Mărturii III

Poporul murmură

Când oștile lui Israel triumfau, își însușeau toată gloria, dar când erau puși la probă și încercați prin foame și prin război, aruncau asupra lui Moise toată vina pentru greutățile cu care se confruntau. Puterea lui Dumnezeu, care se manifestase într-un mod extraordinar la eliberarea lor din Egipt și pe care o văzuseră, din timp în timp, pe tot parcursul călătoriilor lor, ar fi trebuit să le inspire credință și să le închidă pentru totdeauna gura pentru orice expresie de nerecunoștință. Dar cel mai mic semn de lipsă, cea mai mică teamă de pericol, indiferent de cauză, cântărea pentru ei mai mult decât toate favorurile de care beneficiaseră și îi făcea să uite binecuvântările pe care le primiseră în momentele când se aflaseră în cel mai mare pericol. Experiența prin care trecuseră, aceea a închinării la vițelul de aur, ar fi trebuit să se întipărească adânc în mintea lor și să nu se șteargă niciodată. Dar, cu toate că semnele dezaprobării lui Dumnezeu erau încă proaspete înaintea lor, prin rândurile rărite și prin numărul celor care lipseau dintre ei, din cauza repetatelor ofense aduse Îngerului care îi conducea, ei nu au acordat importanță acestor lecții și nu și-au răscumpărat eșecul din trecut printr-o ascultare plină de credincioșie, ci din nou au fost biruiți de ispitele lui Satana. 3M 342.1

Cele mai serioase eforturi ale celui mai blând om de pe pământ nu au putut să le învingă nesupunerea. Interesul neegoist al lui Moise a fost răsplătit cu invidie, suspiciune și calomnie. Viața lui umilă, de păstor, fusese cu mult mai liniștită și mai fericită, decât actuala lui poziție, de pastor al acelei imense adunări de spirite nesupuse și turbulente. Invidiile lor lipsite de rațiune erau mult mai greu de stăpânit decât lupii înfiorători din pustie. Dar Moise nu îndrăznea să-și aleagă singur calea și să facă după bunul lui plac. El părăsise toiagul de păstor la porunca lui Dumnezeu și, în locul lui, primise un toiag al puterii, al autorității. Nu îndrăznea să-și lase jos sceptrul și să renunțe la postul lui, până când Dumnezeu nu avea să-i ceară acest lucru. 3M 342.2

Lucrarea lui Satana este să ispitească mintea. El își strecoară sugestiile pline de viclenie și stârnește îndoieli, întrebări, necredință și lipsă de încredere în cuvintele și în faptele celui asupra căruia apasă responsabilități și care, prin eforturile lui, caută să împlinească planul lui Dumnezeu. Scopul special al lui Satana este să aducă asupra și în jurul slujitorilor aleși de Dumnezeu necazuri, confuzie și împotrivire, ca aceștia să fie împiedicați din lucrul lor și, dacă este posibil, să se descurajeze. Invidiile, certurile și bănuielile vor contracara în mare măsură cele mai bune eforturi pe care le-ar putea depune slujitorii lui Dumnezeu cărora li s-a desemnat o lucrare specială. 3M 343.1

Lucrând prin agenții lui, planul lui Satana este de a-i îndepărta de la postul datoriei lor. Pe toți aceia cărora le poate stârni neîncredere și suspiciuni îi va folosi ca instrumente ale sale. Poziția lui Moise, de a purta poverile pe care le-a purtat pentru Israelul lui Dumnezeu, nu a fost apreciată. Este în firea omului ca, atunci când nu se află sub influența directă a Duhului lui Dumnezeu, să fie înclinat către invidie, către gelozie și către neîncredere plină de cruzime, care, dacă nu sunt supuse, vor conduce la dorința de a-i dărâma pe alții, în timp ce spiritele egoiste vor încerca să se ridice pe ruinele lor. 3M 343.2