Mărturii II

56 — Adevărata dragoste în cămin

Frate M, 2M 409.1

La Adams Center, mi s-a arătat că ți-a lipsit în mare măsură un spirit altruist, cât timp ai fost la Institut. Nu ai exercitat influența pe care ar fi trebuit să o exerciți. Ai fi putut să lași ca lumina ta să lumineze acolo, dar nu ai făcut-o. Adeseori ți-ai neglijat datoria de dragul distracțiilor. Nu ai avut nicio grijă și nu ai purtat responsabilități. Tu nu te bucuri de mișcare, de activitate. Ești comod; tu și munca grea nu aveți nimic în comun. Acesta este egoism. Ai lăsat ca proprietatea Institutului să se risipească și să fie distrusă, când era responsabilitatea ta să ai grijă ca ea să fie menținută și ca totul să fie în ordine și păstrat cu o grijă și un interes mai mari decât dacă ar fi fost proprietatea ta. Ai fost un ispravnic necredincios. De fiecare dată când ți-ai permis să te angajezi în distracții, să joci crochet sau altceva de felul acesta, tu ai folosit un timp pentru care erai plătit și care nu-ți aparținea. Ești la fel de puțin scuzabil ca și când ți-ai fi însușit bani pe care nu i-ai câștigat tu. 2M 409.2

Frații Loughborough, Andrews și alții nu te-au cunoscut. Ei te-au apreciat mai mult decât meritai. Tu nu erai potrivit să ocupi postul pe care ei te-au angajat. Au greșit atunci când te-au plătit atât de mult pentru munca depusă. Nu ai meritat banii pe care i-ai primit. Ești foarte lent și lipsit de energie. Nu ți-ai dat suficient interesul și nu ai fost suficient de vigilent, ca să vezi și să faci, astfel că ai fost teribil de neglijent în lucrurile care ți-au fost încredințate. 2M 409.3

Frate al meu, tu ești departe de Dumnezeu; ai căzut de la credință. Nu ai acel nobil curaj moral. Cedezi în fața propriilor dorințe, în loc să-ți tăgăduiești eul. Căutând fericirea, tu ai mers în locuri de distracție pe care Dumnezeu nu le aprobă și, făcând astfel, ți-ai slăbit propriul suflet. Tu, frate, ai mult de învățat. Îți îngădui apetitul mâncând mai multă hrană decât este capabil organismul tău să transforme în sânge sănătos. Este un păcat să fii necumpătat în ceea ce privește cantitatea de hrană consumată, chiar dacă nu este nimic de obiectat cu privire la calitatea acesteia. Mulți simt că, dacă nu consumă carne și alimente mai grele, pot mânca hrană simplă până când simt că nu mai pot. Lucrul acesta este greșit. Mulți dintre cei care susțin că sunt promotori ai reformei sănătății nu sunt nimic altceva decât niște gurmanzi. Ei pun asupra organelor digestive o povară atât de mare, încât vitalitatea organismului este epuizată în efortul de a o digera. De asemenea, aceasta are o influență deprimantă asupra intelectului, deoarece puterea sistemului nervos este solicitată să ajute stomacul în lucrarea lui. Mâncatul peste măsură, chiar dacă este vorba despre alimentele cele mai simple, amorțește nervii sensibili ai creierului și slăbește vitalitatea acestuia. Mâncatul peste măsură are asupra întregului organism un efect chiar mai rău decât munca peste măsură; energiile sufletului sunt mai mult epuizate printr-o alimentație necumpătată, decât prin munca necumpătată. 2M 410.1

Organele digestive nu trebuie să fie niciodată împovărate cu o hrană a cărei cantitate sau calitate suprasolicită organismul, în încercarea de a o digera. Tot ceea ce este introdus în stomac în exces față de ceea ce poate folosi organismul pentru a converti în sânge bun ancrasează mecanismul, deoarece nu poate fi transformat nici în carne și nici în sânge, ci împovărează ficatul și aduce organismul într-o stare morbidă. Stomacul este suprasolicitat, în eforturile lui de a digera, și apoi apare o senzație de moleșeală, de slăbiciune, care este interpretată drept foame. Dacă organelor digestive nu li se dă un timp în care să se odihnească de munca lor grea, ca să-și refacă energiile, o altă cantitate excesivă [de alimente] este introdusă în stomac, și aceasta va pune din nou în mișcare mașinăria deja obosită. De la o cantitate prea mare de mâncare, chiar dacă este de bună calitate, organismul primește mai puține elemente nutritive decât ar obține de la o cantitate moderată, luată la intervale regulate. 2M 410.2

Frate al meu, mintea ta este amorțită. Un bărbat care mănâncă atât cât mănânci tu ar trebui să muncească din greu. Mișcarea este importantă pentru digestie și pentru sănătatea trupului și a minții. Tu ai nevoie de exercițiu fizic. Te miști și acționezi ca și când ai fi din lemn, ca și când nu ai avea deloc elasticitate. Lucrul de care ai nevoie este un exercițiu fizic sănătos și activ. Acesta va revigora mintea. După o masă completă, nu trebuie să ne angajăm imediat nici în studiu și nici într-un efort fizic intens; aceasta ar fi o încălcare a legilor organismului. Imediat după masă există o solicitare puternică a energiei sistemului nervos. Aceasta este chemată în ajutorul stomacului; de aceea, atunci când mintea sau corpul este solicitat din greu după masă, procesul de digestie este împiedicat. Energia organismului, care este necesară pentru a îndeplini lucrarea într-o anumită direcție, este solicitată pentru a lucra într-o altă direcție. 2M 410.3

Tu trebuie să manifești cumpătare în toate lucrurile. Cultivă puterile mai înalte ale minții și va rămâne mai puțină putere pentru dezvoltarea înclinațiilor josnice. Este imposibil să-ți sporești puterea spirituală, cât timp nu-ți ții pe deplin sub control apetitul și pasiunile. Apostolul inspirat spune: „Mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat”. 2M 411.1

Trezește-te, frate, te rog, și lasă ca lucrarea Duhului Sfânt să pătrundă mai adânc decât doar la suprafață; las-o să ajungă până la sursa fiecărei acțiuni! Atât în lucrurile spirituale, cât și în cele vremelnice este nevoie de principii, de principii ferme și de o acțiune hotărâtă. Eforturilor tale le lipsește seriozitatea. O, cât de mulți sunt la un nivel foarte scăzut pe scara spiritualității, deoarece nu-și refuză apetitul! Energia sistemului nervos este amorțită și aproape paralizată prin mâncatul peste măsură. Atunci când unii ca aceștia merg în Sabat la Casa lui Dumnezeu, nu-și pot ține ochii deschiși. Cele mai serioase apeluri care se fac nu reușesc să le trezească intelectul ca de plumb, insensibil. Adevărul poate să fie prezentat cu toată convingerea, dar el nu le trezește sensibilitățile morale și nici nu le luminează înțelegerea. Sunt aceștia preocupați să-L slăvească pe Dumnezeu în toate lucrurile? 2M 412.1

Este imposibil să ai o concepție clară cu privire la lucrurile veșnice, dacă mintea nu este educată să mediteze asupra temelor înalte. Toate pasiunile trebuie aduse în perfectă supunere față de puterile morale. Atunci când bărbații și femeile mărturisesc o credință puternică și o spiritualitate serioasă, eu știu că mărturisirea lor este falsă, dacă nu și-au adus pasiunile sub control. Dumnezeu cere lucrul acesta. Motivul pentru care domnește un asemenea întuneric spiritual este acela că mintea este mulțumită să rămână la un nivel inferior, nu să se îndrepte în sus, pe o cale curată, sfântă, cerească. 2M 412.2

În ceea ce privește familia ta, frate M, am văzut că nu sunteți fericiți. Soția ta este dezamăgită și tu ești dezamăgit. Soția ta se aștepta să găsească în tine o persoană mai nobilă, mai rafinată și mai bine organizată. Ea este foarte nefericită. Are multă mândrie. Rudele ei din partea mamei sunt din fire conștiincioase, dar mândre și cu un aer aristocratic. Și ea împărtășește în mare măsură aceste trăsături de caracter. Nu este comunicativă. Nu-i stă în fire să fie apropiată și să manifeste afecțiune. Ea consideră afecțiunea manifestată între soț și soție ca fiind o dovadă de slăbiciune, o copilărie. Consideră că, dacă ar încuraja afecțiunea, nu i s-ar răspunde printr-o dragoste delicată, elevată, ci prin pasiuni josnice; că acestea ar fi încurajate, nu dragostea curată, profundă și sfântă. 2M 412.3

Soția ta trebuie să facă eforturi serioase ca să iasă din rezerva pe care și-a impus-o și să cultive simplitatea în tot ceea ce întreprinde. Iar atunci când facultățile mai înalte vor fi trezite și întărite în tine, prin exercițiu, vei înțelege mai bine nevoile unei femei; vei înțelege că sufletul ei tânjește după o iubire mai înaltă, mai curată decât cea care există în pasiunile josnice. Aceste pasiuni au fost întărite în tine prin încurajare și exercițiu. Dacă acum, în temere de Dumnezeu, ți-ai ține corpul în stăpânire și ai căuta să manifești față de soția ta o dragoste curată, nobilă, dorințele firii ei ar fi satisfăcute. Ia-o lângă inima ta; prețuiește-o mult. 2M 413.1

Tu te-ai înălțat și ai luat o poziție mai presus de soția ta. Nu te-ai înțeles pe tine însuți. Ai avut o părere înaltă în ceea ce privește experiența ta religioasă și modul în care ai progresat în viață. Aceste lucruri au fost o piedică pentru soția ta, în loc să-i fie un ajutor. Ea s-a temut de tine, s-a temut că în realitate nu te înțelegeai pe tine însuți și că aveai să înaintezi prea repede. Unirea voastră nu a fost una fericită. Nu sunteți potriviți unul pentru altul. Soția ta are o fire timidă, temătoare, retrasă. Tu nu ai reușit deloc să o înțelegi. Ea ezită și se teme să acționeze, deoarece îi este frică să înainteze prea repede. Are nevoie de încredere în sine și ar trebui să-și încurajeze independența. 2M 413.2

Frate M, tu nu-ți încurajezi soția. Îți lipsește amabilitatea și nu manifești o considerație permanentă și plină de bunătate față de ea. Uneori îi arăți dragoste, dar aceasta este o dragoste egoistă. Nu este pentru tine un principiu profund, care să stea la baza tuturor acțiunilor tale. Nu este o dragoste altruistă, care să te determine să te gândești întotdeauna la binele ei și să ai grijă să o ai lângă tine, arătându-i că preferi compania ei mai presus de a oricui altcuiva. Nu te-ai gândit decât să te simți tu bine, iar pe ea ai lăsat-o acasă, adeseori tristă. Ai urmat această cale înainte de a vă muta în locul acesta și ai continuat să procedezi astfel și apoi, într-o măsură mai mică, este adevărat, dar aceasta doar pentru că ți-au lipsit ocaziile sau scuzele. 2M 413.3

Soției tale i s-ar părea nedemn să te lase să-ți dai seama că ți-a observat defectele. Îi este teamă de tine. Dacă ai fi avut o dragoste autentică și o fire potrivită cu așteptările ei, ai fi găsit în inima ei o coardă sensibilă, care să-ți răspundă. Ești prea distant și aspru. Au fost ocazii în care ai manifestat afecțiune, dar aceasta nu a trezit, ca răspuns, dragoste, deoarece nu ai fost atent și curtenitor și nu ai arătat considerație față de soția ta, nefiind interesat de fericirea ei. Te-ai simțit de multe ori liber să colinzi, căutându-ți propria plăcere, fără să ții seama deloc de plăcerea sau de fericirea ei. 2M 414.1

Dragostea adevărată, curată, este de mare valoare. Influența ei este cerească. Este profundă și durabilă. Nu se manifestă spasmodic. Nu este o pasiune egoistă. Ea aduce roade și conduce la un efort constant de a o face fericită pe soția ta. Dacă ai această dragoste, va fi firesc să faci acest efort. El nu va părea forțat, impus. Dacă ieși la plimbare sau urmează să participi la o întâlnire, îți va fi la fel de natural ca respirația să o alegi pe soția ta să te însoțească și să te străduiești să o faci fericită în prezența ta. Tu consideri că realizările ei spirituale sunt inferioare realizărilor și cunoștințelor tale, dar eu am văzut că Dumnezeu este mai mulțumit de spiritul ei decât de al tău. Tu nu ești demn de soția ta. Ea este prea bună pentru tine. Este o plantă delicată, sensibilă; are nevoie să fie îngrijită cu afecțiune. Ea dorește în mod sincer să facă voia lui Dumnezeu, dar are un spirit mândru și este timidă, temându-se de reproșuri. Pentru ea este egal cu moartea să i se facă observație. Iubește-o pe soția ta, onoreaz-o și îngrijește-o cu drag, împlinindu-ți astfel jurământul căsătoriei, și ea va renunța la această poziție reticentă, neîncrezătoare, cu care s-a obișnuit. 2M 414.2

Nu trebuie decât ca o femeie să înțeleagă că este apreciată de soțul ei, că îi este dragă, nu numai pentru că este de folos pentru casa lui, ci și pentru că este o parte din el însuși, și ea va răspunde afecțiunii lui și va reflecta dragostea revărsată peste ea. Fă astfel încât soția ta să fie obiectul atenției tale sincere și speciale. Dacă ai avea atitudinea pe care Dumnezeu dorește să o ai, te-ai simți pierdut fără compania soției tale. Tu consideri că nu merită să ai o credință ca a ei; totuși, această credință primește răspuns mai repede decât primește credința ta. 2M 415.1

Frate M, tu nu ai reușit să înțelegi inima unei femei. Nu judeci de la cauză la efect. Știi că soția ta nu este atât de veselă și de fericită pe cât ai vrea să o vezi, dar nu cercetezi să afli cauza. Nu-ți analizezi purtarea, ca să vezi dacă nu cumva problema este la tine. Iubește-ți soția. Ea flămânzește după o iubire profundă, adevărată, înălțătoare. Oferă-i dovada palpabilă că grija și interesul ei față de tine, arătate prin atenția pe care o acordă confortului tău, sunt apreciate și răsplătite. În tot ceea ce faci, caută părerea și aprobarea ei. Respectă-i judecata. Nu considera că știi tot ce merită să fie știut. 2M 415.2

Un cămin în care există dragoste și în care aceasta este exprimată în cuvinte, în priviri și în fapte este un loc în care îngerilor le place să-și manifeste prezența, luminându-l cu razele luminii care vine din slavă. Acolo, umilele îndatoriri gospodărești au un farmec al lor. Într-o astfel de atmosferă, niciuna dintre datoriile vieții nu va fi neplăcută pentru soția ta. Le va îndeplini cu bucurie și va fi ca o rază de soare pentru toți cei din jur, iar în inima ei, Îi va cânta Domnului. În prezent, ea simte că nu se bucură de afecțiunea inimii tale. Tu i-ai dat ocazia să simtă astfel. Îți îndeplinești îndatoririle care îți revin în postura de cap al familiei, dar lipsește ceva. Lipsește influența prețioasă a dragostei, care să conducă la mici atenții pline de amabilitate. Dragostea trebuie să se vadă în priviri și în gesturi și să se audă în tonul vocii. 2M 415.3

Soția ta nu îndrăznește să-și deschidă inima față de tine, deoarece, imediat ce dă glas unui simțământ diferit de al tău, tu îl respingi. Vorbești atât de tare, încât ea nu mai are curajul să spună nimic. Nu sunteți amândoi cu aceeași inimă. Tu te consideri mai presus decât ea și o tratezi ca și cum judecata și părerea ei nu ar conta deloc. Consideri cunoștințele tale spirituale mult mai avansate decât ale ei. Frate, tu nu te cunoști. Dumnezeu privește la inimă, nu la cuvinte sau la mărturisiri de credință. Aparențele nu au aceeași greutate pentru Dumnezeu cum au pentru oameni. O inimă smerită și un duh pocăit sunt ceea ce prețuiește Dumnezeu. Mântuitorul nostru cunoaște luptele vieții fiecărui suflet. El nu judecă după aparențe, ci după dreptate. 2M 416.1

Ai o fire încăpățânată. Atunci când adopți o poziție, nu cântărești bine lucrurile și nu te gândești care va fi efectul menținerii punctului tău de vedere, ci, într-o manieră independentă, îl împletești în rugăciunile și conversațiile tale, deși știi că soția ta nu este de aceeași părere cu tine. În loc să-i respecți sentimentele și să eviți cu amabilitate, așa cum ar trebui să facă un gentleman, acele subiecte în privința cărora știi că aveți păreri diferite, tu insiști asupra aspectelor controversate și persiști în a-ți exprima vederile personale fără să ții seama de cei din jur. Consideri că ceilalți nu au niciun drept să vadă lucrurile altfel decât le vezi tu. Acestea nu sunt roadele unui pom creștin. 2M 416.2

În cazul sorei N, tu nu ai privit lucrurile în adevărata lor lumină. Dacă ea ar fi fost vindecată ca răspuns la rugăciunile tale și ale altora, aceasta s-ar fi dovedit a fi spre ruina a mai mult de doi sau trei dintre voi. Un Dumnezeu înțelept a condus lucrurile în privința aceasta. El a citit motivele și scopurile inimii. 2M 416.3

Soția ta are la fel de mult dreptul de a-și susține părerea cum ai și tu să ți-o susții pe a ta. Relația de căsătorie nu-i distruge identitatea. Ea are o responsabilitate individuală. Tu nu te vei lămuri, până când nu vei lua orice piedică din calea ei și nu vei manifesta față de ea un spirit mai generos, asemenea spiritului plin de răbdare al lui Hristos, până când nu-i vei privi pe ceilalți în lumina în care dorești să fii tu privit. Trebuie să înveți să nu faci „nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuși”. „Iubiți-vă unii pe alții cu o dragoste frățească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia. În sârguință, fiți fără preget. Fiți plini de râvnă cu duhul. Slujiți Domnului.” 2M 416.4