Mărturii II

30 — Avertizări pentru biserică

Stimați frați din ________, 2M 215.1

voi nu stați în lumină, așa cum așteaptă Dumnezeu din partea voastră. Atenția mi-a fost îndreptată în urmă, la secerișul de suflete de la ________, din primăvara trecută, și mi s-a arătat că voi nu erați pregătiți pentru acea lucrare. Voi nu vă așteptați și nu credeați că o astfel de lucrare se va realiza atunci în mijlocul vostru. Dar lucrarea a fost dusă la îndeplinire, în ciuda necredinței voastre și fără nicio contribuție din partea multora dintre voi. 2M 215.2

Când ați avut asemenea dovezi, că Dumnezeu aștepta să-Și reverse harul peste poporul Său, că glasul îndurării îi invita pe păcătoși și pe apostaziați la crucea lui Hristos, de ce nu v-ați unit cu cei care purtau povara lucrării? De ce nu ați venit în ajutorul Domnului? Unii dintre voi păreau amorțiți, năuciți și uluiți și erau nepregătiți să ia parte din plin la lucrare. Mulți erau de acord cu ea, dar inima lor nu era implicată. Aceasta a fost o puternică dovadă a stării de căldicel, de încropeală, în care se află biserica. 2M 215.3

Spiritul vostru lumesc nu vă îndeamnă să deschideți larg ușa inimii voastre împietrite, la care bate Isus, care dorește să intre. Domnul slavei, care v-a răscumpărat prin propriul Său sânge, a așteptat la ușa voastră ca să fie primit, dar voi nu ați deschis ușa larg și nu L-ați invitat să intre. Unii au deschis ușa ușor și au lăsat să intre puțin din lumina prezenței Sale, dar nu L-au invitat înăuntru pe Vizitatorul ceresc. Nu era loc pentru Isus acolo. Locul care ar fi trebuit să-I fie rezervat era ocupat de alte lucruri. Isus a stăruit: „Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine”. Aveați de făcut o lucrare, aceea de a deschide ușa. Pentru o clipă, ați fost tentați să ascultați și să deschideți ușa, dar gândul acesta s-a îndepărtat și voi n-ați reușit să vă asigurați legătura cu Oaspetele ceresc, deși vi se oferise acest privilegiu. Cu toate acestea, unii au deschis ușa și L-au invitat din toată inima pe Mântuitorul să intre. 2M 215.4

Isus nu deschide ușa cu forța. Voi trebuie să o deschideți singuri și să arătați că Îi doriți prezența, întâmpinându-L cu un sincer bun venit. Dacă toți v-ați fi îndeplinit cu conștiinciozitate lucrarea de a îndepărta gunoiul lumii și de a pregăti un loc pentru Isus, El ar fi intrat, ar fi rămas cu voi și ar fi făcut prin voi o măreață lucrare pentru mântuirea altora. Dar, în ciuda faptului că erați nepregătiți pentru această lucrare, ea a început în mijlocul vostru cu o mare putere. Cei căzuți de la credință au fost recuperați, păcătoșii s-au convertit și vestea s-a răspândit pretutindeni în jur. Localitatea a fost pusă în mișcare. Dacă biserica ar fi venit în ajutorul Domnului și ar fi deschis pe deplin calea pentru continuarea eforturilor, în ___________ și în __________ și în împrejurimi s-ar fi realizat o lucrare cum nu ați mai văzut niciodată. Dar frații nu s-au trezit, ci au rămas într-o mare măsură indiferenți față de această situație. Unii, care întotdeauna își căutaseră propriul interes, nu s-au gândit să-și abată gândurile de la ei înșiși cu această ocazie, chiar dacă era în joc mântuirea sufletelor. 2M 216.1

Domnul a așezat povara asupra noastră. Noi eram dispuși să vă dăm totul pentru un timp, dacă ați fi venit cu noi în ajutorul Domnului. Dar, în această privință, a fost un eșec total. S-a dovedit o mare lipsă de recunoștință pentru manifestările puterii lui Dumnezeu în mijlocul vostru. Dacă ați fi primit semnele îndurării lui Dumnezeu și ale bunătății Sale iubitoare așa cum ar fi trebuit, cu inimi pline de recunoștință, și dacă v-ați fi unit interesele pentru a lucra împreună cu Duhul lui Dumnezeu, nu v-ați afla în starea în care vă aflați acum. Dar de când a fost făcută această prețioasă lucrare în mijlocul vostru, voi mergeți tot în jos și vă veștejiți din punct de vedere spiritual. 2M 216.2

Voi încă nu înțelegeți parabola oii pierdute. Nu ați învățat lecția pe care divinul Învățător a vrut să o învățați. Ați fost niște elevi greoi la învățătură. Citiți parabola din Luca 15: „Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, și pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci și nouă pe islaz, și se duce după cea pierdută, până când o găsește? După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri; și, când se întoarce acasă, îi cheamă pe prietenii și vecinii săi și le zice: ‘Bucurați-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută’.” 2M 217.1

Aici se aflau cazurile câtorva care căzuseră de la credință, care fuseseră în întuneric și se rătăciseră de turmă. Relevant era în special cazul fratelui A. Nu s-au făcut toate eforturile care ar fi trebuit făcute, cu înțelepciune, pentru a preveni înstrăinarea lui de turmă, iar după ce s-a înstrăinat, nu au fost făcute eforturi stăruitoare pentru a-l aduce înapoi. A existat mai multă bârfă pe marginea cazului său, decât părere de rău sinceră pentru el. Toate aceste lucruri l-au ținut departe de turmă și au făcut ca inima să i se înstrăineze din ce în ce mai mult de frații lui, făcând salvarea lui și mai dificilă. Cât de mult s-a deosebit modul acesta de a proceda de cel al păstorului din parabolă, care a plecat în căutarea oii pierdute. Toate cele nouăzeci și nouă au fost lăsate în pustie să-și poarte singure de grijă, expuse pericolelor; totuși, oaia pierdută, despărțită de turmă, se afla într-un și mai mare pericol, iar pentru a o aduce în siguranță pe aceasta, celelalte nouăzeci și nouă au fost lăsate. Unii dintre cei din biserică nu doresc în mod deosebit ca fratele A să se întoarcă. Lor nu le-a păsat de el suficient de mult, încât să renunțe la orgoliul și la mândria lor și să facă eforturi speciale pentru a-l ajuta să vină la lumină. Au ținut la orgoliul lor și au spus: „Noi nu vom merge după el; să vină el la noi”. Văzând sentimentele fraților lui față de el, i-a fost imposibil să facă acest lucru. Dacă ei ar fi ținut seamă de lecția pe care le-a predat-o Hristos, ar fi fost dispuși să renunțe la orgoliu și la mândrie și să meargă în căutarea celor rătăciți. Ar fi plâns pentru aceștia, s-ar fi rugat pentru ei, i-ar fi implorat să-I fie credincioși lui Dumnezeu și adevărului și să rămână în biserică. Dar atitudinea multora a fost: „Dacă vrea să plece, lăsați-l să plece”. 2M 217.2

Atunci când Domnul i-a trimis pe slujitorii Lui să facă pentru acești rătăcitori lucrarea pe care ar fi trebuit să o faceți voi, și chiar când ați avut dovada că Domnul avea pentru acești sărmani înstrăinați o solie de har, voi nu ați fost pregătiți să renunțați la ideile voastre. Nu ați simțit imboldul de a le lăsa pe cele nouăzeci și nouă și de a pleca în căutarea oii pierdute, până când aveați să o găsiți, și nu ați făcut acest lucru. Iar când, în cele din urmă, oaia a fost găsită și adusă înapoi în staul cu bucurie, v-ați bucurat? Noi am încercat să vă însuflețim, să vă trezim. Am încercat să vă chemăm, așa cum păstorul și-a chemat vecinii și prietenii, ca să vă bucurați împreună cu noi; dar nu păreați dispuși să veniți. Considerați că oaia făcuse o mare greșeală părăsind staulul și, în loc să vă bucurați că acest frate se întorsese, ați fost nerăbdători să-l faceți să simtă că trebuia să regrete foarte mult că plecase și să se întoarcă exact în acord cu ideile voastre. Iar de când s-a întors, aveți un simțământ de invidie față de el. Îl țineți permanent sub observație, ca să vedeți dacă totul este în regulă. Unii nu sunt pe deplin mulțumiți; simt o anumită ostilitate, pentru că lucrurile stau astfel. 2M 218.1

Nu vă cunoașteți pe voi înșivă. Unii sunteți stăpâniți de egoism, care vă diminuează influența și eforturile. În cer este mai multă bucurie pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de oameni neprihăniți care nu au nevoie de pocăință. Dacă biserica ar fi fost pregătită să aprecieze lucrarea pe care o făcea Domnul în mijlocul ei, începând cu acel seceriș, ea ar fi devenit din ce în ce mai puternică. Dar, în loc să se implice toți, cu tot sufletul, în lucrare și să simtă un interes sincer, deosebit, pentru a face tot ce le stă în putere ca să continue lucrarea după plecarea noastră, ei au acționat, în mare măsură, ca și când lucrarea nu-i privea în mod special, ci erau doar niște spectatori, gata să-și arate neîncrederea și să găsească greșeli ori de câte ori se ivea ocazia. 2M 218.2

Mi-a fost arătat cazul fratelui B. El se simte nefericit. Este nemulțumit de frații lui. Un timp, a considerat că era datoria lui să ducă solia. El poate și, cât privește cunoașterea adevărului, este capabil, dar îi lipsește rafinamentul. Nu a învățat să se stăpânească. Este nevoie de multă înțelepciune ca să lucrezi cu mințile oamenilor, iar el nu este calificat pentru această lucrare. Înțelege teoria, dar nu s-a educat singur în ceea ce privește stăpânirea de sine, răbdarea, bunătatea, amabilitatea și adevărata politețe. Dacă apare ceva care nu se potrivește cu părerea lui, nu se oprește să se gândească dacă este înțelept să ia în seamă acel lucru sau să-l lase până când îl va putea analiza cu atenție. Imediat se încinge de luptă. Este aspru, exigent, acuzator și, dacă lucrurile nu se desfășoară conform așteptărilor lui, imediat provoacă tulburare. 2M 219.1

În structura lui, are mai degrabă elemente de război, decât de pace și de armonie. Nu are înțelepciunea de a da fiecăruia hrană la vreme potrivită. „Căutați să mântuiți pe unii, smulgându-i din foc; de alții iarăși fie-vă milă cu frică, urând până și cămașa mânjită de carne.” Fratele B nu știe să facă această deosebire. Este aspru în maniere și nechibzuit în modul de a se purta cu sufletele. Lucrul acesta îl descalifică pentru a fi un păstor înțelept și grijuliu. Un păstor trebuie să îmbine armonios generozitatea nobilă, curajul, tăria morală, iubirea și gingășia. 2M 219.2

Fratele B este în pericol să dărâme mai mult decât poate să clădească. El nu și-a adus toate puterile în supunere față de voința lui Dumnezeu. Să fii păstor înseamnă să ocupi o poziție foarte importantă și plină de responsabilitate; să hrănești turma lui Dumnezeu este o lucrare nobilă și sfântă. Frate B, Domnul nu te consideră potrivit pentru a fi supraveghetor al turmei Sale. Dacă ai fi învățat, în experiența ta religioasă, lecția stăpânirii de sine și ai fi simțit nevoia de a-ți înnobila mintea și de a-ți curăți inima prin sfințirea Duhului și prin a-ți aduce toate puterile în supunere față de voința lui Dumnezeu, căutând smerenia și blândețea, acum te-ai fi putut afla în postura de a face bine și de a exercita o influență înălțătoare și mântuitoare. 2M 219.3

Frate și soră B, voi aveți de făcut pentru voi înșivă o lucrare pe care nimeni nu o poate face în locul vostru. Voi sunteți înclinați să murmurați și să vă plângeți. Trebuie să vă supuneți simțămintele firești. Trăiți pentru Dumnezeu, știind că nu vi se va cere să răspundeți pentru greșelile altora. Am văzut, frate B, că vei fi cu siguranță biruit de Satana și vei naufragia în credință, dacă nu vei înceta să găsești greșeli la ceilalți și nu vei căuta acea religie curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu. Trebuie să-ți înnobilezi gândurile și conversația; ai nevoie de o convertire totală. 2M 220.1

Înaintea ta stau viața și moartea. Ar trebui să privești cu solemnitate faptul că te afli înaintea marelui Dumnezeu și să nu uiți niciodată că El nu este un copil, cu care să glumești sau să te joci. Nu poți să te angajezi în slujba Lui când vrei și apoi să renunți după bunul tău plac. Sufletul tău trebuie să se convertească în profunzime. Toți cei care, asemenea ție, frate, n-au ajuns să crească în harul lui Dumnezeu și să-și desăvârșească sfințirea în Numele Lui vor avea parte de o mare pierdere, în acest timp de pericole și de încercări. Temelia lor se va dovedi nisip mișcător, în loc de stânca Isus Hristos. 2M 220.2

Tu acționezi din impuls. Nu te simți împăcat cu frații tăi, pentru că nu ești trimis în afară să predici adevărul. Dar nu ești potrivit pentru a ți se încredința această responsabilitate. Nu ar fi suficient un singur predicator eficient, ci ar fi nevoie de mai mulți, care să meargă după tine și să lege rănile și vânătăile pe care le lasă în urmă purtarea ta aspră. Dumnezeu nu este mulțumit de tine și mă tem că vei pierde viața veșnică. 2M 220.3

Nu ai timp de pierdut. Fă eforturi hotărâte pentru a te elibera din cursa lui Satana. Tu trebuie să înveți de la Isus, care este blând și smerit cu inima, și apoi vei găsi odihnă. O, ce lucrare ai de făcut, pentru a-ți desăvârși sfințirea în temere de Dumnezeu și pentru a te pregăti pentru societatea îngerilor sfinți și curați! Trebuie să-ți smerești inima înaintea lui Dumnezeu și să cauți blândețea și neprihănirea, ca să poți fi ocrotit în ziua mâniei aprinse a Domnului. 2M 221.1

Frate B, Domnul te-a binecuvântat în primăvara trecută, dar tu nu ai văzut influența pe care o au vegherea și rugăciunea asupra dezvoltării vieții spirituale. Ai neglijat aceste îndatoriri și, drept urmare, te-a învăluit întunericul. Ai fost într-o stare de incertitudine și de neîncredere și adeseori ai ales societatea celor care se află în întuneric, pe care Satana îi folosește pentru a îndepărta de la Hristos. Ai putea să trăiești în mijlocul celor mai corupți oameni și totuși să rămâi neîntinat, nepătat, dacă Dumnezeu, în providența Sa, te-ar îndruma astfel. Dar este periculos ca aceia care doresc să Îl onoreze pe Dumnezeu să-și găsească plăcerea și distracția în compania celor care nu se tem de El. Întotdeauna Satana îi învăluie pe unii ca aceștia într-un mare întuneric; iar dacă cei care Îl mărturisesc pe Hristos merg în acest întuneric fără să fi fost trimiși, ei îl ispitesc pe diavol să-i ispitească. Dacă, pentru a face bine și a-I slăvi Numele, Domnul ne cere să mergem în mijlocul spiritelor demonice, unde este întunericul cel mai dens, atunci El ne va înconjura cu îngerii Săi și ne va păstra neîntinați. Dar, dacă noi căutăm compania celor păcătoși și ne plac glumele lor vulgare și remarcile lor batjocoritoare, dacă ne amuză istorisirile, jocurile și obscenitățile lor, atunci îngerii cei curați și sfinți își îndepărtează protecția de la noi și ne lasă în întunericul pe care l-am ales. 2M 221.2

Frate B, vreau să te avertizez; vreau să te trezesc la acțiune. Vreau să te îndemn stăruitor să-L cauți pe Dumnezeu, câtă vreme te invită să vii la El, ca să ai viață. „Veghează, roagă-te, lucrează” sunt cuvintele de ordine ale creștinului, lozinca lui. Satana este vigilent în eforturile lui; perseverența lui este neobosită, zelul lui este serios și neabătut. Nu așteaptă ca prada să vină la el, ci merge el să o caute. Scopul lui hotărât este să smulgă sufletele din mâna lui Hristos. Cu toate acestea, cei care susțin a fi creștini sunt adormiți în orbirea lor, nesăbuiți în a-și urmări planurile. Dumnezeu nu este în gândurile lor. Pe urmele lor se află un dușman vigilent; totuși, câtă vreme fac din Dumnezeu încrederea lor, ei nu se află în pericol. Dar, dacă nu fac acest lucru, puterea lor se va dovedi slăbiciune și vor fi biruiți de Satana. 2M 222.1

Frate B, este periculos să cedezi îndoielii. Nu trebuie să-ți permiți să mergi mai departe în direcția în care mergi acum. Te afli într-un pericol permanent. Satana este pe urmele tale, sugerându-ți îndoieli și generând necredință. Dacă ai fi rămas lângă sfatul lui Dumnezeu, ai fi putut avea o influență spre bine asupra celor care acum se bucură să fie în compania ta. 2M 222.2

Sărmanul frate C a simțit influența Duhului lui Dumnezeu, dar i-a lipsit experiența. El nu și-a părăsit cu totul vechile obiceiuri. Nu a făcut neîncetat din Dumnezeu tăria lui și i-au alunecat picioarele. Nu poate exista nicio înțelegere între Hristos și Belial. Ai fi putut să îl ajuți, dacă tu însuți ai fi fost în legătură cu Cerul așa cum ar fi trebuit să fii. Dar inactivitatea ta, felul tău de a conversa și influența ta l-au întărit în rătăcirea lui și i-au redus la tăcere glasul conștiinței. Purtarea ta nu a fost o mustrare pentru el, pe calea aceasta, care îl ducea în jos. Ai fi putut face bine, dacă ai fi trăit pentru Dumnezeu. Puterea ta este întru totul slăbiciune, înțelepciunea ta este nebunie, dar tu nu îți dai seama de lucrul acesta. Ai fost pe deplin mulțumit cu o simplă teorie, cu forma corectă a doctrinei, dar nu ai simțit nevoia de puterea lui Dumnezeu. Ai neglijat partea spirituală a religiei. Întreaga ta ființă ar trebui să strige după Duhul lui Dumnezeu — viața și puterea religiei din suflet, care va conduce la răstignirea eului și la o hotărâtă încredere în Mântuitorul tău. 2M 222.3

Te afli într-un întuneric teribil și, dacă nu te trezești, în Numele lui Dumnezeu, și dacă nu sfărâmi lanțurile lui Satana, ca să te eliberezi, vei naufragia în credință. Atât de mare este dragostea Domnului pentru tine și atât de neplăcut Îi este să te părăsească, încât, în ciuda faptului că viața ta nu a fost în armonie cu voința Lui, iar căile și faptele tale I-au adus ofensă, Maiestatea cerului binevoiește să ceară privilegiul de a te vizita pentru a-ți lăsa binecuvântarea Sa: „Iată, Eu stau la ușă și bat”. Locașurile din slavă și bucuria acelor tărâmuri cerești sunt ale Lui; totuși El Se umilește să caute intrare la ușa inimii tale, ca să te poată binecuvânta cu lumina Lui și să te facă să te bucuri în slava Lui. Lucrarea Lui este aceea de a căuta și de a mântui ce este pierdut și gata să piară. El dorește să salveze din păcat și din moarte cât de mulți oameni va putea, ca să-i înalțe la tronul Său și să le dea viața veșnică. 2M 223.1

Frate B, ți se adresează îndemnul stăruitor de a te ridica și de a lăsa deoparte îndoielile. Ce te face să fii înclinat spre îndoială? Viața ta de îndepărtare de Dumnezeu, viața ta de neconsacrare, de glume și de batjocuri. Lipsa ta de seriozitate îți pune în pericol interesele veșnice. Hristos te invită să te întorci de la aceste nebunii la El. Tu nu crești în har și în cunoașterea adevărului. Nu aduci onoare lucrării. Nu te înnobilezi, nu urci, ci cobori scara tot mai mult. Nu-ți formezi un caracter pentru cer și pentru viața veșnică. 2M 223.2

Îți satisfaci propriile plăceri, irosindu-ți în frivolitate timpul care ar trebui petrecut cu familia ta, învățându-i pe copii căile și lucrările lui Dumnezeu. Orele pe care le petreci într-un anturaj care îți face doar rău ar trebui dedicate rugăciunii și studierii Cuvântului lui Dumnezeu. Ar trebui să simți că, deoarece ești capul familiei, asupra ta apasă o responsabilitate — aceea de a-ți crește copiii în mustrarea și în învățătura Domnului. Cum Îi vei da socoteală lui Dumnezeu pentru acest timp irosit? Ce influență ai asupra celor care nu au temerea de Dumnezeu înaintea lor? „Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, și să-L slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” Fie ca Dumnezeu să-ți ungă ochii, ca să vezi pericolul în care te afli. Simt o profundă compasiune pentru tine. Inima mea suferă pentru tine. Tânjesc să te văd ridicându-te la standardul înalt pe care este privilegiul tău să îl atingi. Poți să faci bine. Influența ta, dacă este exercitată așa cum trebuie, va vorbi. Frate B, urmele pașilor tăi sunt pe calea care duce în jos. „Întoarceți-vă, întoarceți-vă”, „pentru ce vreți să muriți?” 2M 223.3

Dacă vei continua să urmezi calea pe care mergi acum, vei ajunge necredincios în privința adevărului și în privința Cuvântului lui Dumnezeu. Veghează și roagă-te întotdeauna. Consacră-te fără rezerve Domnului și atunci nu-ți va fi greu să-I slujești. Tu ai o inimă împărțită. Acesta este motivul pentru care ești înconjurat de întuneric, și nu de lumină. Acum este transmisă ultima solie de har. Aceasta este un semn al îndelungii-răbdări și al compasiunii lui Dumnezeu. „Vino!” este invitația care se face acum. „Vino, căci iată că toate sunt gata.” Aceasta este cea din urmă chemare a îndurării. După aceasta va veni răzbunarea unui Dumnezeu jignit. 2M 224.1

Frate B, încurajează simplitatea, dragostea, răbdarea și plăcuta unire cu frații tăi! Dar, ah, să nu vinzi viața veșnică atât de ieftin! Dacă te îndepărtezi de adevăr, nu vei cunoaște niciodată adevărata fericire, ci vei fi cu adevărat nenorocit. Cerul merită orice sacrificiu. Rupe legăturile lui Satana! Isus te invită acum; vei asculta glasul Său? Trebuie să ocupi o poziție mai înaltă decât cea pe care ai ocupat-o până acum. Fă din câștigarea Împărăției lui Dumnezeu și din neprihănirea lui Hristos cea dintâi preocupare a ta. Trăiește pentru Dumnezeu și pentru cer, și atunci, la sfârșitul alergării, răsplata veșnică va fi a ta. 2M 224.2