Mărturii II

66 — Fanatism și ignoranță

Frate E, 2M 550.2

în timp ce mă aflam în Rochester, New York, pe 25 decembrie 1865, înainte de a vizita statul Maine, am văzut unele lucruri în legătură cu starea de confuzie și de descurajare a lucrării în acest stat. Mi-a fost arătat că un număr destul de mare dintre cei care credeau că este datoria lor să-i învețe pe alții Cuvântul lui Dumnezeu în public și-au înțeles greșit lucrarea. Ei nu au chemarea de a se dedica acestei lucrări solemne și pline de responsabilitate. Nu sunt calificați pentru lucrarea de pastor, pentru că nu îi pot învăța pe alții în mod corespunzător. 2M 550.3

Unii și-au obținut experiența în mijlocul unei clase de fanatici religioși, care nu au o percepție realistă a înaltului caracter al lucrării. Experiența religioasă a acestei categorii de așa-ziși adventiști de ziua a șaptea nu este demnă de încredere. La baza acțiunilor lor nu stau niște principii ferme. Sunt îngâmfați și lăudăroși. Religia lor nu constă în fapte de neprihănire, în adevărata smerenie a sufletului și într-o devoțiune sinceră față de Dumnezeu, ci în impuls, în zgomot și în confuzie, presărate cu excentricități și ciudățenii. Ei nu simt și nici nu pot să simtă nevoia de a fi îmbrăcați cu neprihănirea lui Hristos. Au o neprihănire a lor, care nu este decât o haină murdară și pe care Dumnezeu nu o poate accepta în niciun caz. Nu iubesc unitatea și armonia în acțiuni. Le place dezordinea. Aleg confuzia, dezbinarea și deosebirile de opinie. Sunt nestăpâniți, nesupuși, nerenăscuți și neconsacrați, iar acest element de confuzie se potrivește minții lor nedisciplinate. Ei au fost un blestem pentru cauza lui Dumnezeu și au discreditat numele adventiștilor de ziua a șaptea. 2M 550.4

Aceste persoane nu au experimentat lucrarea de reformă și nici nu au fost sfințite prin adevăr. Sunt grosolane și necultivate. Nu au gustat niciodată din rafinamentul dulce și curat al lumii viitoare. Nu au experimentat niciodată taina evlaviei și inima lor nu a fost impresionată de ea. Acești oameni așază lucrurile divine și veșnice la același nivel cu cele obișnuite și vorbesc despre cer și despre venirea lui Isus ca și când ar vorbi despre un cal. Au o cunoaștere superficială a teoriei adevărului și, în afară de aceasta, sunt cu totul ignoranți. Principiile lui nu le-au luat viața în stăpânire și nu i-au condus la o repulsie față de eul lor. Niciodată nu s-au privit pe ei înșiși în lumina în care s-a privit Pavel pe sine și care l-a ajutat să vadă defectele morale ale caracterului său. Nu au fost niciodată zdrobiți de Legea lui Dumnezeu și nu s-au separat de necurăția și de întinarea lor. Ocupația preferată a unora din această categorie este de a se angaja în conversații neserioase și într-o purtare frivolă. Și-au format acest obicei și și-au îngăduit să se comporte astfel în ocazii care ar fi trebuit să fie caracterizate de meditație solemnă și de devoțiune. Făcând astfel, au dovedit lipsa adevăratei demnități și a rafinametului și au pierdut stima persoanelor cu judecată și cu bun simț care nu cunoșteau adevărul. Cei care fac parte din grupa aceasta s-au aruncat singuri în curentul ispitei și au rămas acolo unde vrăjmașul i-a condus cu succes și unde le controlează mintea cu atâta ușurință și le corupe întreaga experiență, încât, după toate probabilitățile, nu vor fi în stare să scape singuri din cursa lui și să dobândească o experiență sănătoasă. 2M 551.1

Focul zilei lui Dumnezeu va mistui miriștea și pleava și nu va rămâne nimic din niciunul dintre cei care continuă pe calea nelegiuită pe care o iubesc de atâta timp. Celor din această grupă nu le place societatea celor cu care Dumnezeu este într-adevăr. Experiența lor religioasă este de un nivel atât de scăzut, încât nu au parte de o experiență religioasă rațională, inteligentă; de aceea, ei disprețuiesc societatea celor pe care Dumnezeu îi călăuzește și îi învață. Sarcasmul și ironia sunt fortăreața anumitor minți din această grupă. Ei sunt îndrăzneți și obraznici și nu țin seama de bunele maniere. Nu au grijă să facă deosebire și să manifeste respect față de cei cărora li se cuvine respect. Ei manifestă un spirit mândru, răzvrătit și sfidător împotriva celor care au altă opinie decât ei. Felul lor de a fi, gălăgios și nestăpânit, și purtarea lor greșită îl determină pe adevăratul slujitor al lui Dumnezeu să simtă că ei se împotrivesc eforturilor făcute pentru ei și să se descurajeze să mai lucreze pe viitor în favoarea lor. Ei se angajează într-un triumf demn de dispreț, de exact aceeași natură cu cel în care se angajează Satana și îngerii cei răi, pentru sufletele peste care au pus stăpânire. Îl au de partea lor pe Satana, împreună cu îngerii cei răi, care jubilează împreună cu ei. Cazurile celor în care acest tip specific de caracter este dezvoltat în mod izbitor sunt fără speranță. Ei sunt învăluiți în îndreptățire de sine, și orice ține de rafinamentul și de noblețea caracterului celor cu care vin în contact este numit de ei mândrie și lipsă de smerenie. Grosolănia și ignoranța sunt considerate smerenie. 2M 551.2

Alături de astfel de persoane ți-ai dobândit o mare parte din experiența ta religioasă; de aceea, nu ești calificat pentru lucrarea de a le predica oamenilor cel mai solemn, cel mai rafinat și mai înălțător și, în plus, cel mai probator mesaj. Poate că vei impresiona mintea unei anumite categorii de oameni, dar partea mai inteligentă a societății va fi îndepărtată prin lucrarea ta. Tu nu ai suficiente cunoștințe nici măcar în ramurile obișnuite ale educației, astfel încât să le fii învățător bărbaților și femeilor care au, de partea cealaltă, un demon viclean, care le sugerează și care inventează căi și mijloace pentru a-i îndepărta de adevăr. 2M 552.1

Învățătorilor din școlile obișnuite li se cere să fie specialiști în profesia lor. Ei sunt examinați cu atenție pentru a se stabili dacă elevii pot fi încredințați grijii lor. La examinare, desăvârșirea calificării lor este testată în funcție de importanța poziției pe care li se cere să o ocupe. Am văzut că lucrarea lui Dumnezeu are un caracter cu atât mai înalt și mai important decât orice altă lucrare, cu cât lucrurile veșnice sunt mai înalte decât cele vremelnice. O greșeală făcută aici nu mai poate fi reparată. Este de o importanță infinită ca toți cei care merg să-i învețe pe alții adevărul să fie calificați pentru lucrarea lor. Capacitatea lor de a prezenta adevărul nu trebuie supusă unei examinări mai puțin stricte decât cea la care sunt supuși cei care învață îi învață pe elevi în școli. Lucrarea lui Dumnezeu a fost desconsiderată prin purtarea neglijentă și delăsătoare a unora dintre cei care susțin că sunt slujitori ai lui Hristos. 2M 552.2

Mi s-a arătat că pastorii trebuie să fie sfințiți și să cunoască bine Cuvântul lui Dumnezeu. Ei trebuie să fie familiarizați cu argumentele Bibliei și să fie pregătiți să prezinte motivul speranței lor; altfel, să-și înceteze eforturile și să se angajeze într-o profesie în care deficiențele nu implică asemenea consecințe veșnice. Clericii confesiunilor religioase populare sunt acceptați ca predicatori, dacă pot prezenta câteva subiecte simple din Biblie; dar cei care răspândesc un adevăr nepopular pentru aceste zile din urmă, care trebuie să stea în fața unor oameni învățați, a unor oameni cu o minte inteligentă și a împotrivitorilor de tot felul trebuie să știe ce au de făcut. Ei nu trebuie să-și asume responsabilitatea de a-i învăța pe alții adevărul, dacă nu sunt calificați pentru această lucrare. Înainte de a se angaja sau de a se consacra pentru această lucrare, ei trebuie să devină cercetători ai Bibliei. Dacă nu au o educație, astfel încât să poată vorbi în public într-un mod acceptabil, să prezinte corect adevărul și să-L onoreze pe Domnul pe care spun că Îl slujesc, ei trebuie să aștepte până când vor fi potriviți pentru această slujbă. 2M 553.1

Frate E, tu nu poți îndeplini slujba de pastor al lui Hristos. Am văzut că îți lipsește o experiență religioasă corectă. Nu te cunoști. Nu poți nici măcar să citești corect sau să folosești un limbaj prin care să prezinți adevărul pe înțelesul unei comunități inteligente. Îți lipsește discernământul. Nu știi când este potrivit să vorbești și când este înțelept să taci. Ai fost convins vreme atât de îndelungată, alături de clasa pe care am menționat-o, că știi totul, încât nu ești capabil să-ți vezi lipsurile, atunci când îți sunt prezentate. Ai o părere foarte bună despre tine însuți și experiența ta este caracterizată de încredere în tine și de îngâmfare. 2M 553.2

Nu vrei să te lași învățat și, de aceea, cauza lui Dumnezeu nu prosperă în mâinile tale. Nu vei reuși să recunoști o înfrângere, atunci când te vei confrunta cu ea. Cauza lui Dumnezeu ar fi discreditată și dezonorată prin lucrarea ta și tu nici nu ți-ai da seama de lucrul acesta. Poate că ai reuși să convingi o anumită categorie de oameni cu privire la adevăr, dar mai mulți se vor îndepărta, situându-se acolo unde nu se va mai putea ajunge la ei printr-o lucrare potrivită și judicioasă. În experiența ta sunt întrețesute lucruri care se vor dovedi în detrimentul adevărului. Dumnezeu nu poate să te accepte ca reprezentant al adevărului. 2M 554.1

Manierele tale nu sunt rafinate și elevate. Purtarea ta nu Îi este plăcută lui Dumnezeu. Cuvintele tale sunt neglijente. Îți lipsesc evlavia și devoțiunea. Nu ai dobândit o experiență în ceea ce privește viața spirituală. Nu știi cum să împarți drept cuvântul vieții și să dai fiecăruia hrană la vremea potrivită. Preferi să discuți în contradictoriu și să contești diferite puncte, atunci când ești cu totul deplasat și poți să te confrunți cu o înfrângere. Acesta este spiritul grupei din Maine pe care am menționat-o. Plăcerea lor este să se angajeze în controverse și să braveze. Tu nu manifești blândețe în instruirea celor care se opun. Întotdeauna vei fi infirm, într-o anumită măsură, din cauza experienței tale nefericite. Îți lipsesc autoeducația și blândețea. Ai de învățat o lecție importantă, înainte de a deveni un urmaș modest și potrivit al lui Hristos [nu numai ca pastor], ci chiar și la nivel personal. 2M 554.2