minciunii, adevărurile au fost scoase la lumină prin rugăciune stăruitoare pentru a primi lumină și cunoștință și au fost prezentate poporului ca mărgăritare prețioase, de o valoare inestimabilă. 4M 445.1

Pentru om, Evanghelia este o revelație a razelor de lumină și de speranță din lumea veșnică. Nu toată lumina se revarsă asupra noastră dintr-odată, ci în măsura în care o putem suporta. Cei cu minți cercetătoare, care flămânzesc după cunoașterea voinței lui Dumnezeu, nu sunt niciodată satisfăcuți; cu cât cercetează mai adânc, cu atât devin mai conștienți de ignoranța lor și își deplâng orbirea. Este mai presus de puterile omului să înțeleagă realizările înalte și nobile care îi sunt accesibile atunci când este dispus să îmbine efortul omenesc cu harul lui Dumnezeu, care este Izvorul a toată înțelepciunea și puterea. Aici, el găsește o greutate veșnică de slavă. „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” 4M 446.1

Noi avem cel mai solemn mesaj al adevărului care a fost transmis vreodată lumii. Acest adevăr este din ce în ce mai mult respectat de cei necredincioși, deoarece nu poate fi contrazis. Datorită acestui lucru, tinerii noștri devin încrezători în ei înșiși și infatuați. Ei preiau adevărurile care au fost descoperite de alte minți și, fără studiu serios și rugăciune, se confruntă cu oponenții lor și se angajează în dispute, lansându-se în discuții aprinse și în schimburi de replici, amăgindu-se singuri că, în felul acesta, fac lucrarea unui slujitor al Evangheliei. Ca să fie pregătiți pentru lucrarea lui Dumnezeu, acești bărbați au nevoie de o convertire totală, la fel ca aceea pe care a trăit-o Pavel. Pastorii trebuie să fie niște reprezentanți vii ai adevărului pe care îl predică. Ei trebuie să aibă o viață spirituală mai înaltă, caracterizată de o mai mare simplitate. Cuvintele trebuie să fie primite de la Dumnezeu și transmise poporului. Trebuie să fie captată atenția oamenilor. Mesajul nostru este o mireasmă de la viață spre viață sau de la moarte spre moarte. Destinul sufletelor este în cumpănă. „Mulțimile se află în valea deciziei. Trebuie să se audă o voce care să strige: Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeți după El, iar dacă este Baal, mergeți după Baal!” 4M 446.2

O acțiune promptă, energică și serioasă poate să salveze un suflet nehotărât. Nimeni nu poate spune cât se pierde atunci când încercăm să predicăm fără să avem ungerea Duhului Sfânt. Există în fiecare comunitate suflete care ezită, dar care sunt aproape convinse să fie în totul ale lui Dumnezeu. Decizia este luată pentru acum și pentru veșnicie, dar prea adesea se întâmplă ca pastorul să nu aibă în inima lui spiritul și puterea mesajului adevărului, astfel că nu poate să facă un apel direct la inima celor care tremură, stând în cumpănă. Urmarea este că impresiile nu sunt întipărite adânc în inimile celor convinși, iar ei pleacă de la adunare mai puțin înclinați să-L accepte pe Hristos decât erau atunci când au venit. Ei hotărăsc să aștepte o ocazie mai favorabilă, dar aceasta nu va veni niciodată. Dintr-o astfel de predică lipsește Mântuitorul, așa cum a lipsit din jertfa lui Cain. Ocazia de aur este pierdută, iar cazurile acestor suflete sunt hotărâte. Nu este prea mult în joc să predici într-o manieră indiferentă și fără să simți povara pentru suflete? 4M 446.3

În acest veac de întuneric moral, pentru a impresiona sufletul oamenilor, este nevoie de ceva mai mult decât o teorie seacă. Pastorii trebuie să aibă o legătură vie cu Dumnezeu. Ei trebuie să predice ca unii care cred ce spun. Adevărurile vii, ieșind de pe buzele omului lui Dumnezeu, îi vor face pe păcătoși să tremure, iar pe cei convinși, să strige: „Iehova este Dumnezeu; sunt hotărât să fiu cu totul de partea Domnului!” Mesagerul lui Dumnezeu nu trebuie să-și înceteze niciodată eforturile de a obține o lumină mai mare și putere de sus. El trebuie să se străduiască, să se roage continuu și să spere, chiar când e cuprins de descurajare și de întuneric, hotărât să dobândească o cunoaștere profundă a Scripturilor și să nu-și neglijeze niciun dar. Atâta timp cât există chiar și un singur suflet căruia să-i facă bine, el trebuie să insiste cu un curaj înnoit la fiecare efort. Este de făcut o lucrare, o lucrare serioasă. Sufletele pentru care a murit Hristos sunt în pericol. Atâta timp cât Isus a spus: „Nu te voi lăsa, cu niciun chip nu te voi părăsi”, atâta timp cât biruitorului îi este oferită cununa vieții, atâta timp cât Avocatul nostru pledează în favoarea păcătosului, slujitorii lui Hristos trebuie să lucreze cu speranță, cu o energie neobosită și cu o credință stăruitoare. 4M 447.1

Dar, atâta timp cât adevărul lui Dumnezeu este transmis de oameni tineri și lipsiți de experiență, a căror inimă nu este atinsă de harul lui Dumnezeu, cauza Lui va stagna. Frații F și G sunt pregătiți mai mult să se certe decât să se roage; ei sunt gata mai mult să discute în contradictoriu decât să convingă și să se străduiască să-i impresioneze pe oameni prin caracterul solemn al lucrării pentru acest timp. Cei care îndrăznesc să-și asume responsabilitatea de a primi cuvântul din gura lui Dumnezeu și a-l transmite mai departe oamenilor sunt răspunzători pentru adevărul pe care îl prezintă și pentru influența pe care o exercită. Dacă sunt cu adevărat oameni ai lui Dumnezeu, nu își vor pune speranța în ei înșiși, ci în ceea ce va face El pentru ei și prin ei. Ei nu se poartă cu infatuare, atrăgând atenția oamenilor spre inteligența și capacitățile lor, ci își simt responsabilitatea și lucrează cu energie spirituală, urmând calea tăgăduirii de sine pe care a urmat-o și Învățătorul lor. Sacrificiul de sine se vede la fiecare pas, iar ei sunt întristați că nu pot face mai mult pentru cauza lui Dumnezeu. Calea lor este cea a încercării și a luptei, dar este marcată de urmele Mântuitorului lor, Căpetenia mântuirii lor, care a fost făcut desăvârșit prin suferință. 4M 447.2

În lucrarea lor, subpăstorii trebuie să urmeze strict îndrumările și să manifeste spiritul Marelui Păstor. Scepticismul și apostazia sunt întâlnite pretutindeni. Dumnezeu are nevoie în lucrarea Sa de oameni cu inima tare precum oțelul, care vor rămâne fermi în integritate și nu se vor lăsa intimidați de împrejurări. Când trec prin încercări și întuneric, ei sunt tot cei care au fost și atunci când perspectivele erau strălucite și pline de speranță și când împrejurările erau tot ce și-ar fi putut dori. Daniel din groapa cu lei este același Daniel care a stat înaintea împăratului, învăluit în lumina lui Dumnezeu. Pavel în temnița întunecată, așteptând sentința care știa că urma să vină din partea sângerosului Nero, este același Pavel care s-a adresat adunării de pe Areopag. În ceasul celei mai cumplite încercări și al celor mai descurajante împrejurări, un bărbat a cărui inimă este statornic ancorată în Dumnezeu este exact același om din vremurile de prosperitate, când asupra lui păreau să se reverse lumina și favoarea lui Dumnezeu. Credința atinge nevăzutul și se prinde de lucrurile veșnice. 4M 448.1

Sunt mulți în Iowa care mai degrabă dărâmă decât să clădească, răspândind mai degrabă necredință și întuneric decât lumină, iar lucrarea lui Dumnezeu slăbește și stagnează, în loc să prospere. Pastorii trebuie să îndrăznească să fie credincioși. Pavel i-a scris lui Timotei: „Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea, ci fii o pildă pentru credincioși: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție.” „Pune-ți pe inimă aceste lucruri, îndeletnicește-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toți. Fii cu luare-aminte asupra ta însuți și asupra învățăturii pe care o dai altora; stăruiește în aceste lucruri, căci, dacă vei face așa, te vei mântui pe tine însuți și pe cei ce te ascultă!” Cuvântul și voința lui Dumnezeu sunt exprimate în Scripturi prin pana oamenilor inspirați. Ar trebui să ni le legăm ca pe niște fruntarii între ochi și să trăim conform preceptelor lor. Fiecare capitol și fiecare verset reprezintă un mesaj al lui Dumnezeu transmis omului. Studiind Cuvântul, sufletul care flămânzește și însetează după neprihănire va fi impresionat de învățăturile divine. Scepticismul nu poate avea nicio putere asupra unui suflet care cercetează Scripturile cu umilință. 4M 449.1