Mărturii III

Biserica din Battle Creek

Există obiecții serioase împotriva înființării unei școli la Battle Creek. Biserica este mare și are destul de mulți tineri. Dacă influența pe care o are un membru asupra altuia într-o comunitate atât de mare ar avea un caracter înălțător, conducând la curăție și la consacrare față de Dumnezeu, atunci tinerii care ar veni la Battle Creek ar beneficia de avantaje mai mari decât dacă școala ar fi situată în altă parte. Dar dacă influențele de la Battle Creek vor fi și în viitor cum au fost în ultimii câțiva ani, eu i-aș avertiza pe părinți să-și țină copiii departe de Battle Creek. În biserica aceea mare nu sunt decât câțiva a căror influență atrage constant sufletele la Hristos, în timp ce mulți, prin exemplul lor, îi îndepărtează pe tineri de Dumnezeu, îndreptându-i către iubirea de lume. 3M 197.1

Multora din biserica din Battle Creek le lipsește simțământul responsabilității personale. Cei care au o religie practică își vor păstra identitatea caracterului indiferent de împrejurări. Ei nu vor fi ca trestia care tremură în vânt. Cei care locuiesc mai departe consideră că ar fi avantajos pentru ei, dacă ar avea privilegiul să locuiască în Battle Creek, în mijlocul unei comunități puternice, unde copiii lor ar putea beneficia de Școala de Sabat și de adunări. În trecut, unii dintre frații și surorile noastre au făcut sacrificii pentru a-și duce copiii să locuiască acolo. Dar aproape în toate cazurile au fost dezamăgiți. Doar câțiva dintre membrii bisericii au manifestat un interes altruist pentru acești tineri. În general, cei din biserică s-au purtat asemenea unor străini fariseici, având o atitudine distantă și arogantă față de cei care aveau cel mai mult nevoie de ajutorul lor. Unii dintre tinerii care aveau legătură cu biserica și care mărturiseau că-I slujesc lui Dumnezeu, dar iubeau mai mult plăcerile și lumea, au fost binevoitori să-i cunoască pe tinerii străini care veniseră în mijlocul lor și să exercite o influență puternică asupra lor, pentru a-i conduce mai degrabă în lume, decât mai aproape de Dumnezeu. Când aceștia se întorc acasă, ei sunt mai departe de adevăr decât atunci când au venit la Battle Creek. 3M 197.2

La conducerea lucrării este nevoie de bărbați și de femei care să fie tați și mame bune în Israel, cu inimi largi, care să poată cuprinde în ele mai mult decât „eu” și „al meu”. Inimile lor trebuie să ardă de dragoste pentru tinerii cei dragi, fie că aceștia sunt propriii lor copii sau copiii vecinilor lor. Ei sunt membri ai marii familii a lui Dumnezeu, membri pentru care Hristos a manifestat un atât de mare interes, încât a făcut orice sacrificiu ca să-i salveze. El Și-a părăsit slava, maiestatea, tronul regesc și veșmintele regale și S-a făcut sărac, pentru ca, prin sărăcia Lui, copiii oamenilor să poată deveni bogați. În cele din urmă, El S-a dat pe Sine Însuși la moarte, ca să poată salva neamul omenesc din nenorocirea fără speranță. Acesta este un exemplu de generozitate dezinteresată pe care Hristos ni l-a lăsat pentru a-l urma. 3M 198.1

În providența specială a lui Dumnezeu, mulți tineri și, de asemenea, mulți adulți au fost aruncați în brațele comunității din Battle Creek pentru a fi binecuvântați cu marea lumină pe care le-a dat-o Dumnezeu celor de acolo și pentru ca aceștia, prin eforturile lor dezinteresate, să poată avea minunatul privilegiu de a-i conduce la Hristos și la adevăr. Hristos îi însărcinează pe îngerii Săi să le slujească celor care sunt aduși sub influența adevărului, să le înmoaie inimile și să-i facă sensibili la influențele adevărului Său. În timp ce Dumnezeu și îngerii Săi își fac lucrarea, cei care mărturisesc a fi urmași ai lui Hristos par să fie reci și indiferenți. Ei nu lucrează în unitate cu Hristos și cu sfinții îngeri. Deși susțin că sunt slujitori ai lui Dumnezeu, ei își slujesc propriul interes și își caută propria plăcere, iar în jurul lor sufletele pier. Aceste suflete pot să spună cu adevărat: „Niciunui om nu-i pasă de sufletul meu.” Biserica a neglijat să folosească privilegiile și binecuvântările pe care le-a avut la dispoziție și, neglijându-și datoria, a pierdut ocazii de aur de a câștiga suflete la Hristos. 3M 198.2

Cei necredincioși trăiesc în mijlocul lor de luni de zile și ei nu au făcut niciun efort deosebit ca să-i salveze. Cum privește Stăpânul astfel de slujitori? Necredincioșii ar fi răspuns la eforturile făcute în favoarea lor, dacă frații și surorile ar fi trăit în conformitate cu înalta lor mărturisire de credință. Dacă ar fi căutat ocazii de a lucra pentru Stăpânul lor, pentru înaintarea cauzei Sale, ar fi manifestat bunătate și iubire față de [cei necredincioși], ar fi căutat ocazii de a se ruga împreună cu ei și pentru ei și ar fi simțit solemna responsabilitate care apasă asupra lor, de a-și arăta credința prin fapte, prin învățătură și prin exemplu. Prin intermediul lor, aceste suflete ar fi putut fi salvate, ca să fie stele în coroana bucuriei lor. Dar, în multe cazuri, ocazia de aur a trecut pentru a nu se mai întoarce niciodată. Sufletele care atunci se aflau în valea deciziei acum au luat poziție în rândurile dușmanului și au devenit dușmani ai lui Dumnezeu și ai adevărului, iar raportul necredincioșiei celor care mărturisesc a fi urmași ai lui Isus a fost deja dus la cer. 3M 198.3

Mi s-a arătat că, dacă ar fi credincioși mărturisirii lor de credință, tinerii din Battle Creek ar putea exercita o puternică influență spre bine asupra prietenilor lor tineri. Dar o mare parte dintre tinerii din Battle Creek au nevoie de o experiență creștină. Ei nu-L cunosc pe Dumnezeu în mod personal. Nu au o experiență personală, individuală, în viața creștină și, dacă nu obțin această experiență, vor trebui să piară alături de cei necredincioși. Tinerii din această categorie își urmează mai degrabă propriile înclinații, decât datoria. Unii nu caută să se lase conduși de principii. Ei nu se străduiesc să intre pe poarta cea strâmtă, tremurând de teamă că nu vor fi în stare. Sunt încrezători în ei înșiși, lăudăroși, mândri, neascultători, nerecunoscători și nesfinți. Tocmai unii ca aceștia conduc sufletele pe calea cea largă, spre ruină. Dacă Hristos nu este în ei, nu au cum să-L reflecte în viața și în caracterul lor. 3M 199.1

Membrii bisericii din Battle Creek au avut parte de o mare lumină. Ca popor, ei au fost în mod deosebit favorizați de Dumnezeu. Nu au fost lăsați în necunoștință în ceea ce privește voia lui Dumnezeu pentru ei. Ar fi putut să fie mult avansați față de cum sunt acum, dacă ar fi umblat în lumină. Ei nu sunt acel popor deosebit, pus deoparte, sfânt, pe care îl cere credința pe care o mărturisesc, astfel încât Dumnezeu să-i poată recunoaște drept copii ai luminii. Nu sunt atât de supuși și de devotați cum le-ar cere înalta lor poziție și obligația sacră de copii care umblă în lumină. Lor le-a fost încredințată cea mai solemnă solie de har dată vreodată lumii. Domnul a făcut această biserică depozitara poruncilor Sale într-un sens în care nicio altă biserică nu este. Dumnezeu nu le-a acordat favoarea Lui specială, încredințându-le lor adevărul Său sfânt, pentru ca doar ei să beneficieze de lumina dată, ci pentru ca lumina reflectată asupra lor din cer să strălucească și către alții și să fie apoi reflectată din nou spre Dumnezeu, de către cei care primesc adevărul și Îi aduc slavă Lui. Mulți dintre cei din Battle Creek vor avea de dat socoteală în mod în mod înfricoșător, în ziua lui Dumnezeu, pentru păcatul de a-și fi neglijat datoria. 3M 199.2

Mulți dintre cei din Battle Creek care mărturisesc a crede adevărul își contrazic credința prin faptele lor. Ei sunt asemenea celor necredincioși și la fel de departe de împlinirea cerințelor lui Dumnezeu și de confirmarea mărturisirii lor de credință, cum era biserica iudaică în timpul primei veniri a lui Hristos. Dacă Hristos S-ar arăta în mijlocul lor, mustrând și condamnând egoismul, mândria și dragostea pentru prietenia lumii, așa cum a făcut la prima Sa venire, foarte puțini L-ar recunoaște ca Domn al slavei. Ei nu ar accepta tabloul pe care El l-ar prezenta în fața lor, cu privire la faptul că își neglijează datoria, ci I-ar spune în față: „Greșești în totalitate; noi am făcut cutare și cutare lucru bun și măreț, am realizat cutare și cutare lucrare minunată și suntem pe deplin îndreptățiți să fim lăudați pentru faptele noastre bune.” 3M 200.1

Iudeii nu au ajuns să umble în întuneric dintr-odată. A fost un proces treptat, până când nu au mai fost în stare să vadă darul lui Dumnezeu, acela de a-L trimite pe Fiul Său. Membrii bisericii din Battle Creek s-au bucurat de avantaje superioare și vor fi judecați după lumina și după privilegiile pe care le-au avut. Defectele lor, necredința lor, împietrirea inimii și faptul că au neglijat să cultive și să urmeze lumina nu sunt mai mici decât ale acelor iudei favorizați, care au refuzat binecuvântările pe care ar fi putut să le primească și L-au răstignit pe Fiul lui Dumnezeu. Acum, iudeii sunt un motiv de uimire și de rușine pentru lume. 3M 200.2

Biserica din Battle Creek se aseamănă cu Capernaumul, pe care Hristos îl prezintă ca fiind înălțat până la cer, prin lumina și prin privilegiile care îi fuseseră date. Dacă lumina și privilegiile cu care ei fuseseră binecuvântați le-ar fi fost date Sodomei și Gomorei, acestea ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi. Dacă lumina și cunoștința pe care le-a primit biserica din Battle Creek le-ar fi fost date popoarelor care se află în întuneric, acestea ar fi fost mult avansate față de această biserică. 3M 200.3

Biserica laodiceeană crede cu adevărat, se bucură de binecuvântările Evangheliei și se consideră bogată în favorurile lui Dumnezeu, în timp ce Martorul Credincios o numește săracă, goală, oarbă și nenorocită. În aceeași situație se află și biserica din Battle Creek și o mare parte dintre cei care mărturisesc a fi poporul care păzește poruncile lui Dumnezeu. Dar Domnul nu vede așa cum vede omul. Gândurile și căile lui nu sunt ca ale noastre. 3M 201.1

Cuvintele și Legea lui Dumnezeu, scrise în suflet și demonstrate într-o viață consacrată, sfântă, au o puternică influență de a convinge lumea. Lăcomia, care este idolatrie, invidia și iubirea de lume vor fi dezrădăcinate din inimile celor care ascultă de Hristos, astfel că ei își vor găsi plăcerea în a se purta cu dreptate, a iubi mila și a umbla smeriți înaintea lui Dumnezeu. O, cât de multe sunt cuprinse aici, în a umbla smerit înaintea lui Dumnezeu! Dacă este scrisă în inimă, Legea lui Dumnezeu va aduce mintea și voința la supunere și ascultare față de Hristos. 3M 201.2

Credința noastră este deosebită. Mulți dintre cei care mărturisesc a trăi în sunetul de trâmbiță al ultimei solii de har nu și-au desprins afecțiunea de lumea aceasta. Ei se pleacă în fața prieteniei lumii și sacrifică lumina și principiile pentru a-și asigura favoarea ei. Apostolul descrie poporul favorizat al lui Dumnezeu în aceste cuvinte: „Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.” 3M 201.3