Mărturii II

23 — Asuprirea celor care lucrează pentru voi

Stimate frate J, o responsabilitate solemnă apasă asupra mea, de la viziunea care mi-a fost dată vineri seara, pe 12 iunie 1868. Mi-a fost arătat că tu nu te cunoști. Nu te-ai împăcat cu mărturia dată în cazul tău și nu ai făcut toate eforturile pentru a te îndrepta. Mi s-a făcut referire la textul din Isaia: „Aceasta numești tu post și zi plăcută Domnului? Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanțurile răutății, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriți și rupe orice fel de jug; împarte-ți pâinea cu cel flămând și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, și nu întoarce spatele semenului tău”. Dacă faci aceste lucruri, binecuvântările promise îți vor fi date. 2M 156.1

Poate vei întreba: „La ce ne folosește să postim... dacă Tu nu vezi? La ce să ne chinuim sufletul, dacă Tu nu ții seama de lucrul acesta?” Dumnezeu ți-a prezentat motivele pentru care rugăciunile tale nu primesc răspuns. Ai crezut că motivele sunt la alții și ai aruncat vina asupra lor. Dar am văzut că există suficiente motive în tine însuți. Tu ai de făcut o lucrare — aceea de a-ți pune în ordine propria inimă. Trebuie să îți dai seama că este necesar ca lucrarea să înceapă cu tine. I-ai asuprit pe cei nevoiași și ai profitat de pe urma sărăciei lor. În ceea ce privește banii, ai fost zgârcit și ai procedat nedrept. Nu ai manifestat acel spirit blând, nobil și generos care ar trebui să caracterizeze viața unui urmaș al lui Hristos. Ai nedreptățit-o pe slujnică în privința salariului care i se cuvenea. Ai văzut o persoană sărăcăcios îmbrăcată, despre care știai că este conștiincioasă, harnică și temătoare de Dumnezeu, și ai profitat de ea pentru că ți-a stat în putere. Am văzut că faptele tale, neglijența de a-i observa și înțelege nevoile, salariul mic pe care i l-ai plătit sunt scrise în ceruri ca și când ar fi fost făcute față de Isus, în persoana unuia dintre sfinții Săi. Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia dintre ucenicii lui Hristos, Lui I le-ați făcut. Cerul a văzut zgârcenia pe care o manifești față de cei care slujesc în casa ta și acest raport va sta fără greșeală împotriva ta, dacă nu te pocăiești și nu repari răul făcut. O singură atitudine greșită face mai mult rău decât poate fi reparat în ani de zile; dacă vinovatul ar putea să vadă amploarea acestui rău, din sufletul lui ar izbucni strigăte de groază. Tu ești egoist în ceea ce privește banii. În cazul fratelui K, îngerul lui Dumnezeu a arătat către tine spunând: „Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri vreunuia dintre ucenicii lui Isus, I le-ați făcut lui Isus în persoană”. 2M 156.2

Cazurile pe care le-am menționat nu sunt singurele. Mi-aș dori să poți vedea aceste lucruri așa cum le-a prezentat Cerul în fața mea. Există o tristă înșelăciune a minții. Tu ai nevoie de religia lui Hristos. El nu a căutat să-Și placă Lui Însuși, ci a trăit pentru binele altora. Tu ai de făcut o lucrare și nu trebuie să pierzi nicio clipă: umilește-ți inima înaintea lui Dumnezeu și, printr-o mărturisire smerită, îndepărtează orice pată de pe caracterul tău de creștin. După aceasta, poți să te angajezi în solemna lucrare de slujire pentru mântuirea altora, fără să mai faci atât de multe greșeli. 2M 157.1

Cât timp ai pierdut, fiind angajat într-o lucrare pe care nu ți-a desemnat-o Dumnezeu? Asupra minții oamenilor s-au creat impresii, s-au acumulat experiențe care, pentru a fi șterse, vor necesita multe eforturi. Sufletele vor rătăci în întuneric, în confuzie și în necredință și unele nu-și vor reveni niciodată. Prin post și rugăciune stăruitoare, printr-o profundă cercetare a inimii, printr-o serioasă examinare de sine, descoperă-ți propriul suflet așa cum este el în realitate; nu lăsa să scape analizei tale atente nicio faptă. Apoi, cu eul mort și cu viața ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, înalță rugăciuni smerite. Dacă ții la un păcat din inima ta, Domnul nu te va asculta. Dacă ți-ar fi ascultat rugăciunile [în aceste condiții], te-ai fi înălțat. Satana stă tot timpul lângă tine, pregătit să profite de avantajul pe care l-a câștigat. 2M 157.2

O, cât de important este ca viața noastră să fie caracterizată de credincioșie în lucrurile mici, ca purtarea noastră să fie marcată de adevărata integritate, ca noi să nu pierdem niciodată din vedere că îngerii lui Dumnezeu iau cunoștință de fiecare faptă! Cu măsura cu care le măsurăm altora, cu aceea ni se va măsura și nouă. Totdeauna să ai această teamă, ca nu cumva să fii nedrept sau egoist. Prin boală și prin nenorocire, Domnul ne va lua cu mult mai mult decât putem obține noi asuprindu-i pe cei săraci. Un Dumnezeu drept ne cântărește toate motivele și acțiunile. 2M 158.1

Mi-au fost arătați fratele și sora L. Iubirea de lume le-a distrus atât de mult adevărata evlavie și le-a amorțit puterile minții, încât adevărul nu mai poate avea asupra vieții și asupra caracterului lor o influență transformatoare. Iubirea de lume le-a închis inima, astfel că nu mai sunt capabili de compasiune și de a ține seamă de nevoile altora; spiritul ei i-a despărțit de Dumnezeu. Frate și soră, voi aveți de făcut o lucrare, aceea de a ieși de sub molozul lumii. Trebuie să faceți eforturi sincere și stăruitoare pentru a vă birui dragostea de lume, egoismul și zgârcenia. Acestea sunt păcate care aduc blestem asupra poporului lui Dumnezeu. Atenția mi-a fost îndreptată în trecut, la localitatea în care ați trăit înainte de a vă muta în _________. Acolo ați dat dovadă de zgârcenie și de exigență, profitând de fiecare dată când ați avut ocazia să o faceți. Am încercat să găsesc în viața voastră acte de nobil sacrificiu de sine și de generozitate, dar nu am găsit — atât au fost de rare. Lumina voastră a strălucit înaintea altora de o asemenea manieră, încât aceștia au fost dezgustați de voi și de credința voastră. Adevărul a fost făcut de rușine prin zgârcenia și prin lăcomia voastră în afaceri. Fie ca Dumnezeu să vă ajute să le vedeți pe toate și să ajungeți să urâți acest rău așa cum îl urăște El. Lumina voastră să strălucească în așa fel, încât alții, văzând faptele voastre bune, să-L slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri. Dumnezeu a fost nemulțumit de purtarea voastră, care a fost marcată de interese egoiste. El încă o dezaprobă și va intra cu voi la judecată, dacă nu vă eliberați de acest spirit meschin și nu căutați să fiți sfințiți prin adevăr. Credința fără fapte este moartă în ea însăși. Credința nu vă va mântui niciodată, dacă nu este dovedită prin fapte. Dumnezeu vă cere să fiți bogați în fapte bune, darnici, gata să simțiți împreună cu alții, ca să vă strângeți pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie, astfel încât să puteți apuca viața veșnică. 2M 158.2

Mi s-a arătat că voi i-ați asuprit pe angajații voștri în ceea ce privește plata cuvenită lor. Ați profitat de împrejurări și v-ați asigurat ajutorul lor la prețul cel mai mic. Lui Dumnezeu nu I-a plăcut lucrul acesta. Ar fi trebuit să vă plătiți ajutoarele cu generozitate, să le dați tot ceea ce li se cuvenea. Dumnezeu vede și știe. Cel care cercetează inima cunoaște bine gândurile, intențiile și scopurile acesteia. Fiecare dolar pe care l-ați câștigat în felul acesta, dacă este păstrat, se va pierde până la urmă prin nenorocire și suferință. Lumea, lumea, lumea a fost pentru voi ordinea de zi. Mântuirea sufletelor a ajuns pe planul al doilea. O, dacă ați putea să vedeți, în lumina veșniciei, cum privește Dumnezeu aceste lucruri! V-ați alarma și nu v-ați găsi odihna, până când nu ați restitui tot. 2M 159.1

Ați avut lumina cu privire la reforma sănătății, dar nu ați acceptat-o și nu ați trăit conform ei. V-ați satisfăcut apetitul și l-ați învățat pe fiul vostru o lecție greșită, îngăduindu-i să mănânce când și ce a ales el. În iubirea voastră de lume, ați continuat să lucrați după un program extenuant. Mâna lui Dumnezeu s-a îndepărtat de la voi și ați fost lăsați în slăbiciunea voastră. Atunci, amândoi ați ajuns în pragul mormântului, dar tot nu ați învățat lecțiile pe care Dumnezeu ar fi dorit să le învățați în multe privințe. V-ați păstrat iubirea pentru lume. Dragostea voastră egoistă pentru câștig, zgârcenia și lăcomia voastră nu au fost îndepărtate. Nu ați apreciat compasiunea, grija plină de bunătate și preocuparea duioasă a celei care v-a îngrijit atunci când ați fost bolnavi. Dacă le-ați fi apreciat, aceasta v-ar fi determinat să manifestați un spirit de nobilă bunăvoință, să biruiți orice înclinație spre economie, spre zgârcenie, față de cea care v-a fost atât de credincioasă. I-ați exploatat pe cei săraci; i-ați tratat nedrept. „Unul care dă cu mână largă ajunge mai bogat și altul, care economisește prea mult, nu face decât să sărăcească.” 2M 159.2

Atunci când mi-au fost prezentate aceste lucruri, mi s-a părut că Satana avusese o putere atât de mare de a orbi mintea oamenilor prin iubirea de lume, încât până și cei care mărturisesc a fi creștini au uitat sau au pierdut din vedere că Dumnezeu trăiește și că îngerii Săi înregistrează toate faptele copiilor oamenilor; că fiecare gest josnic, fiecare afacere necinstită, oricât de neînsemnată, sunt trecute în raportul vieții. Fiecare zi își poartă povara raportului ei de datorii neîndeplinite, de neglijență, de egoism, de înșelăciune, de fraudă, de lăcomie. Ce grămadă de fapte rele se adună pentru judecata finală! Atunci când Hristos vine, „plata este cu El și răsplătirile vin înaintea Lui”, ca să dea fiecărui om după faptele lui. Ce lucruri vor fi descoperite atunci! Ce uluire va fi pe fața unora, atunci când faptele vieții lor vor fi aduse la lumină de pe paginile istoriei! 2M 160.1

„Ascultați, prea iubiții mei frați: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogați în credință și moștenitori ai Împărăției pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc? Și voi înjosiți pe cel sărac!” „Frații mei, ce-i folosește cuiva să spună că are credință, dacă n-are fapte? Poate oare credința aceasta să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate zilele și unul dintre voi le zice: ‘Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!’ fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? Tot așa și credința: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși.” Puteți să credeți tot adevărul, dar, dacă principiile lui nu sunt puse în practică în viața voastră, simpla mărturisire de credință nu vă va mântui. Și Satana crede și se înfioară. El lucrează. Știe că are doar puțin timp și a coborât cu o putere mare să-și facă lucrarea de nelegiuire, potrivit cu credința lui. Dar cei care mărturisesc a fi poporul lui Dumnezeu nu-și dovedesc și nu-și susțin credința prin faptele lor. Ei cred că timpul este scurt, dar se prind de bunurile acestei lumi cu atâta stăruință, ca și când lumea aceasta ar mai dăinui o mie de ani așa cum este acum. 2M 160.2

Viața multora este marcată de egoism. „Dar cine are bogățiile lumii acesteia și vede pe fratele său în nevoie și își închide inima față de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu? Copilașilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul. Prin aceasta vom cunoaște că suntem din adevăr și ne vom liniști inimile înaintea Lui, în orice ne osândește inima noastră, căci Dumnezeu este mai mare decât inima noastră, și cunoaște toate lucrurile. Prea iubiților, dacă nu ne osândește inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu. Și orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui și facem ce este plăcut înaintea Lui.” 2M 161.1

Renunțați la egoism și faceți o lucrare desăvârșită, pentru veșnicie. Răscumpărați trecutul și nu reprezentați adevărul sfânt aici, unde trăiți acum, așa cum l-ați reprezentat acolo unde ați locuit mai înainte. Lăsați ca lumina voastră să lumineze, astfel încât ceilalți, văzând faptele voastre bune, să-L slăvească pe Tatăl nostru care este în ceruri. Stați pe platforma înaltă a adevărului veșnic. Administrați-vă afacerile din lumea aceasta în strictă conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu. 2M 161.2