Mărturii IV

Caracterul sfânt al poruncilor lui Dumnezeu

Mult stimate frate K,

În ianuarie 1875, mi-a fost arătat că există piedici în calea progresului spiritual al bisericii. Duhul lui Dumnezeu este întristat pentru că mulți nu sunt corecți în sufletul și în viața lor; faptele lor nu sunt în armonie cu credința pe care susțin că o au. Ziua de odihnă cea sfântă a lui Iehova nu este respectată așa cum ar trebui să fie. În fiecare săptămână, Dumnezeu este jefuit prin încălcarea hotarelor timpului Său sfânt, iar orele care ar trebui să fie dedicate rugăciunii și meditației sunt acordate activităților lumești. 4M 247.1

Dumnezeu ne-a dat poruncile Sale pentru a fi nu doar crezute, ci și ascultate. După ce a așezat temeliile pământului, după ce a îmbrăcat întreaga planetă cu haina frumuseții și a umplut-o cu lucruri folositoare pentru om — atunci când a creat toate minunile de pe uscat și din apă —, marele Iehova a instituit Sabatul și l-a sfințit. Dumnezeu a binecuvântat și a sfințit ziua a șaptea pentru că în ea S-a odihnit de toată minunata Sa lucrare. Sabatul a fost făcut pentru om și Dumnezeu dorește ca omul să-și lase deoparte munca în această zi, așa cum El S-a odihnit după cele șase zile ale lucrării Sale creatoare. 4M 247.2

Cei care respectă poruncile lui Iehova, după ce au primit lumina cu privire la porunca a patra a Decalogului, vor asculta de ea fără să pună la îndoială dacă o astfel de ascultare este posibilă sau convenabilă. Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său și i-a dat un exemplu în ce privește păzirea zilei a șaptea, pe care El a pus-o deoparte și a sfințit-o. El a stabilit ca, în această zi, omul să I se închine Lui și să nu se angajeze în niciun fel de activități seculare. Niciun om care nesocotește porunca a patra după ce a primit lumina cu privire la cerințele legate de Sabat nu poate fi considerat nevinovat în ochii lui Dumnezeu. 4M 247.3

Frate K, tu recunoști cerințele lui Dumnezeu de a păzi Sabatul, dar faptele tale nu sunt în armonie cu credința pe care o declari. În măsura în care calci Legea lui Dumnezeu, tu exerciți aceeași influență ca un necredincios. Atunci când împrejurările vremelnice par să-ți solicite atenția, tu calci porunca a patra fără nicio mustrare de conștiință. Privești păzirea Legii lui Dumnezeu în funcție de cum ți se pare convenabil, ascultând sau neascultând, după cum îți indică interesele sau preferințele tale. Aceasta nu înseamnă că respecți Sabatul ca pe o instituție sfântă. Purtându-te astfel, tu Îl întristezi pe Duhul lui Dumnezeu și Îl dezonorezi pe Mântuitorul tău. 4M 247.4

O păzire parțială a legii Sabatului nu este acceptată de Domnul și are asupra minții păcătoșilor un efect mai rău decât dacă nu ai declara că ești păzitor al Sabatului. Ei își dau seama că viața ta este în contradicție cu credința pe care o mărturisești și își pierd încrederea în creștinism. Domnul este hotărât în ceea ce spune și omul nu poate rămâne nepedepsit atunci când Îi nesocotește poruncile. Exemplul lui Adam și al Evei în grădină ar trebui să fie pentru noi o avertizare suficientă împotriva oricărei neascultări de Legea divină. Păcatul primilor noștri părinți, care au ascultat de ispitele amăgitoare ale vrăjmașului, a adus vinovăție și suferință asupra lumii și a făcut ca Fiul lui Dumnezeu să lase curțile cerești și să vină într-un loc umil pe pământ. Chiar aceia pe care venise să-i binecuvânteze L-au insultat, L-au respins și L-au crucificat. Ce preț infinit a avut acea neascultare din Grădina Eden! Maiestatea cerului a fost sacrificată pentru a-l salva pe om de la pedeapsa pentru nelegiuirea lui. 4M 248.1

Dumnezeu nu va trece cu vederea călcarea Legii Sale cu mai multă ușurință acum decât atunci când a rostit sentința împotriva lui Adam. Mântuitorul lumii Își ridică glasul în protest împotriva celor care desconsideră poruncile divine, privindu-le cu indiferență. El a spus: „Așa că, oricine va strica una dintre cele mai mici dintre aceste porunci și va învăța pe oameni așa va fi chemat cel mai mic în Împărăția cerurilor, dar oricine le va păzi și va învăța pe alții să le păzească va fi chemat mare în Împărăția cerurilor.” Învățătura vieții noastre este în întregime fie în favoarea adevărului, fie împotriva lui. Dacă faptele tale par să-l îndreptățească pe păcătos în păcatul lui, dacă prin influența ta faci să fie privită cu ușurință călcarea poruncilor lui Dumnezeu, atunci nu numai că ești tu însuți vinovat, ci ești responsabil, într-o anumită măsură, și pentru păcatele comise de alții, ca urmare a influenței tale. 4M 248.2

Încă de la începutul poruncii a patra, Dumnezeu a spus: „Adu-ți aminte!”, știind că omul, în mulțimea grijilor și încurcăturilor lui, avea să fie ispitit să-și găsească scuze pentru a nu satisface pe deplin cerințele Legii sau că, sub presiunea ocupațiilor lui lumești, avea să uite importanța ei sfântă. „Să lucrezi șase zile și să-ți faci tot lucrul tău”, ocupațiile obișnuite ale vieții pentru câștig și pentru plăcere. Aceste cuvinte sunt foarte explicite, nu poate exista nicio confuzie. Frate K, cum îndrăznești tu să riști să calci o poruncă atât de solemnă și de importantă? Oare a făcut Domnul o excepție prin care tu ești scutit de păzirea Legii pe care a dat-o El lumii? Sunt păcatele tale omise din cartea de aducere-aminte? A acceptat El să-ți scuze neascultarea, atunci când națiunile vor veni la judecată înaintea Lui? Nu te înșela singur, nici măcar o clipă, cu gândul că păcatul tău nu-și va primi pedeapsa meritată! Nelegiuirile tale vor fi răsplătite cu nuiaua, pentru că ai avut lumina, și totuși ai trăit contrar ei. „Robul acela care a știut voia stăpânului său, și nu s-a pregătit deloc și n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri.” 4M 249.1

Dumnezeu i-a dat omului șase zile în care să-și facă lucrarea lui și să se ocupe de activitățile obișnuite ale vieții, dar El pretinde pentru Sine o zi, pe care a pus-o deoparte și a sfințit-o. El o dă omului ca zi în care să se poată odihni de muncă și să se consacre închinării și dezvoltării spirituale. Ce nelegiuire teribilă este ca omul să fure această zi sfințită a lui Iehova și să și-o însușească pentru scopurile lui egoiste! 4M 249.2

Este cea mai grosolană încumetare pentru omul muritor să se aventureze să facă un compromis cu cerințele Celui Atotputernic pentru a-și urmări interesele meschine și vremelnice. Folosirea ocazională a Sabatului pentru îndeletniciri seculare reprezintă o încălcare a Legii la fel de gravă ca și respingerea lui totală, deoarece aceasta înseamnă să tratezi poruncile Domnului în funcție de conjunctură, după cum îți convine. „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos”, a răsunat de pe Sinai. O ascultare parțială și un interes împărțit nu vor fi nicidecum acceptate de Acela care declară că nelegiuirea părinților va fi pedepsită în copii până la a treia și a patra generație a celor care Îl urăsc și că va arăta îndurare până la a mia generație a celor care Îl iubesc și păzesc poruncile Lui. Nu este un lucru neînsemnat să jefuiești un semen și mare este stigmatul rușinii pentru cel care este găsit vinovat de o asemenea faptă. Totuși cel care consideră că este nedemn să-și înșele semenul vrea să-L jefuiască fără rușine pe Tatăl său ceresc de timpul pe care El l-a binecuvântat și l-a pus deoparte pentru un scop special. 4M 249.3

Frate drag, faptele tale sunt în contradicție cu credința pe care o mărturisești și singura ta scuză este jalnicul pretext al avantajului personal. Slujitorii lui Dumnezeu din vremurile trecute au fost chemați să-și dea viața pentru a-și apăra credința. Comportamentul tău cu greu se aseamănă cu cel al martirilor creștini care au preferat să sufere înfometarea și setea, tortura și moartea, decât să renunțe la religia lor sau la principiile adevărului. 4M 250.1

Stă scris: „Frații mei, ce-i folosește cuiva să spună că are credință dacă n-are fapte? Poate oare credința aceasta să-l mântuiască?” De fiecare dată când pui mâna să lucrezi în Sabat, efectiv îți tăgăduiești credința. Sfânta Scriptură ne învață că, fără fapte, credința este moartă și că mărturia vieții arată lumii dacă omul este sau nu devotat credinței pe care o mărturisește. Purtarea ta scade aprecierea prietenilor tăi din lume față de Legea lui Dumnezeu. Ea le spune: „Puteți să ascultați de poruncile lui Dumnezeu sau puteți să nu ascultați. Eu cred că Legea lui Dumnezeu este, într-un fel, obligatorie pentru oameni, dar, în definitiv, Domnul nu este chiar atât de strict în ce privește păzirea poruncilor Lui și nu tratează cu atâta severitate o încălcare ocazională a poruncilor.” 4M 250.2

Mulți își găsesc scuze pentru călcarea Sabatului, făcând referire la exemplul tău. Ei susțin că, dacă un om atât de bun, care crede că ziua a șaptea este Sabatul, poate să se angajeze în ocupații lumești în această zi dacă împrejurările par să o ceară, atunci, în mod sigur, pot face și ei acest lucru fără să fie condamnați. Multe suflete te vor acuza la judecată, prezentând influența ta drept scuză pentru ele, că nu au ascultat de Legea lui Dumnezeu. Cu toate că aceasta nu va fi o scuză pentru păcatul lor, totuși ea va vorbi în mod înfricoșător împotriva ta. 4M 250.3

Dumnezeu a vorbit și aceasta înseamnă că omul trebuie să asculte. El nu întreabă dacă omului îi convine să asculte. Domnul vieții și al slavei nu a ținut seama de comoditatea sau de plăcerea Sa atunci când Și-a părăsit poziția de înalt Conducător pentru a deveni un om al durerii și obișnuit cu suferința, acceptând rușinea morții pentru a-l elibera pe om de consecințele neascultării lui. Isus a murit ca să-l salveze pe om nu în păcatele lui, ci din păcatele lui. Omul trebuie să se lase de greșelile lui, să urmeze exemplul lui Hristos, să-și ia crucea și să-L urmeze, tăgăduindu-se pe sine și ascultând de Dumnezeu cu orice preț. 4M 251.1

Isus a spus: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt; sau va ține la unul și va nesocoti pe celălalt. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona.” Dacă suntem niște adevărați slujitori ai lui Dumnezeu, nu ar trebui să existe în mintea noastră nicio ezitare între a asculta de poruncile Lui sau a ne consulta propriile interese vremelnice. Dacă cei care cred adevărul nu sunt susținuți de credința lor în aceste zile relativ liniștite, atunci ce îi va susține când va veni marele test și când se va da decretul împotriva tuturor acelora care nu se închină icoanei fiarei și nu primesc semnul ei pe frunte sau pe mână? Această perioadă solemnă nu este prea departe. În loc să devină slabi și nehotărâți, cei care sunt poporul lui Dumnezeu trebuie să-și adune putere și curaj pentru timpul de strâmtorare. 4M 251.2

Prin viața și prin moartea Sa, Isus, marele nostru Exemplu, ne-a învățat cea mai strictă ascultare. El, Cel neprihănit, a murit pentru cei păcătoși, Cel nevinovat, pentru cei vinovați, pentru ca onoarea Legii lui Dumnezeu să poată fi păstrată fără să trebuie ca omul să piară definitiv. Păcatul este călcarea Legii. Dacă păcatul lui Adam a adus o asemenea distrugere de nedescris, încât a cerut sacrificiul scumpului Fiu al lui Dumnezeu, atunci care va fi pedeapsa celor care, având lumina adevărului, desconsideră porunca a patra a Domnului? 4M 251.3

Circumstanțele nu îndreptățesc pe nimeni să lucreze în Sabat de dragul profitului lumesc. Dacă Dumnezeu ar scuza un om, ar putea să-i scuze pe toți. De ce să nu poată lucra în Sabat fratele L, care este sărac, pentru a-și câștiga mijloacele necesare întreținerii vieții, când, dacă ar face astfel, ar putea să-și susțină mai bine familia? De ce n-ar putea alți frați sau noi toți să păzim Sabatul doar atunci când ne convine să facem astfel? Glasul de pe Sinai răspunde: „Să lucrezi șase zile și să-ți faci lucrul tău. Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău.” 4M 251.4

Păcatele comise de cei care cred adevărul aduc o mare slăbiciune asupra bisericii. Ei sunt niște pietre de poticnire în calea celor păcătoși și îi împiedică să vină la lumină. Frate, Dumnezeu te cheamă să treci cu totul de partea Sa, iar faptele tale să arate că respecți preceptele Sale și că păzești Sabatul. El îți poruncește să devii conștient de datoria ta și să fii credincios răspunderilor care îți revin. Aceste cuvinte solemne îți sunt adresate ție: „Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului ca să nu-ți faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă, dacă Sabatul va fi desfătarea ta ca să sfințești pe Domnul, slăvindu-L, și dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale și nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul și Eu te voi sui pe înălțimile țării, te voi face să te bucuri de moștenirea tatălui tău Iacov, căci gura Domnului a vorbit.” 4M 252.1

Asemenea multora dintre frații noștri, și tu te lași prins în încurcături cu oameni care calcă Legea lui Dumnezeu, ajungând să vezi lucrurile din perspectiva lor și să cazi în greșelile lor. Dumnezeu va aduce judecățile Sale asupra celor care pretind că Îi slujesc Lui, dar, în realitate, îi slujesc lui Mamona. Cei care nesocotesc porunca expresă a Domnului pentru un avantaj personal își aduc asupra lor o nenorocire viitoare. Membrii bisericii din _______ trebuie să se analizeze îndeaproape și să vadă dacă nu cumva, asemenea iudeilor, au făcut din Templul lui Dumnezeu o casă de negustorie. Hristos a spus: „Este scris: «Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.» Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.” 4M 252.2

Oare nu cumva mulți din poporul nostru cad în păcatul de a-și sacrifica religia de dragul câștigului lumesc, păstrând doar o formă de evlavie, dar dedicându-și toate energiile minții preocupărilor lor vremelnice? Legea lui Dumnezeu trebuie să fie respectată mai presus decât orice și ascultată în spiritul și în litera ei. Dacă este desconsiderat Cuvântul lui Dumnezeu, care a fost rostit într-o solemnitate înfricoșătoare pe muntele cel sfânt, atunci cum vor fi primite Mărturiile Duhului Său? Mințile care sunt atât de întunecate, încât nu recunosc autoritatea poruncilor Domnului date omului în mod direct, nu pot avea prea mult folos de la unealta slabă pe care El a ales-o pentru a-Și instrui poporul. 4M 252.3

Vârsta nu te scutește de ascultarea de poruncile divine. Avraam a fost în mod sever pus la încercare atunci când se afla la o vârstă înaintată. Cuvintele Domnului i s-au părut teribile și de neînțeles bătrânului copleșit de durere, dar el nu a pus niciodată la îndoială justețea lor și nici nu a ezitat să le dea ascultare. El ar fi putut să insiste asupra faptului că era bătrân și slăbit și nu putea să-și sacrifice fiul care era bucuria vieții lui. Ar fi putut să-I amintească Domnului că porunca aceasta intra în conflict cu făgăduința pe care o primise cu privire la acest fiu. Dar ascultarea lui Avraam a fost fără murmur și fără reproș. Încrederea lui în Dumnezeu a fost absolută. 4M 253.1

Credința lui Avraam trebuie să fie exemplul nostru. Cu toate acestea, cât de puțini vor suporta cu răbdare testul simplu al mustrării pentru păcatele care le pun în pericol binele veșnic! Cât de puțini vor primi mustrarea cu umilință și vor profita de ea! Cerințele lui Dumnezeu în ceea ce privește credința, slujirea și afecțiunea noastră trebuie să fie întâmpinate cu bucurie. Noi Îi suntem datori infinit de mult Domnului și ar trebui să ne conformăm fără ezitare chiar și celei mai mici dintre cerințele Sale. Ca să fim călcători ai poruncilor nu este nevoie să călcăm în picioare întregul cod moral. Dacă nesocotim o singură poruncă, suntem călcători ai Legii sfinte. Dar, dacă vrem să fim cu adevărat păzitori ai poruncii, trebuie să respectăm cu strictețe oricare cerință a lui Dumnezeu de la noi. 4M 253.2

Dumnezeu a îngăduit ca Fiul Său să fie dat la moarte pentru a plăti pedeapsa pe care o cerea călcarea Legii. Și atunci, cum Se va purta El cu aceia care, în fața tuturor acestor dovezi, se încumetă să se avânte pe calea neascultării, după ce au primit lumina adevărului? În această privință, omul nu are niciun drept să țină seama de confortul sau de nevoile lui. Dumnezeu va purta de grijă. Acela care l-a hrănit pe Ilie lângă pârâu, făcând dintr-un corb mesagerul Său, nu va îngădui ca vreunul dintre credincioșii Săi să ducă lipsă de hrană. 4M 253.3

Mântuitorul i-a întrebat pe ucenicii Săi, care erau apăsați de sărăcie, de ce erau îngrijorați și preocupați cu privire la ce aveau să mănânce sau cu ce aveau să se îmbrace. El a spus: „Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare, și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele?” Apoi a arătat spre florile frumoase, modelate și colorate de o mână divină, spunând: „Și de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu țes; totuși vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Așa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor?” 4M 254.1

Unde este credința celor care formează poporul lui Dumnezeu? De ce sunt ei atât de necredincioși, atât de neîncrezători în Cel care Se îngrijește de nevoile lor și care îi susține prin puterea Lui? Domnul va pune la probă credința poporului Său; El le va trimite copiilor Săi mustrări care vor fi urmate de nenorociri dacă aceste avertizări nu vor fi ascultate. El va pune capăt cu orice preț letargiei fatale a păcatului, pentru cei care s-au îndepărtat de credincioșia lor față de El, și îi va trezi la simțământul datoriei. 4M 254.2

Frate, sufletul tău trebuie înviorat și credința ta trebuie să crească! Te-ai scuzat atât de mult în neascultarea ta sub un pretext sau altul, încât ți-ai legănat conștiința să adoarmă și să înceteze să-ți amintească de greșelile pe care le faci. Ți-ai urmărit atât de mult propriul avantaj în ce privește păzirea Sabatului, încât mintea ta a devenit insensibilă la faptul că mergi pe calea neascultării, dar aceasta nu te face mai puțin responsabil, deoarece singur te-ai adus în această situație. Începe imediat să asculți de poruncile divine și încrede-te în Dumnezeu! Nu-I stârni mânia, ca să nu aducă asupra ta pedeapsa Lui teribilă. Întoarce-te la El înainte de a fi prea târziu și găsește iertare pentru nelegiuirile tale. El este bogat în îndurare; El îți va da pacea și aprobarea Sa, dacă vii la El cu credință și cu smerenie. 4M 254.3