Mărturii III

Educația adecvată

Cea mai frumoasă lucrare pe care și-au asumat-o vreodată bărbații și femeile este aceea de a se ocupa de mintea celor tineri. În educarea tinerilor trebuie să se manifeste cea mai mare grijă, variindu-se în așa fel metodele de instruire, încât să fie puse la lucru cele mai înalte și mai nobile puteri ale minții. Părinții și educatorii se descalifică în mod categoric pentru lucrarea de a-i educa în mod adecvat pe copii, dacă, mai întâi, ei înșiși nu au învățat lecția stăpânirii de sine, a răbdării, a îngăduinței, a blândeții și a dragostei. Ce poziție importantă pentru părinți, pentru tutori și pentru învățători! Sunt foarte puțini cei care înțeleg nevoile esențiale ale minții și care își dau seama cum să canalizeze intelectul aflat în dezvoltare, gândurile și sentimentele celor tineri. 3M 131.1

Există un timp pentru instruirea copiilor și un timp pentru educarea tinerilor și este esențial ca, în școală, amândouă să se împletească într-o mare măsură. Copiii pot fi pregătiți pentru a sluji păcatului sau pentru a sluji neprihănirii. Educația timpurie a tinerilor le modelează acestora caracterul atât în ceea ce privește viața obișnuită, cât și în ceea ce privește viața spirituală. Solomon spune: „Învață-l pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze și, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” Limbajul folosit aici este evident. Instruirea la care se referă Solomon înseamnă să îndrumi, să educi și să dezvolți. Pentru a face această lucrare, părinții și învățătorii trebuie să cunoască și să înțeleagă ei înșiși „calea” pe care trebuie să o urmeze copilul. Aceasta implică mai mult decât cunoștințele dobândite din cărți. Implică tot ce este bun, virtuos, drept și sfânt. Ea include practicarea cumpătării, evlavia, amabilitatea frățească și dragostea față de Dumnezeu și față de semeni. Ca să se atingă acest obiectiv, trebuie să se aibă în atenție educația fizică, mentală și morală a copiilor. 3M 131.2

Educarea copiilor, acasă sau la școală, nu trebuie să fie asemenea dresării animalelor necuvântătoare, deoarece copiii au o voință inteligentă, care trebuie să fie îndrumată astfel încât să preia controlul asupra tuturor puterilor lor. Animalele necuvântătoare trebuie să fie dresate, pentru că ele nu au rațiune și intelect, dar mintea omenească trebuie să fie învățată, pentru a dobândi stăpânire de sine. Ea trebuie educată să țină sub stăpânire întreaga ființă umană, în timp ce animalele sunt conduse de un stăpân și sunt dresate să i se supună acestuia. Stăpânul este mintea, judecata și voința animalului său. Un copil poate fi astfel format încât, asemenea unui animal, să nu aibă o voință proprie. Chiar individualitatea lui se poate cufunda în a celui care îi supraveghează educația. Voința lui, în toate intențiile și scopurile, este supusă voinței învățătorului. 3M 132.1

Copiii care sunt educați în felul acesta vor fi întotdeauna deficitari în ceea ce privește energia morală și responsabilitatea individuală. Ei nu au fost învățați să acționeze pe baza rațiunii și a principiilor. Voința lor este controlată de o altă persoană, iar mintea nu a fost solicitată ca să se dezvolte și să se întărească prin exercițiu. Nu au fost îndrumați și disciplinați ținându-se seama de caracteristicile și de calitățile specifice ale minții lor, pentru ca, atunci când li se cere, să-și pună la lucru toate puterile. Educatorii nu trebuie să se oprească aici, ci trebuie să acorde o atenție specială cultivării facultăților intelectuale mai slabe, astfel încât toate puterile să poată fi folosite și dezvoltate de la un nivel la altul, astfel încât mintea să poată atinge capacitatea cuvenită. 3M 132.2

Sunt multe familii ai căror copii par să fie bine educați cât timp se află sub disciplina instruirii. Dar atunci când sistemul care i-a supus unor reguli bine stabilite este desființat, ei sunt incapabili să gândească, să acționeze sau să decidă singuri. Acești copii au fost atât de mult timp ținuți sub un toiag de fier, nefiind lăsați să gândească sau să acționeze singuri în acele lucruri în care era foarte necesar să o facă, încât nu au încredere în ei, ca să se bazeze pe propria judecată și să aibă o opinie personală. Iar atunci când pleacă de lângă părinții lor și trebuie să se descurce singuri, sunt ușor conduși de judecata altora într-o direcție greșită. Caracterul lor nu este stabil. Nu au fost lăsați să-și exercite propria judecată atât de repede și atât de mult cât ar fi fost posibil și, de aceea, mintea lor nu s-a dezvoltat și nu s-a întărit cum ar fi trebuit. Ei au fost atât de mult timp sub controlul absolut al părinților lor, încât s-au obișnuit să se bazeze în întregime pe aceștia, iar părinții sunt mintea și judecata lor. 3M 132.3

Pe de altă parte, cei mici nu ar trebui lăsați să gândească și să acționeze independent de judecata părinților și a educatorilor lor. Copiii trebuie învățați să respecte judecata cu experiență și să se lase călăuziți de părinți și de educatori. Ei ar trebui să fie astfel educați, încât mintea lor să fie în unitate cu cea a părinților și a educatorilor lor și să fie astfel formați, încât să poată vedea avantajul de a asculta de sfatul acestora. Apoi, când se vor desprinde de mâna călăuzitoare a părinților și a educatorilor, caracterul lor nu va fi asemenea unei trestii legănându-se în vânt. 3M 133.1

A-i instrui cu severitate pe cei tineri, fără a-i îndruma corect să gândească și să acționeze singuri, atât cât permit capacitățile și specificul fiecăruia, pentru ca, pe această cale, să crească în gândire și să-și dezvolte respectul de sine și încrederea în capacitatea lor de a realiza ceea ce își propun, va da naștere întotdeauna unei categorii de oameni slabi în ceea ce privește puterile mentale și morale. Iar atunci când aceștia vor ieși în lume pentru a acționa pe cont propriu, se va vedea că au fost dresați asemenea animalelor, și nu educați. Voința lor, în loc să fie îndrumată, a fost forțată să se supună prin aspra disciplină impusă de părinți și de profesori. 3M 133.2

Părinții și educatorii care se laudă că dețin un control deplin asupra minții și asupra voinței copiilor pe care îi au în grijă ar înceta să se laude, dacă ar putea să întrezărească viața viitoare a copiilor pe care îi determină să se supună prin forță și de frică. Aceștia sunt aproape cu totul nepregătiți să ia parte la responsabilitățile aspre ale vieții. Atunci când acești tineri ies de sub controlul părinților și al educatorilor și sunt obligați să gândească și să acționeze singuri, este aproape sigur că vor adopta o cale greșită și vor ceda în fața ispitei. Ei nu reușesc în viața de fiecare zi și aceleași deficiențe se pot vedea și în viața lor religioasă. Dacă educatorii copiilor și ai tinerilor ar putea să vadă schițate înaintea lor rezultatele viitoare ale disciplinei greșite pe care o aplică, și-ar schimba planul de educație. Învățătorii care sunt mulțumiți că dețin un control aproape total asupra voinței elevilor lor nu sunt cei mai buni învățători, deși, pe moment, aparențele pot fi măgulitoare. 3M 133.3

Dumnezeu nu a intenționat niciodată ca o minte omenească să se afle complet sub controlul alteia. Iar cei care fac eforturi pentru ca individualitatea elevilor lor să se cufunde în a lor, iar ei să fie minte, voință și conștiință pentru aceștia, își asumă o responsabilitate teribilă. În anumite ocazii, acești elevi pot să pară asemenea unor soldați bine instruiți dar, atunci când restricțiile sunt îndepărtate, se observă că le lipsește capacitatea de a acționa independent, pe baza principiilor ferme. Cei care își stabilesc drept obiectiv să-și educe elevii astfel încât aceștia să poată să vadă și să simtă că stă în puterea lor să devină bărbați și femei cu principii ferme, calificați pentru orice poziție în viață, sunt cei mai eficienți educatori, care au întotdeauna succes. Poate că, pentru observatorul neatent, lucrarea lor nu pare eficientă, iar eforturile lor poate că nu sunt apreciate la fel de mult ca acelea ale unui învățător care ține mintea și voința elevilor săi sub o autoritate absolută, dar viața viitoare a elevilor va arăta roadele planului de educație superior. 3M 134.1

Există pericolul ca atât părinții, cât și învățătorii să comande și să dicteze prea mult, și să nu reușească să se apropie suficient, pe plan relațional, de copiii sau de elevii lor. Adesea, ei sunt prea rezervați și își exercită autoritatea într-o manieră rece și lipsită de înțelegere, care nu poate să câștige inimile copiilor sau ale elevilor lor. Dacă i-ar strânge pe copii pe lângă ei, dacă le-ar arăta că îi iubesc și ar manifesta interes pentru toate eforturile acestora și chiar pentru jocurile lor, uneori chiar purtându-se ca niște copii în mijlocul copiilor, ei i-ar face foarte fericiți pe copii și le-ar câștiga dragostea și încrederea, iar acești copii mai degrabă ar respecta și ar iubi autoritatea unor astfel de părinți și de educatori. 3M 134.2

Obiceiurile și principiile unui învățător trebuie să fie considerate ca fiind chiar mai importante decât calitățile lui literare. Dacă este un creștin sincer, el va considera necesar și va fi preocupat să-și educe elevii din punct de vedere fizic, mental, moral și spiritual în egală măsură. Ca să exercite o influență corectă, el trebuie să dețină un control deplin asupra propriei persoane, iar inima trebuie să-i fie plină de dragoste pentru elevii lui, lucru care se va vedea în privirea, în cuvintele și în faptele lui. El trebuie să aibă fermitate, tărie de caracter, și atunci va putea să modeleze mintea elevilor la fel de bine cum va putea să-i instruiască și în domeniul științelor. În general, educația timpurie a tinerilor modelează caracterul acestora pentru întreaga viață. Cei care lucrează cu tinerii trebuie să fie foarte atenți să le pună la lucru toate calitățile minții, astfel încât aceștia să știe mai bine cum să-și canalizeze puterile pentru a le folosi cel mai eficient. 3M 135.1