Mărturii III

Lucrarea din New York

În timp ce mă aflam în Vermont, pe 10 decembrie 1871, mi-au fost arătate anumite lucruri cu privire la New York. Lucrarea în acest stat părea să fie într-o stare deplorabilă. Nu erau decât câțiva lucrători, iar aceștia nu erau atât de eficienți pe cât cerea, pentru acest timp, mărturisirea lor de credință în adevărurile sfinte. În acest stat, unii dintre cei care slujesc în cuvânt și în învățătură nu sunt lucrători conștiincioși. Deși cred teoria adevărului și au predicat ani de-a rândul, ei nu vor fi niciodată lucrători competenți, până când nu vor lucra după un plan diferit. Petrec mult timp prin comunități, deși nu sunt calificați să le aducă acestora vreun folos. Ei înșiși nu sunt consacrați lui Dumnezeu. Au nevoie de un spirit răbdător, ca să sufere de dragul lui Hristos, „să bea paharul” și să „fie botezați cu botezul” Lui, înainte de a fi pregătiți să-i ajute pe alții. Este nevoie de lucrători devotați și lipsiți de egoism, care să ridice lucrarea din New York la standardul Bibliei. Bărbații aceștia nu și-au urmat datoria, atunci când au călătorit dintr-o biserică în alta. Dacă Dumnezeu i-a chemat în lucrarea Sa, a făcut-o având în vedere salvarea celor păcătoși. Ei trebuie să se dovedească vrednici de această chemare mergând în câmpuri noi, ca să afle singuri dacă, într-adevăr, Dumnezeu le-a încredințat lucrarea de salvare a sufletelor. 3M 48.1

Dacă frații Taylor, Saunders, Cottrell și Whitney, precum și fratele și sora Lindsay ar fi lucrat în câmpuri noi, ar fi fost mult avansați față de starea în care se află în prezent. Confruntarea cu opoziția împotrivitorilor i-ar trimite la Biblie, ca să caute argumente prin care să-și susțină poziția și, făcând astfel, cunoștințele lor din Scriptură ar crește și i-ar face conștienți de capacitatea pe care o pot avea, în puterea lui Dumnezeu, de a întâmpina împotrivirea sub orice formă. Cei care sunt mulțumiți să se ocupe mereu de același lucru, mergând prin biserici, vor fi deficitari în ceea ce privește experiența pe care ar trebui să o dobândească. Vor fi slabi — lipsindu-le o voință puternică de a lucra și de a suferi de dragul adevărului. Vor fi niște lucrători ineficienți. 3M 48.2

Cei care au pe inimă cauza lui Dumnezeu și care simt iubire față de sufletele prețioase pentru care a murit Hristos nu vor căuta confortul și plăcerea lor. Ei vor face așa cum a făcut Hristos: vor merge să „caute și să mântuiască ce era pierdut”. El a spus: „Căci n-am venit să-i chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.” 3M 49.1

Dacă pastorii din New York vor să ajute biserica, nu pot face acest lucru într-un mod mai potrivit decât mergând în câmpuri noi și lucrând pentru a aduce sufletele la adevăr. Când biserica vede că pastorii sunt cu totul prinși de spiritul lucrării, că simt profund forța adevărului și caută să-i aducă și pe alții la cunoașterea lui, membrii capătă putere și o viață nouă. Inimile lor simt îndemnul de a face tot ce pot pentru a ajuta în lucrare. Nu există în lume un grup de oameni care să fie mai dispuși să-și sacrifice banii pentru înaintarea cauzei decât sunt adventiștii de ziua a șaptea. Dacă pastorii nu-i descurajează cu totul prin indolența și ineficiența lor și prin lipsa lor de spiritualitate, în general membrii vor răspunde la orice apel care găsește ecou în judecata și în conștiința lor. Dar ei vor să vadă roade. Și este drept ca frații din New York să ceară roade de la pastorii lor. Ce au făcut aceștia? Ce fac? 3M 49.2

Pastorii din New York ar fi trebuit să fie mult mai avansați decât sunt acum, dar ei nu s-au angajat în acel fel de lucrare care să le ceară eforturi serioase și care să stârnească o împotrivire puternică. Dacă ar fi făcut astfel, ar fi fost împinși către Bibliile lor și către rugăciune, ca să fie în stare să le răspundă împotrivitorilor, și, punându-și la lucru talanții, i-ar fi dublat. Sunt în New York pastori care au predicat ani de-a rândul, dar pe care nu poți conta pentru a ține o serie de prelegeri. Ei sunt piperniciți. Nu și-au pus mintea la lucru în studierea Cuvântului și în înfruntarea împotrivirii, astfel încât să devină puternici în Dumnezeu. Dacă ei, ca niște soldați credincioși ai crucii lui Hristos, ar fi ieșit „afară din tabără”, bizuindu-se pe Dumnezeu și pe propriile puteri, în loc să se lase cu toată greutatea pe frații lor, ar fi obținut o experiență și acum ar fi calificați să se angajeze în lucrare oriunde este nevoie de ajutorul lor. Dacă pastorii din New York, în general, ar fi lăsat bisericile să lucreze singure și nu le-ar fi stat în cale, atât membrii, cât și pastorii ar fi fost acum mai avansați în spiritualitate și în cunoașterea adevărului. 3M 49.3

Mulți dintre frații și surorile noastre din New York au apostaziat în ceea ce privește reforma sănătății. În acest stat nu există decât un număr foarte mic de reformatori autentici în domeniul sănătății. Fraților din New York le-a fost dată lumină și înțelegere spirituală. Dar adevărul care a fost descoperit minții, lumina care a strălucit asupra sufletului, care nu a fost apreciat și păstrat cu grijă, va da mărturie împotriva lor în ziua lui Dumnezeu. Adevărul a fost dat pentru a-i salva pe cei care cred și care ascultă. Ei nu vor fi condamnați pentru că nu au avut lumină, ci pentru că au avut lumină și nu au umblat în ea. 3M 50.1

Dumnezeu a pus la dispoziția omului o mulțime de mijloace pentru ca acesta să-și satisfacă apetitul natural. A răspândit înaintea lui, prin roadele pământului, hrană din abundență, de o mare varietate, care este plăcută la gust și nutritivă pentru organism. Din aceste roade, generosul nostru Tată ceresc spune că putem „mânca după voie”. Ne putem bucura de fructe, de legume și de cereale fără să încălcăm legile ființei noastre. Aceste alimente, preparate în modul cel mai simplu și mai natural, vor hrăni corpul și-i vor păstra vigoarea naturală, fără a folosi carnea ca aliment. 3M 50.2

Dumnezeu l-a creat pe om cu puțin mai prejos decât îngerii și i-a dat însușiri care, dacă sunt folosite în mod potrivit, vor face ca el să fie o binecuvântare pentru lume și să reflecte slava Dătătorului. Dar, cu toate că a fost făcut după chipul lui Dumnezeu, prin lipsa lui de cumpătare omul a încălcat principiile și legile date de Dumnezeu pentru bunăstarea lui fizică. Necumpătarea de orice fel amorțește organele de simț și slăbește atât de mult puterile creierului, încât lucrurile veșnice nu mai sunt apreciate, ci sunt așezate la același nivel cu cele obișnuite. Puterile mai înalte ale minții, destinate unor scopuri nobile, sunt aduse în robia pasiunilor josnice. Dacă obiceiurile noastre fizice nu sunt corecte, puterile noastre mentale și morale nu vor fi puternice, deoarece există o strânsă legătură între latura fizică și cea morală. Apostolul Petru a înțeles lucrul acesta și și-a înălțat glasul pentru a-i avertiza pe frații lui: „Prea iubiților, vă sfătuiesc ca pe niște străini și călători, să vă feriți de poftele firii pământești care se războiesc cu sufletul.” 3M 50.3

În lumea care se declară a fi creștină există prea puțină tărie morală. Au fost îngăduite obiceiuri greșite, iar legile fizice și morale au fost nesocotite, până când standardul general al virtuții și al evlaviei a ajuns extrem de coborât. Obiceiurile care coboară standardul sănătății fizice slăbesc puterea intelectuală și pe cea morală. Îngăduirea poftelor și a pasiunilor nefirești exercită o influență care ajunge să pună stăpânire pe sistemul nervos. Instinctele animalice sunt întărite, în timp ce simțul moral este slăbit. Unui om necumpătat îi este imposibil să fie creștin, deoarece puterile lui mai înalte sunt aduse în robia patimilor josnice. 3M 51.1

Cei cărora li s-a dat lumina cu privire la simplitatea în alimentație și în îmbrăcăminte în ascultare de legile fizice și morale, dar care resping lumina care le arată datoria în această privință își vor nesocoti datoria și în alte domenii. Dacă ei nesocotesc glasul conștiinței pentru a evita crucea, pe care ar trebui să o poarte ca să fie în armonie cu legea naturală, ca să evite ocara, ei vor încălca cele Zece Porunci. Unii nu sunt dispuși să sufere crucea și să disprețuiască rușinea. Ei vor renunța la principiile lor, atunci când vor fi luați în râs și batjocoriți. Conformarea cu lumea câștigă teren în rândurile celor care sunt poporul lui Dumnezeu, care mărturisesc a fi străini și călători, veghind și așteptând venirea Domnului. Printre păzitorii Sabatului care trăiesc în New York sunt mulți care sunt mai strâns legați de moda și de poftele lumii, decât de dorința de a avea un corp sănătos, o minte sănătoasă și o inimă sfințită. 3M 51.2

Dumnezeu îi pune la probă pe cei din New York în mod individual. El a îngăduit ca unii să se bucure de o oarecare prosperitate, ca să scoată la iveală ce este în inimile lor. Mândria și iubirea de lume i-au despărțit de Dumnezeu. Principiile adevărului sunt în mod efectiv sacrificate, în timp ce ei susțin că iubesc adevărul. Creștinii trebuie să se trezească și să acționeze. Influența lor vorbește și modelează opiniile și obiceiurile altora. Asupra lor va apăsa greaua responsabilitate de a hotărî, prin influența lor, destinele sufletelor. 3M 51.3

Prin adevărurile directe și hotărâte pentru aceste zile din urmă, Domnul separă de lume un popor și îl curăță pentru a fi al Său. Mândria și modele nesănătoase, iubirea de etalare, dorința de a fi aprobat — toate trebuie să fie părăsite odată cu lumea, dacă vrem să fim înnoiți în cunoștință, după chipul Celui care ne-a creat. „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat și ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești, și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie, așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos. El S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curățească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.” 3M 52.1

Biserica din _______ are nevoie de cernere. Ca să poată fi pregătiți pentru lucrare, membrii ei au nevoie de o convertire deplină. În rândurile lor au fost nutrite egoismul, mândria, invidia, ranchiuna, bănuielile rele, atacurile pe la spate, bârfa și flecărelile, până când Duhul lui Dumnezeu nu a mai avut aproape nicio legătură cu ei. Cât timp unii dintre cei care susțin că Îl cunosc pe Dumnezeu rămân în starea lor actuală, rugăciunile lor sunt o urâciune în ochii Săi. Ei nu-și susțin credința prin faptele lor și ar fi fost mai bine ca unii dintre ei să nu fi mărturisit niciodată adevărul, decât să-și dezonoreze mărturisirea așa cum au făcut-o. În timp ce mărturisesc a fi slujitorii lui Hristos, ei sunt slujitorii vrăjmașului neprihănirii, iar faptele lor dau mărturie că ei nu-L cunosc pe Dumnezeu și că inimile lor nu ascultă de voia lui Hristos. Ei se joacă de-a religia, se comportă ca niște copii alintați. 3M 52.2

Copiii lui Dumnezeu din întreaga lume sunt, toți, o mare frățietate. Mântuitorul nostru a definit clar spiritul și principiile care ar trebui să guverneze faptele celor care, prin trăirea lor consecventă și sfântă, se deosebesc de lume. Dragostea lor unul pentru altul și dragostea lor supremă pentru Tatăl lor ceresc trebuie să se vadă în vorbirea și în faptele lor. Starea actuală a multora dintre copiii lui Dumnezeu se aseamănă cu cea a unei familii ai cărei copii sunt nerecunoscători și certăreți. 3M 52.3

Există pericolul ca până și pastorii din New York să facă parte din categoria celor care învață mereu și niciodată nu ajung la cunoștința adevărului. Acești pastori au nevoie de o experiență în adevărul care îi va face în stare să înțeleagă caracterul înalt al lucrării. 3M 53.1

Noi trăim în cel mai solemn și mai important timp al istoriei acestui pământ. Ne aflăm în mijlocul pericolelor zilelor din urmă. Evenimente importante și înfricoșătoare stau în fața noastră. Cât de necesar este ca toți cei care se tem de Dumnezeu și iubesc Legea Lui să se umilească înaintea Lui, să plângă și să-și chinuiască sufletul și să-și mărturisească păcatele care Îl despart pe Dumnezeu de poporul Său. Ceea ce ar trebui să ne provoace cea mai mare îngrijorare este faptul că nu suntem conștienți de starea în care ne aflăm, de condiția noastră decăzută, ci suntem mulțumiți să rămânem așa cum suntem. Ar trebui să alergăm la Cuvântul lui Dumnezeu și la rugăciune, să-L căutăm pe Domnul în mod personal, cu toată stăruința, ca să Îl putem găsi. Ar trebui să facem din aceasta principala noastră preocupare. 3M 53.2

Membrii bisericii sunt răspunzători pentru talanții care le-au fost încredințați și este imposibil ca un creștin să-și îndeplinească responsabilitățile, dacă nu ocupă acea poziție înaltă care este în armonie cu adevărurile sacre pe care le mărturisește. Lumina care strălucește pe calea noastră ne face responsabili să o lăsăm să strălucească și asupra altora, astfel încât să-i determine să-L slăvească și ei pe Dumnezeu. 3M 53.3