Mărturii III

Reforma sănătății

Pe 10 decembrie 1871 mi-a fost arătat din nou că reforma sănătății este una dintre ramurile măreței lucrări de a-i pregăti pe oameni pentru venirea Domnului. Ea este la fel de strâns legată de solia îngerului al treilea cum este brațul de corp. Legea celor Zece Porunci a fost desconsiderată de oameni, dar Domnul nu va veni să-i pedepsească pe călcătorii acestei Legi fără ca, mai întâi, să le trimită un mesaj de avertizare. Acest mesaj este proclamat de cel de-al treilea înger. Dacă oamenii ar fi ascultat de Legea celor Zece Porunci și ar fi trăit după principiile acestor precepte, blestemul bolilor, care inundă acum lumea, nu ar fi existat. 3M 161.1

Bărbații și femeile nu pot să încalce legile naturale, îngăduindu-și apetitul pervertit și patimile josnice, fără să încalce Legea lui Dumnezeu. De aceea, El a îngăduit ca lumina reformei sănătății să strălucească asupra noastră, ca să ne putem vedea păcatul de a fi încălcat legile pe care El le-a instituit în ființa noastră. Toată fericirea sau suferința noastră poate fi legată direct de modul în care am ascultat sau în care am nesocotit legile naturale. Îndurătorul nostru Tată ceresc vede starea deplorabilă a oamenilor care, unii cu bună știință, dar mulți din ignoranță, trăiesc încălcând legile pe care El le-a stabilit. În dragostea și în mila Lui față de neamul omenesc, El lasă ca lumina să strălucească asupra reformei sănătății. El face cunoscute Legea Sa și pedeapsa care va urma încălcării ei, pentru ca toți să poată să cunoască și să trăiască în armonie cu legile naturale. El Își proclamă Legea atât de clar și îi arată atât de deslușit importanța, încât aceasta este asemenea unei cetăți așezate pe un munte. Toate ființele raționale și responsabile o pot înțelege, dacă vor. Cei care sunt debili mintal nu vor fi socotiți răspunzători. Lucrarea care însoțește solia celui de-al treilea înger este aceea de a arăta clar legile care guvernează organismul uman și de a îndemna la respectarea lor, astfel încât să pregătească un popor pentru venirea Domnului. 3M 161.2

Adam și Eva au căzut din cauza poftei lor nestăpânite. Hristos a venit și a rezistat celei mai teribile ispite din partea lui Satana și, pentru neamul omenesc, a învins pofta, arătând că omul poate fi biruitor. Așa cum Adam a căzut din cauza poftei nestăpânite și a pierdut Edenul cel binecuvântat, prin Hristos, copiii lui Adam pot să biruiască pofta și, manifestând cumpătare în toate lucrurile, să recâștige Edenul. 3M 161.3

Ignoranța nu mai este acum o scuză pentru călcarea Legii. Lumina strălucește clar și nimeni nu trebuie să rămână în necunoștință, deoarece Însuși marele Dumnezeu este instructorul omului. Toți se află sub cea mai sfântă obligație față de Dumnezeu să asculte învățătura sănătoasă și experiența autentică pe care El le-o dă acum, cu privire la reforma sănătății. El dorește ca marele subiect al reformei sănătății să fie prezentat și mintea oamenilor să fie trezită să cerceteze, deoarece este imposibil ca bărbații și femeile, cu obiceiurile lor păcătoase, care distrug sănătatea și excită creierul, să discearnă adevărul sfânt prin care urmează să fie sfințiți și făcuți potriviți pentru societatea îngerilor cerești, în Împărăția slavei. 3M 162.1

Locuitorii lumii antediluviene au fost distruși pentru că ajunseseră corupți prin îngăduirea apetitului pervertit. Sodoma și Gomora au fost distruse din cauza îngăduirii poftei nefirești, care le-a amorțit atât de mult intelectul, încât nu au mai putut să facă deosebire între cerințele sfinte ale lui Dumnezeu și pretențiile zgomotoase ale apetitului. Cele din urmă i-au înrobit și ei au ajuns atât de înverșunați și de plini de cruzime în urâciunile lor odioase, încât Dumnezeu nu i-a mai tolerat pe pământ. Dumnezeu pune nelegiuirea Babilonului pe seama poftei și a beției acestuia. 3M 162.2

Apostolul Pavel îndeamnă biserica: „Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.” Așadar, oamenii pot face ca trupurile lor să fie nesfinte prin îngăduirea dorințelor păcătoase. Iar dacă nu sunt sfinți, nu sunt pregătiți să fie închinători spirituali și nu sunt demni de cer. Dacă primește și urmează lumina pe care i-a dat-o Dumnezeu, în îndurarea Lui, cu privire la reforma sănătății, omul poate fi sfințit prin adevăr și poate fi pregătit pentru nemurire. Dar dacă desconsideră această lumină și trăiește în neascultare de legile firii, trebuie să plătească pedeapsa. 3M 162.3

Dumnezeu l-a creat pe om desăvârșit și sfânt, dar omul a căzut din starea lui de sfințenie deoarece a călcat Legea lui Dumnezeu. De la Cădere, a existat o creștere rapidă a bolilor, a suferinței și a morții. Și totuși, în ciuda faptului că omul L-a insultat pe Creatorul lui, Dumnezeu încă oferă dragostea Sa neamului omenesc și îngăduie ca lumina să strălucească, astfel ca omul să poată vedea că, pentru a avea o viață desăvârșită, trebuie să trăiască în armonie cu acele legi care îi guvernează ființa. De aceea, este de cea mai mare importanță să știe cum să trăiască, pentru ca puterile trupului și ale minții să poată fi folosite spre slava lui Dumnezeu. 3M 162.4

Este imposibil ca omul să-și aducă trupul ca o jertfă vie, sfântă și plăcută lui Dumnezeu, atâta timp cât, pentru că așa face lumea, își îngăduie obiceiuri care îi slăbesc vigoarea fizică, mentală și morală. Apostolul adaugă: „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.” Pe Muntele Măslinilor, Isus le-a dat ucenicilor Săi învățături cu privire la semnele care vor preceda venirea Sa. El a spus: „Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla și la venirea Fiului omului. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, și n-au știut nimic, până când a venit potopul și i-a luat pe toți, tot așa va fi și la venirea Fiului omului.” 3M 163.1

Și în zilele noastre există păcatele ce au atras mânia lui Dumnezeu asupra lumii în zilele lui Noe. Și acum, bărbații și femeile mănâncă și beau până la îmbuibare și până la beție. Acest păcat atât de răspândit, îngăduirea apetitului pervertit, a stârnit pasiunile oamenilor în timpul lui Noe și a condus la o corupție generală, până când violența și nelegiuirile lor au ajuns la cer și Dumnezeu a spălat pământul de toată murdăria lui morală printr-un potop. 3M 163.2

Aceleași păcate, al lăcomiei în mâncare și al beției, au amorțit sensibilitatea morală a locuitorilor Sodomei, astfel că nelegiuirea părea să constituie cea mai mare încântare pentru bărbații și pentru femeile din această cetate ticăloasă. Hristos avertizează astfel lumea: „Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; dar, în ziua când a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și pucioasă din cer și i-a pierdut pe toți. Tot așa va fi și în ziua când se va arăta Fiul omului.” 3M 163.3

Domnul Hristos ne dă aici o lecție de cea mai mare importanță. În învățăturile Sale, El nu încurajează indolența. Exemplul Său a fost exact opusul acesteia. El a fost un lucrător sârguincios. A trăit o viață de tăgăduire de sine, de stăruință, de hărnicie și de economie. El ne arată pericolul care stă în a face din mâncare și din băutură scopul suprem. Ne descoperă unde se ajunge atunci când cedăm îngăduirii apetitului. Puterile morale sunt slăbite, astfel că păcatul nu mai pare odios. Nelegiuirile sunt trecute cu vederea, iar pasiunile josnice ajung să stăpânească mintea, până când corupția generală smulge din rădăcină principiile și impulsurile bune, iar Dumnezeu este hulit. Toate acestea sunt rezultatul faptului că se mănâncă și se bea în exces. Aceasta este starea de lucruri care Domnul declară că va exista la a doua Sa venire. 3M 164.1

Se vor lăsa avertizați bărbații și femeile? Vor accepta ei lumina sau vor deveni sclavi ai apetitului și ai patimilor josnice? Hristos ne prezintă un scop mai înalt pentru care să trudim, decât acela de a avea ce să mâncăm, ce să bem și cu ce să ne îmbrăcăm. Mâncarea, băutura și îmbrăcămintea sunt duse la extrem, astfel că devin nelegiuiri și se numără printre păcatele caracteristice zilelor din urmă, constituind un semn al iminentei veniri a lui Hristos. Timpul, banii și puterea, care sunt ale Domnului și pe care ni le-a încredințat nouă, sunt risipite în cheltuieli inutile pentru îmbrăcăminte și pentru delicatese care să satisfacă apetitul pervertit, toate acestea slăbind vitalitatea și conducând la suferință și la degradare. Este imposibil să ne aducem trupul ca o jertfă vie lui Dumnezeu, dacă acesta este plin de stricăciune și de boli, din cauza îngăduințelor noastre păcătoase. 3M 164.2

Pentru a ne păstra sănătatea, trebuie să dobândim cunoștințe în legătură cu modul în care trebuie să mâncăm, să bem și să ne îmbrăcăm. Boala este cauzată de încălcarea legilor sănătății. Ea este rezultatul încălcării legilor care stau la baza funcționării organismului. Cea dintâi datorie pe care o avem față de Dumnezeu, față de noi înșine și față de semenii noștri este aceea de a asculta de legile lui Dumnezeu, inclusiv de legile sănătății. Dacă suntem bolnavi, noi așezăm o povară grea asupra prietenilor noștri, prin faptul că nu mai suntem în stare să ne îndeplinim îndatoririle față de familie și față de semeni. Iar atunci când moartea prematură este rezultatul încălcării legilor sănătății, noi le aducem mâhnire și suferință altora, îi privăm pe semenii noștri de ajutorul pe care ar trebui să li-l dăm, ne jefuim familia de confortul și de ajutorul pe care am putea să li le oferim și Îl jefuim pe Dumnezeu de slujirea pe care o așteaptă din partea noastră, pentru a vesti slava Sa. Și atunci, nu suntem noi, în sensul cel mai grav al cuvântului, niște călcători ai Legii lui Dumnezeu? 3M 164.3

Dar Dumnezeu este milostiv, plin de îndurare și de iubire, iar atunci când lumina ajunge la cei care și-au distrus sănătatea prin obiceiurile lor păcătoase și îi convinge de păcat, iar aceștia se pocăiesc și caută iertarea, El le acceptă jertfa slabă și plină de defecte pe care ei I-o aduc și îi primește. O, ce milă plină de iubire din partea Lui, să nu refuze acea rămășiță de viață distrusă a păcătosului suferind, dar pocăit! În îndurarea Sa, El salvează aceste suflete ca din foc. Dar ce jertfă slabă și plină de defecte, în cel mai bun caz, Îi este oferită lui Dumnezeu! Facultățile nobile au fost paralizate de obiceiurile greșite ale îngăduințelor păcătoase. Aspirațiile sunt pervertite, iar sufletul și trupul sunt desfigurate. 3M 165.1