Mărturii II

58 — Importanța stăpânirii de sine

Stimate frate P, 2M 419.1

Am încercat de mai multe ori să-ți scriu, dar, de fiecare dată, am fost împiedicată să o fac. Acum nu voi mai amâna. De câteva zile, simt o neliniște deosebită în ceea ce te privește. În iunie care a trecut, mi-au fost arătate unele lucruri cu privire la tine. Mi-a fost arătată viața ta dezordonată și debusolată. Ai fost fără Dumnezeu. Ai dus o viață grea și nechibzuită. Cu toate acestea, am văzut că Dumnezeu, în îndurarea Sa, ți-a salvat de multe ori viața, atunci când se părea că nicio putere sau înțelepciune omenească nu o putea face. Tu ești acum o minune a harului. Când viața ți-a fost într-un pericol iminent, Hristos, Apărătorul tău, a pledat în favoarea ta: „Tată, cruță-i viața încă puțin. A fost un pom neroditor, care a făcut degeaba umbră pământului. Totuși, nu-l tăia încă. Eu voi mai aștepta puțin cu răbdare, să văd dacă va aduce roade. Îi voi impresiona inima cu adevărul. Îl voi convinge de păcat”. 2M 419.2

Mi s-a arătat că Domnul ți-a deschis calea să asculți de El și să-I slujești. Pașii tăi au fost îndreptați spre Vest, unde împrejurările erau mai favorabile creșterii în har și unde ți-ar fi fost mai ușor să-ți formezi un caracter pentru ceruri. Ai venit în familia noastră și te-am primit în inimile noastre. Toate acestea au fost plănuite de Domnul. Nu aveai experiența necesară ca să duci o viață pe care Dumnezeu să o aprobe. Ai fost așezat acolo unde doar în câteva luni puteai să primești mai multă lumină și cunoștințe mai corecte cu privire la adevărul prezent decât ai fi putut primi în ani de zile, dacă ai fi rămas în Est. 2M 419.3

Îndurătorul nostru Mare-Preot ți-a cunoscut slăbiciunile și greșelile și nu te-a lăsat, în lipsa ta de experiență, să lupți cu marele vrăjmaș în condiții nefavorabile. Dacă ai fi rămas în __________, nu ai fi acceptat adevărul. Opoziția pe care ai fi întâmpinat-o ți-ar fi stârnit împotrivirea și ai fi dezonorat adevărul printr-un spirit pripit; și atunci, pe măsură ce în călătoria ta creștină ar fi apărut obstacole, te-ai fi descurajat și ai fi renunțat la adevăr. Ai multe motive pentru care să fii recunoscător. Inima ar trebui să-ți fie plină de recunoștință față de Mântuitorul tău iubitor, pentru îndurarea pe care a arătat-o față de tine, cel care ai abuzat atât de mult de dragostea Lui. 2M 420.1

Mi s-a arătat că tu erai ca o piatră din carieră, aspră, brută, care avea nevoie să fie cioplită, șlefuită și lustruită, înainte de a putea să ocupe un loc în clădirea cerească. O parte din această lucrare a fost făcută pentru tine, dar, vai, încă este de făcut o parte și mai mare! Ai avut un spirit nefericit. Ai văzut partea aspră a vieții. Nu ai avut parte de prea multă fericire, dar tu ai fost cel care a stat în calea propriei lumini, lipsindu-te de bine. În tinerețe, ți-ai încurajat un spirit de nemulțumire. Nu ai vrut să te lași condus, ci ai ales să mergi pe drumul tău, fără să ții seama de judecata sau de sfatul altora. Nu ai vrut să te supui tatălui tău vitreg, deoarece doreai să-ți urmezi propria cale. El nu a găsit cea mai potrivită manieră de a te stăpâni, iar tu erai hotărât să nu-i respecți autoritatea. Atunci când îți vorbea, intrai imediat în defensivă. Aveai o atitudine ostilă, conflictuală, și erai gata să te lupți cu orice și cu oricine s-ar fi opus planurilor tale. Chiar și atunci când ți se dădeau sugestii pentru o cale mai ușoară de a-ți urma planurile și de a-ți îndeplini lucrările, tu plecai imediat. Te considerai cenzurat și acuzat, te simțeai mâhnit din cauza celor care îți erau cei mai buni prieteni. Imaginația ta era bolnavă. Credeai că toți sunt împotriva ta și că ai o soartă foarte grea. Era grea, dar tu o făceai să fie astfel. 2M 420.2

Atitudinea ta față de tatăl tău vitreg a fost nepotrivită. Nu merita să-l tratezi astfel. Avea defecte și a făcut greșeli, dar în timp ce erai foarte atent să i le vezi într-o lumină mult mai rea decât erau în realitate, tu nu-ți vedeai propriile greșeli. În providența lui Dumnezeu, soția ta s-a îmbolnăvit. Era o femeie îngâmfată, dar s-a pocăit de păcatele ei și pocăința ei a fost primită de Dumnezeu. 2M 421.1

Drumul tău a fost îngrădit și din dreapta, și din stânga, ca să-ți împiedice înaintarea spre pierzare. Domnul a adus spiritul tău neîmblânzit și nestăpânit în supunere față de El. Printr-un amestec de judecată și milă, ai fost adus la pocăință. Asemenea lui Iona, ai fugit de datorie pe mare. Dumnezeu ți-a îngrădit drumul prin intervențiile providenței Sale. Nu ai putut să prosperi sau să fii fericit, deoarece nu ai putut să-ți lași eul în urmă. Ți-ai luat cu tine și eul, și păcatul. Ai cultivat un spirit nemulțumit și neliniștit și nu ai fost dispus să îndeplinești responsabilitățile întâlnite în cale. Voiai o schimbare, o lucrare mai mare. Ai căpătat o dispoziție schimbătoare. 2M 421.2

Privirea Mântuitorului drag a fost asupra ta; altfel, ai fi fost lăsat în starea ta neliniștită, dezechilibrată, și în păcatele tale, cu un caracter pervertit și într-o situație nenorocită. Cât timp te-ai aflat într-o țară străină și ai fost bolnav, ai constatat cu tristețe starea părăsită și nenorocită în care erai. Ai petrecut nopți lungi și zile istovitoare de neliniște și de durere, departe de mama și de surorile tale, neavând decât mâini străine care să-ți facă un serviciu amabil și nicio speranță care să te susțină. 2M 421.3

Ai căutat fericirea, dar nu ai găsit-o. Ai neglijat sfatul mamei tale și îndemnurile ei de a nu călca poruncile lui Dumnezeu. Uneori, această neglijență ți-a produs amărăciune în suflet. Dar nu pot să amintesc toate amănuntele, pentru că nu mă simt în putere. Voi insista doar asupra aspectelor esențiale care mi-au fost arătate. 2M 421.4

Am văzut că în fața ta stă o lucrare pe care tu nu o înțelegi. Este aceea de a muri față de eul tău, de a ți-l răstigni. Tu ai o fire pripită, năvalnică, pe care trebuie să ți-o supui. Ai trăsături de caracter nobile, care te vor ajuta să îți faci prieteni, dacă firea ta pripită nu îi va răni. Ai un atașament puternic pentru cei care îți arată interes. Atunci când înțelegi lucrurile corect, ești conștiincios, dar adeseori acționezi din impuls, fără să te oprești să reflectezi. 2M 422.1

Judeci și comentezi purtarea și manierele altora, când tu nu le înțelegi situația sau lucrarea. Tu privești lucrurile din punctul tău de vedere și apoi ești gata să pui la îndoială sau să condamni calea lor, fără să analizezi în mod cinstit problema pe toate părțile. Tu nu știi nimic despre îndatoririle altora și nu ar trebui să te simți responsabil pentru acțiunile lor, ci fă-ți datoria ta și lasă-i pe ceilalți în grija Domnului. Păzește-ți sufletul cu răbdare, cultivă pacea și liniștea minții și fii recunoscător. 2M 422.2

Am văzut că Domnul ți-a dat lumină și experiență, ca să poți să vezi păcătoșenia unui spirit pripit și să-ți stăpânești pasiunile. Dacă nu reușești să faci acest lucru, vei pierde viața veșnică. Tu trebuie să-ți învingi această imaginație bolnavă. Ești extrem de sensibil și, dacă se rostește un singur cuvânt în favoarea unei păreri contrare celei pe care o urmezi tu, te simți rănit. Simți că ești acuzat și că trebuie să te aperi, să-ți salvezi viața și, în efortul de a-ți salva viața, o pierzi. Ai de făcut o lucrare: să mori față de eul tău și să cultivi un spirit de toleranță și de răbdare. Renunță la ideea că nu ești tratat corect, că ești nedreptățit, că cineva vrea să te necăjească sau să-ți facă rău. Tu vezi lucrurile greșit. Satana te face să ai o perspectivă atât de deformată. 2M 422.3

Frate P, la Adams Center cazul tău mi-a fost arătat din nou. Am văzut că nu ai reușit să exerciți o adevărată stăpânire de sine. Ai făcut eforturi, dar aceste eforturi nu au trecut de suprafață; ele nu au atins izvorul acțiunilor. Firea ta pripită te face adeseori să regreți sincer, dureros, și să te învinovățești singur. Acest temperament pasionat, dacă nu este supus, va crește și va deveni un temperament arțăgos, gata să critice și să găsească greșeli în alții, temperament pe care, într-o anumită măsură, deja îl ai. Ești gata să te superi pentru orice. Dacă cineva te împinge pe trotuar, te simți jignit și imediat ai pe buze un cuvânt de nemulțumire. Când mergi cu trăsura, dacă nu ți se pune la dispoziție o jumătate de drum, imediat te enervezi. Dacă ți se cere să te abați puțin din cale, ca să faci un serviciu cuiva, te agiți și consideri că s-a abuzat de demnitatea ta. Afișezi în fața tuturor păcatul care te asaltează. Chiar înfățișarea te dă de gol, indicând o fire nerăbdătoare, iar gura ta pare întotdeauna gata să rostească un cuvânt mânios. Pentru păcatul acesta, ca și în cazul folosirii tutunului, abstinența totală este singurul remediu sigur. În tine trebuie să se producă o schimbare completă. Adeseori simți că ar trebui să fii mai precaut. Spui hotărât: „Voi fi mai calm și mai răbdător”, dar astfel nu atingi răul decât la suprafață; ești de acord să păstrezi leul și să ai grijă de el. Trebuie să mergi mai departe de atât. Doar puterea principiului poate să izgonească acest dușman distrugător și să aducă pacea și fericirea. 2M 423.1

Ai spus de multe ori: „Nu mă pot stăpâni”, „Trebuie să vorbesc”. Îți lipsește un spirit blând și smerit. Eul este tot viu și tu ai mereu grijă să-l ferești de orice umilință sau insultă. Apostolul spune: „Căci voi ați murit, și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu”. Cei care au murit față de eul lor nu vor fi atât de sensibili și nu vor fi gata să reacționeze la orice i-ar putea irita. Oamenii morți nu pot fi irascibili. Tu nu ești mort. Dacă ai fi, viața ta ar fi ascunsă în Hristos și o mie de lucruri pe care acum le observi și care te deranjează ar fi trecute cu vederea ca nemeritând să fie luate în seamă; atunci ai înțelege lucrurile veșnice și te-ai ridica mai presus de încercările mărunte ale vieții. 2M 423.2

„Limba este și ea un foc, este o lume de nelegiuiri.” „Înțelepciunea îl face pe om răbdător și este o cinste pentru el să uite greșelile.” „Cine este încet la mânie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute face multe prostii.” „Cel încet la mânie, prețuiește mai mult decât un viteaz și cine este stăpân pe sine prețuiește mai mult decât cine cucerește cetăți.” „Prea iubiții mei frați! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie; căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.” „Cine își înfrânează vorbele cunoaște știința și cine are duhul potolit este un om priceput.” 2M 424.1

Marele nostru Exemplu era înălțat ca egal cu Dumnezeu. El era marele Comandant în cer. Toți îngerii cei sfinți erau încântați să se plece înaintea Lui. „Și când duce iarăși în lume pe Cel întâi născut, zice: ‚Toți îngerii lui Dumnezeu să I se închine’.” Isus a luat asupra Sa natura noastră, Și-a lăsat deoparte slava, măreția și bogățiile pentru a-Și îndeplini misiunea, pentru a salva ceea ce era pierdut. El nu a venit ca să I se slujească, ci ca El să le slujească altora. Când a fost batjocorit, chinuit și asuprit, nu S-a răzbunat. „Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri.” Când cruzimea omului L-a făcut să sufere dureroase lovituri de bici și răni, El nu a amenințat, ci S-a încredințat în mâna Celui care judecă după dreptate. Apostolul Pavel îi îndemna pe frații lui din Filipi: „Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus: El măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat, să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor”. Este slujitorul mai mare decât stăpânul? Hristos ne-a dat ca model viața Sa și noi Îl dezonorăm atunci când devenim invidioși și suntem gata să ne supărăm pentru orice jignire, presupusă sau reală. Nu este dovada unei minți nobile faptul că ești pregătit să-ți aperi eul, să-ți păstrezi demnitatea. Mai bine suferim pe nedrept de o sută de ori, decât să rănim sufletul printr-un spirit de răzbunare sau dând frâu liber mâniei. Putem primi putere de la Dumnezeu. El poate să ne ajute. Poate să dea har și înțelepciune cerească. Dacă ceri în credință, vei primi; dar trebuie să veghezi cu rugăciune. Veghează, roagă-te, lucrează — aceasta trebuie să fie deviza ta. 2M 424.2

Soția ta ar putea fi o binecuvântare, dacă ar lua asupra ei responsabilitatea pe care este datoria ei să o ia. Dar, toată viața, ea a evitat responsabilitățile și acum este în pericol să se lase influențată, în loc să te influențeze ea pe tine. În loc să aibă o influență liniștitoare și înălțătoare asupra ta, ea este în pericol să gândească așa cum gândești tu și să acționeze așa cum acționezi tu, fără să meargă mai în profunzime și să se lase călăuzită de principiu în toate acțiunile ei. Voi vă compătimiți unul pe celălalt și, din nefericire, vă ajutați unul pe altul să vedeți lucrurile incorect. Ea poate să exercite o influență spre bine, dar are o fire care inspiră indolență spirituală și apatie. Evită să se angajeze în orice lucrare bună, dacă aceasta nu este plăcută și agreabilă. Care a fost păcatul lui Meroza? Faptul că nu a făcut nimic. Nu a fost condamnat pentru crime, pentru fapte grave, ci pentru că nu a venit în ajutorul Domnului. 2M 425.1

Mi s-a arătat că soția ta nu se înțelege pe ea însăși. În tinerețe a evitat să poarte responsabilități și nici acum nu este dispusă să facă acest lucru. Are tendința de a se bizui pe alții, în loc să se bizuie pe propriile puteri. Nu și-a încurajat o independență nobilă. Cu ani în urmă, ar fi trebuit să se educe singură să poarte poveri. Ea este bolnavă. Are un ficat leneș și nu îi place să facă exercițiu fizic. Nu este capabilă să se angajeze într-o muncă, decât dacă este obligată. Mănâncă aproape dublu față de cât ar trebui să mănânce. Tot ceea ce introduce în stomac peste cât poate organismul să transforme în sânge bun devine reziduu, care este o povară pentru organism. Organismul ei este împovărat cu un surplus de materie care îl împiedică să funcționeze bine și îi slăbește vitalitatea. 2M 425.2

A introduce în organism mai multă mâncare decât acesta poate converti în sânge bun scade calitatea sângelui și epuizează vitalitatea într-o măsură mai mare decât o face munca sau exercițiul fizic. Mâncatul peste măsură conduce la o stare de toropeală și îngreunează gândirea. Sistemul nervos este chemat să vină în ajutorul organelor digestive și, în felul acesta, este suprasolicitat, slăbit și amorțit. Aceasta lasă în urmă o senzație de cap greu, de amețeală, iar soția ta este expusă pericolului de a suferi oricând un atac de paralizie. Ea nu trebuie încurajată să renunțe la mișcare. Nu este nimic mai periculos pentru ea decât să rămână în starea aceasta, în care nu-și pune la lucru puterea fizică. Exercițiul fizic este esențial. Acesta îi va întări și corpul, și mintea. Când va deveni conștientă de responsabilitatea pe care o are și va vedea beneficiile pe care le poate obține căutând să aibă un scop în viață, nu va mai fi atât de predispusă să se afunde în indolență și să evite greutățile. Ea nu pune inimă în ceea ce face și de aceea acționează, în mare măsură, ca o mașinărie, simțind că munca este o povară. Gândind astfel, ea nu poate să cunoască acea viață nouă și acea vigoare pe care este privilegiul ei să le aibă. Îi lipsesc motivația și energia. Este înclinată să se cufunde în plictiseală și într-o grea indiferență. Această toropeală adâncă pe care o simte poate fi biruită doar printr-o dietă strictă, printr-un control desăvârșit asupra apetitului și asupra tuturor pasiunilor și prin a-și chema în ajutor voința, exercitând-o. Ea are nevoie ca voința să-i electrizeze sistemul nervos, astfel încât să se poată împotrivi acestei apatii. 2M 426.1

Soră P, tu nu vei putea fi niciodată de folos în lume, dacă nu îți stabilești obiective suficient de puternice, încât să te facă în stare să învingi această lipsă de dorință de a purta griji și poveri. Pe măsură ce vei pune zilnic la lucru puterile pe care le ai, responsabilitățile ți se vor părea din ce în ce mai puțin dificile, până când va deveni a doua natură pentru tine să îți îndeplinești datoria, să fii grijulie și harnică. Dacă vei așeza o povară mai mică asupra stomacului tău, te vei obișnui să gândești. Povara aceasta împovărează creierul. 2M 426.2

În același timp, tu trebuie să ai o țintă, un scop în viață. Acolo unde nu există nicio țintă, există predispoziția spre indolență, dar acolo unde se are în vedere un obiectiv suficient de important, toate puterile minții vor intra într-o activitate spontană. Pentru ca viața ta să fie un succes, gândurile trebuie să fie îndreptate cu hotărâre asupra obiectivului vieții și să nu fie lăsate să cutreiere, să fie preocupate de lucruri lipsite de importanță sau să se mulțumească într-o meditație inactivă, care conduce la evitarea responsabilității. Visarea fără rezultat la lucruri irealizabile corupe mintea. 2M 427.1

Asumă-ți datoria prezentă. Fă-o cu voință, cu toată inima. Hotărăște să faci ceva care să ceară un efort, o solicitare atât a puterilor fizice, cât și a celor mentale. Implică-te în lucrul tău cu tot sufletul. Datoria care stă acum înaintea ta este chiar lucrarea pe care Cerul o așteaptă din partea ta. Obiceiul de a visa la o lucrare îndepărtată, a-ți imagina și a face planuri cu privire la viitor nu îți este de niciun folos și te face incapabilă pentru lucrarea, fie ea oricât de mică, pe care Cerul o așază înaintea ta acum. Preocuparea ta să fie nu să faci vreo lucrare măreață în viitor, ci să îndeplinești cu bucurie și bine lucrarea pe care o ai de făcut astăzi. Ți-au fost dați în grijă talanți, pe care să îi înmulțești. Ești responsabilă de folosirea lor corectă sau de irosirea lor. Nu trebuie să aspiri la lucruri mărețe, ca să simți că faci un serviciu mare, ci să faci lucrarea ta cea mică. Dezvoltă-ți talentele, chiar dacă sunt puține, având simțământul că ești răspunzătoare înaintea lui Dumnezeu pentru folosirea lor corectă. 2M 427.2

Nu trebuie să te aștepți că vei putea să eviți durerea și oboseala, în truda și în încercările vieții. Fiul lui Dumnezeu a fost părtaș naturii umane. El a fost adeseori obosit fizic și sufletește. El a spus: „Cât este ziuă trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze”. Ar trebui să încetezi să visezi la planuri îndepărtate și să începi să te gândești la îndatoririle prezente și să le îndeplinești cu bucurie. 2M 427.3

Lumea aceasta nu este cerul creștinului. Ea nu este decât un loc de pregătire. Este scena pe care se desfășoară luptele vieții noastre, conflictele și suferințele noastre, și este important ca toți să ne prindem cu hotărâre de acea lume mai bună, unde, atunci când lupta se va fi încheiat, ne vom bucura pentru veșnicie de pace, de bucurie și de fericire. Am văzut că, dacă voi doi v-ați uni, ați fi într-un mai mare pericol de a naufragia în credință, deoarece ați vedea lucrurile într-o lumină greșită. Fiecare aveți o mare lucrare de făcut în dreptul vostru, dar sunteți în pericolul de a vă lăsa orbiți fiecare de greșelile celuilalt. 2M 428.1

Sora P trebuie să se ferească să stârnească firea impulsivă a soțului ei relatându-i pretinsele ei motive de nemulțumire, doar ca să-i câștige simpatia. El acordă o mare importanță oricărui lucru și are simțăminte profunde cu privire la probleme care nu merită atenția. Ea trebuie să înțeleagă lucrul acesta și să învețe că este înțelept să tacă. Are nevoie de puterea de a răbda. Este mult mai ușor să lași să-ți pătrundă în minte un lucru, decât să-l scoți afară, odată ce a pătruns acolo. Este mai ușor să stărui asupra unei presupuse greșeli, decât să faci pace sau să ții sub control simțămintele, odată ce au fost stârnite. 2M 428.2

Fratele P are calități care ar fi excelente, dacă ar fi cizelate și dezvoltate prin influențele înălțătoare ale religiei curate. El poate fi folositor. Doar evlavia sinceră îl poate califica să-și îndeplinească bine responsabilitățile în această lume și să fie pregătit pentru ceruri. Fratele meu, aici, pe pământ, trebuie să dobândești un caracter potrivit pentru cer; altfel, nu-l vei avea niciodată. De aceea, trebuie să te angajezi fără întârziere în lucrarea pe care o ai de făcut. Trebuie să lucrezi serios, ca să te pregătești pentru cer. Trăiește pentru cer. Trăiește prin credință. 2M 428.3

Frate P, tu ești o piatră aspră, necioplită, dar asupra ta lucrează un Meșter priceput. Îl vei lăsa să te cioplească, să te cizeleze și să te șlefuiască pentru acea clădire viitoare, clădită fără zgomot de secure sau de ciocan? După încheierea timpului de probă, nu se va mai auzi nicio lovitură. Acum, în timpul de har, trebuie să-ți învingi firea năvalnică; altfel, în cele din urmă, vei fi despărțit de Dumnezeu. 2M 429.1

Isus vă iubește pe amândoi și vrea să vă salveze, dacă vreți să fiți salvați pe calea stabilită de El. Voi puteți avea o experiență religioasă personală, dacă flămânziți și însetați după ea cu adevărat. Apropiați-vă de Dumnezeu în credință și în umilință; cereți, și veți primi. Dar nu uitați că ucenicul nu este mai mare decât Învățătorul lui, nici slujitorul mai mare decât Domnul lui. Voi trebuie să cultivați acea umilință, acea smerenie a duhului care era în Hristos. 2M 429.2

Battle Creek, Michigan, 9 februarie 1869 2M 429.3