Mărturii II

26 — Cei care poartă poverile în biserică

Frate și soră N, 2M 165.4

pe 12 iunie 1868, mi-au fost arătate unele lucruri cu privire la voi. Aveți de făcut o lucrare, dar nu vă dați seama de lucrul acesta. Voi nu ați fost purtători de poveri. Ar trebui să simțiți un interes mai mare decât cel pe care îl simțiți acum pentru lucrarea și pentru cauza lui Dumnezeu. Sunteți atât de orbiți de iubirea de lume, încât nu vedeți ce influență puternică are lumea asupra voastră. Nu simțiți acea povară specială a responsabilității care apasă asupra voastră și nici nu realizați importanța timpului și a lucrării care trebuie îndeplinite. Parcă ați fi adormiți. Unitatea înseamnă putere. Biserica este atât de slabă, pentru că în ea sunt mulți care se dau înapoi de la a purta poveri. Voi nu sunteți împreună-lucrători cu Hristos. Spiritul lumii împiedică influența pe care adevărul ar trebui să o aibă asupra inimii voastre. 2M 165.5

Este important ca acum toți să se implice în lucrare și să acționeze ca niște oameni activi, lucrând pentru mântuirea sufletelor care pier. Dacă toți cei din biserică ar veni în ajutorul Domnului, am vedea o reînviorare a lucrării Sale cum nu am văzut până acum. Dumnezeu cere lucrul acesta de la voi și de la fiecare membru al bisericii. Nu este lăsat la latitudinea voastră să hotărâți dacă este cel mai bine pentru voi să ascultați chemarea lui Dumnezeu. Se cere ascultare și, dacă nu ascultați, este mai rău decât dacă ați sta pe un teren neutru. Dacă nu vreți să aveți parte de favoarea binecuvântării lui Dumnezeu, atunci veți avea parte de blestemul Său. El vă cere să fiți binevoitori și ascultători și vă spune că veți mânca din roadele țării. În dreptul celor care nu vin în ajutorul Domnului este rostit un amarnic blestem. „Blestemați pe Meroza, a zis Îngerul Domnului, blestemați, blestemați pe locuitorii lui, căci n-au venit în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului, printre oamenii viteji.” Satana și îngerii lui sunt pe câmpul de luptă pentru a se împotrivi oricărui pas înainte pe care vrea să-l facă poporul lui Dumnezeu și, de aceea, este nevoie de ajutorul fiecăruia. 2M 166.1

Frate și soră N, influența prietenilor voștri necredincioși vă afectează mai mult decât vă dați seama. Ei nu vă aduc putere, ci întuneric și necredință. Aveți de făcut o lucrare în via Domnului, în mod personal. V-ați gândit și v-ați preocupat prea mult de voi înșivă. Puneți-vă inima în ordine și întrebați în mod serios: „Doamne, ce vrei să fac?” Dumnezeu vă cere să Îl căutați cu stăruință. El vă poruncește să vă cercetați cu atenție inima, ca să descoperiți tot ce vă împiedică să aduceți roadă multă, care să dureze. Motivul pentru care nu aveți mai mult din Duhul lui Dumnezeu este acela că nu purtați cu bucurie crucea lui Hristos. În ultima viziune pe care am primit-o, am văzut că vă înșelați în ceea ce privește puterea iubirii voastre pentru lumea aceasta. Grijile acestei vieți și înșelăciunea bogățiilor au înăbușit cuvântul și ați devenit neroditori. Dumnezeu ne cere să aducem multă roadă. El nu ne dă porunci, fără să ne dea și puterea de a le împlini. El nu va face partea noastră de lucrare și nici nu ne cere ca noi să o facem pe a Lui. Dumnezeu este Cel care lucrează în noi, dar noi trebuie să ne lucrăm propria mântuire cu frică și cutremur. „Credința, dacă nu are fapte, este moartă în ea însăși.” Credința trebuie să fie susținută de fapte; cei care fac fapte sunt îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu. Voi vă atrageți dezaprobarea lui Dumnezeu atunci când vorbiți despre sărăcia voastră, deși aveți din belșug. Tot ceea ce aveți Îi aparține Lui, dar El a considerat potrivit să vă facă ispravnici pentru un timp scurt; vă încearcă, vă pune la probă. Cum veți trece testul? El vă va cere cu dobândă ce este al Lui. 2M 166.2

V-ați concentrat atenția asupra sumelor pe care le-ați dat pentru diferite proiecte și vi s-au părut mari. Dar, dacă ați fi făcut mult mai mult, dacă v-ați fi deschis inimile și mâinile pentru cauza lui Dumnezeu și pentru cei nevoiași, nu ați fi făcut mai mult decât erați datori să faceți și ați fi fost mult mai fericiți. Domnul vă cheamă să vă aduceți darul la altar și să nu-l lăsați în apropiere, ci să-l așezați chiar pe altar. Altarul sfințește darul doar atunci când acesta este așezat pe el, nu înainte. 2M 167.1

Voi nu sunteți atât de despărțiți de lume cum cere Dumnezeu să fiți, dar nu vedeți și nu înțelegeți pericolul în care vă aflați. Sunteți duși în rătăcire de iubirea voastră de lume. Amândoi aveți nevoie să sorbiți mai adânc din Fântâna adevărului. Dacă nu vă veți schimba atitudinea, astfel încât să-L puteți onora pe Dumnezeu prin influența și prin averea voastră, blestemul Lui va veni peste voi. Voi puteți să adunați, dar El va risipi. În loc ca sănătatea voastră să înflorească, veți ajunge asemenea unei ramuri uscate. Domnul cheamă lucrători — oameni care pot și care vor să lucreze pentru salvarea de suflete și care sunt dispuși să sacrifice totul pentru ca acestea să fie mântuite. Nimeni nu poate face această lucrare în locul vostru; darurile altora, oricât de generoase ar fi, nu le pot înlocui pe ale voastre. Trebuie să vă predați lui Dumnezeu și lucrul acesta nu-l poate face nimeni pentru voi. Doar puterea Duhului este cea care, lucrând printr-o credință puternică, vă poate face în stare să rezistați cu succes capcanelor pe care le întinde Satana pentru picioarele voastre. Cuvintele și exemplul Mântuitorului vor fi lumina și puterea inimii voastre. Dacă Îl urmați și vă încredeți în El, Domnul nu vă va lăsa să pieriți. Vă temeți prea mult să nu vă atrageți dezaprobarea celor care nu-L iubesc pe Dumnezeu și care nu-I slujesc. De ce ați dori să păstrați prietenia dușmanilor Domnului vostru sau să fiți influențați de părerile lor? „Nu știți că prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu?” Dacă inima ar fi în regulă, ar exista o mult mai hotărâtă despărțire de lume. 2M 167.2

Domnul ar fi făcut o lucrare mare și bună în această regiune, în primăvara trecută, dacă toți ar fi simțit nevoia acestei lucrări și ar fi venit în ajutorul Domnului. Nu a existat unitate în acțiune. Nu toți au simțit necesitatea lucrării și nici nu s-au angajat în ea cu toată inima. Nu toți s-au predat lui Dumnezeu. Mi-ați fost arătați ca fiind tulburați și confuzi, o ceață întunecoasă adunându-se asupra voastră. Erați cuprinși de îndoială și nu vă aflați în postura de a primi putere pentru voi înșivă și nici de a o împărți altora. Acesta este un timp solemn, înfricoșător. Nu este vremea acum pentru a îndrăgi idoli, pentru a ajunge la înțelegere cu Belial sau pentru prietenie cu lumea. Cei pe care Dumnezeu îi acceptă și îi sfințește pentru Sine sunt chemați să fie sârguincioși și credincioși în slujba Sa, să fie puși deoparte și consacrați pentru El. Nu o formă de evlavie și nici a avea numele trecut în registrul bisericii sunt ceea ce vă face să fiți „o piatră vie” în clădirea spirituală, ci a fi înnoit în cunoștință și în adevărata sfințenie, a fi răstignit față de lume și înviat în Hristos, aceasta este ceea ce unește sufletul cu Dumnezeu. Urmașii lui Hristos au în vedere un singur obiectiv principal și o singură și măreață lucrare: mântuirea semenilor lor. Oricare alt interes trebuie să fie mai prejos decât acesta; în el trebuie să se concentreze cele mai serioase eforturi și cea mai profundă preocupare. 2M 168.1

Dumnezeu cere în primul rând inima, sentimentele. El le cere urmașilor Lui să-L iubească și să-I slujească din toată inima, cu tot sufletul și cu toată puterea lor. 2M 168.2

Poruncile și harul Lui sunt adaptate nevoilor noastre și, fără ele, noi nu putem fi mântuiți, orice am face. El cere ascultare deplină. Dăruirea de bunuri și orice fel de slujire nu vor fi acceptate fără dăruirea inimii. Voința trebuie adusă la supunere. Domnul cere din partea voastră o mai mare consacrare față de El și o mai mare separare de spiritul și de influența lumii. 2M 169.1

„Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.” Hristos v-a chemat să călcați pe urmele Sale, să-L urmați în viața Sa de sacrificiu și de tăgăduire de sine, să fiți interesați de măreața lucrare de mântuire a omenirii căzute. Voi nu aveți o percepție corectă a lucrării pe care Dumnezeu vă cere să o îndepliniți. Modelul vostru este Hristos. Ceea ce vă lipsește este dragostea. Acest principiu curat și sfânt deosebește caracterul și purtarea creștinilor de cele ale oamenilor lumești. Dragostea divină are o influență puternică, purificatoare. Ea locuiește doar în inimile reînnoite și se revarsă în mod natural către semeni. 2M 169.2

„Să vă iubiți unii pe alții”, spune Mântuitorul nostru, „cum v-am iubit Eu. Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi.” Hristos ne-a lăsat un exemplu pentru ceea ce este dragostea curată, dezinteresată. Până acum, voi nu v-ați văzut deficiențele în această privință și nu v-ați dat seama cât de mare nevoie aveți de acest principiu ceresc, fără de care toate scopurile voastre bune și tot zelul vostru — chiar dacă ar fi de așa natură, încât să vă dați toate bunurile pentru a-i hrăni pe săraci și v-ați da corpul să fie ars — nu sunt nimic. Aveți nevoie de acea dragoste care este îndelung răbdătoare, care nu se mânie, care acoperă totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Fără spiritul dragostei, nimeni nu poate fi asemenea lui Hristos. Cu acest principiu viu în suflet, nimeni nu poate fi asemenea lumii. 2M 169.3

Purtarea creștinilor este ca aceea a Domnului lor. El a înălțat stindardul și a lăsat la latitudinea noastră să spunem dacă vrem sau nu să ne adunăm în jurul lui. Domnul și Mântuitorul nostru Și-a lăsat deoparte suveranitatea, bogățiile și slava și a venit să ne caute, ca să ne salveze din starea nenorocită în care ne aflam și să ne facă asemenea Lui. S-a smerit și S-a făcut asemenea nouă, pentru ca noi să putem să învățăm de la El, să urmăm exemplul vieții Lui de generozitate și de tăgăduire de sine, să Îl urmăm pas cu pas, pe calea către cer. Nu puteți să egalați Modelul, dar puteți ajunge să vă asemănați cu El și, atât cât vă stă în putere, să faceți la fel. „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău; și pe aproapele tău ca pe tine însuți.” O astfel de dragoste trebuie să sălășluiască în inimile voastre, astfel încât să fiți gata să renunțați la toate comorile și onorurile acestei lumi dacă, prin aceasta, puteți influența chiar și un singur suflet să se angajeze în slujirea lui Hristos. 2M 170.1

Dumnezeu vă invită să vă prindeți strâns, cu mâna credinței, de brațul Său puternic, iar cu cealaltă mână, a dragostei, să prindeți sufletele care pier. Hristos este calea, adevărul și viața. Urmați-L. Nu trăiți după firea pământească, ci după Duhul. Trăiți așa cum a trăit El. Voia lui Dumnezeu este sfințirea voastră. Lucrarea pe care o aveți de îndeplinit este să faceți voia Celui care vă susține viața, spre slava Sa. Dacă lucrați pentru voi înșivă, nu veți avea niciun folos. Dacă lucrați pentru binele altora, fiind mai puțin preocupați de voi înșivă și mai doritori să-I consacrați lui Dumnezeu totul, veți primi aprobarea Sa și El vă va răsplăti după bogăția harului Său. 2M 170.2

Dumnezeu nu v-a încredințat, ca responsabilitate, să purtați de grijă doar pentru voi. Vi se cere să slujiți, să aveți grijă și de alții, iar prin aceasta veți descoperi în caracterul vostru acele trăsături rele care trebuie să fie corectate și vă veți întări acele puncte slabe care au nevoie să fie întărite. Aceasta este lucrarea pe care trebuie să o îndeplinim; nu în mod pripit, nu fiind irascibili, nemulțumiți și cârtitori, ci cu bucurie, cu bunăvoință, ca să ajungem la desăvârșirea creștină. A îndepărta din viața noastră doar ceea ce nu este întru totul plăcut nu înseamnă a-L imita pe Hristos. Ar trebui să fiți foarte geloși pentru onoarea lui Dumnezeu. Cât de precaut ar trebui să pășiți acum, când calea voastră nu este cea care ar trebui să fie! Dacă i-ați putea vedea pe îngerii cei curați, cu aripile lor strălucitoare, ațintindu-și cu interes privirea asupra voastră, ca să vadă cum Îl slăvește creștinul pe Învățătorul lui, sau dacă ați putea observa triumful disprețuitor al îngerilor răi, când scot în evidență ori de câte ori pășiți pe o cale greșită și apoi citează pasajul din Scriptură pe care l-ați încălcat și compară viața voastră cu această Scriptură pe care mărturisiți că o urmați, dar de la care v-ați abătut, ați fi uimiți și alarmați de starea voastră. Este nevoie de întreaga ființă pentru a deveni un creștin curajos. O, ce creaturi oarbe suntem, ce vedere mărginită avem! Cât de slab discernem lucrurile sfinte și cât de puțin înțelegem bogățiile harului Său! 2M 170.3

Un lucru aș vrea să imprim în mod deosebit în mintea voastră. Voi aveți strânse legături cu medii ale lui Satana, iar puterea și influența lor au o influență vizibilă asupra voastră, deoarece nu stați suficient de aproape de Dumnezeu, ca să vă asigurați ajutorul special al îngerilor care excelează în putere. Sunteți prea apropiați de dușmanii Domnului și nu vă dați seama că sunteți în pericolul de a naufragia în ceea ce privește credința. Dacă încurajați oricât de puțin ispitele lui Satana, vă așezați singuri pe terenul lui de luptă și atunci confruntarea va fi lungă și dureroasă, până când veți putea să obțineți biruința și să triumfați în Numele lui Isus, care l-a învins. 2M 171.1

Satana are mari avantaje. El a beneficiat de minunata putere intelectuală a unui înger, despre care foarte puțini au o idee corectă. Satana a fost conștient de puterea lui, altfel nu s-ar fi angajat într-un conflict cu Cel care este Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor și Domnul păcii. Satana urmărește cu atenție evenimentele și, când găsește pe cineva care are un spirit înverșunat împotriva adevărului lui Dumnezeu, îi descoperă chiar evenimente viitoare, ca să-și poată asigura un loc mai sigur în inima acestuia. Cel care nu a ezitat să-L provoace la luptă pe Acela care ține creația în mâna Sa are suficientă răutate ca să persecute și să înșele. Acum, el îi ține pe oameni în cursa lui. În timpul experienței lui de aproape șase mii de ani, el nu și-a pierdut nimic din iscusință și din viclenie. În tot acest timp, a fost un atent observator a tot ceea ce este legat de neamul omenesc. 2M 171.2

Pe cei care se opun cu înverșunare adevărului lui Dumnezeu, Satana îi folosește ca medii ale lui. Unora ca aceștia, el li se înfățișează în persoana și îmbrăcămintea altcuiva, care poate fi un prieten al mediului. Îi convinge folosind cuvintele acelui prieten și evenimente care urmează să aibă loc sau care tocmai au avut loc, dar cu privire la care mediul încă nu știe nimic. Uneori, înainte de moartea cuiva sau de un accident, el dă un vis sau, personificând pe altcineva, conversează cu mediul, împărtășindu-i chiar cunoștințe prin intermediul sugestiilor lui. Dar aceasta este o înțelepciune care vine de jos, și nu de sus. Înțelepciunea dată de Satana se opune adevărului, în afară de cazul în care, pentru a sluji propriilor scopuri, el se îmbracă în lumina care îi învăluie pe îngeri. Pentru o anumită categorie de oameni, el se înfățișează aprobând o parte din adevărul pe care îl cred urmașii lui Hristos, în timp ce îi avertizează să respingă cealaltă parte ca fiind o eroare periculoasă și fatală. 2M 172.1

Satana este un maestru iscusit. Își folosește cu succes inteligența diabolică. Este gata și în stare să-i învețe pe cei care resping sfatul lui Dumnezeu împotriva propriului suflet. Momeala pe care o folosește va reuși să atragă sufletele în plasa lui; ca să-și poată arunca asupra lor strânsoarea diabolică, el își va îmbrăca înșelăciunile în orice pare bun și le va face cât mai atrăgătoare cu putință. Toți cei care sunt astfel amăgiți vor afla cu un preț îngrozitor nebunia de a fi vândut cerul și nemurirea pentru o înșelăciune cu consecințe fatale. Dușmanul nostru, Diavolul, nu este lipsit de înțelepciune și de putere. El umblă ca un leu care răcnește, căutând pe cine să înghită. El va lucra cu „tot felul de minuni, de semne și de puteri mincinoase și cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiți”. Pentru că au respins adevărul, „Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toți cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiți”. Noi avem de luptat cu un dușman puternic și înșelător, iar unica noastră siguranță este în Cel ce stă să vină, care îl va mistui pe acest arhiamăgitor cu suflarea gurii Lui și-l va nimici cu strălucirea venirii Lui. 2M 172.2

În temere de Dumnezeu, vă îndemn și vă rog să vă treziți din morți, și Hristos vă va da viață. 2M 173.1