Secretele Fericirii Şi Ale Sănătăţii

În Contact Cu Natura

Creatorul a ales pentru primii noştri părinţi mediul cel mai bun pentru sănătatea şi fericirea lor. El nu i-a aşezat într-un palat şi nici nu i-a înconjurat cu frumuseţi artificiale şi cu luxul pe care mulţi încearcă să-l obţină în zilele noastre. El i-a aşezat în contact nemijlocit cu natura şi în comuniune strânsă cu sfinţii din ceruri. SFS 99.2

În grădina pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru a fi căminul copiilor Lui, arbuşti atrăgători şi flori delicate îţi încântau privirea oriunde te uitai. Erau pomi de toate tipurile, mulţi dintre ei încărcaţi cu fructe parfumate şi gustoase. Pe ramurile lor, păsările îşi înălţau cântările de laudă. La umbra lor, creaturile Pământului stăteau împreună fără teamă. SFS 99.3

Adam şi Eva, în desăvârşirea lor, se desfătau cu priveliştile şi sunetele plăcute din Eden. Dumnezeu le-a arătat ce trebuia să facă în grădină, „ca s-o lucreze şi s-o păzească” (Geneza 2, 15). Munca zilnică le aducea sănătate şi bucurie, iar fericita pereche primea cu plăcere vizitele Creatorului lor, când venea să vorbească cu ei în răcoarea dimineţii. În fiecare zi, Dumnezeu îi învăţa anumite lucruri. SFS 99.4

Avem de învăţat din planul de vieţuire stabilit de Dumnezeu pentru primii noştri părinţi. Deşi păcatul şi-a întins umbra pe pământ, Dumnezeu doreşte ca poporul Său să se bucure de lucrurile create de El. Cu cât este urmat mai exact planul Său de vieţuire, cu atât mai minunat va lucra El la refacerea naturii omeneşti suferinde. Bolnavii trebuie aduşi în mijlocul naturii. Viaţa în aer liber, în mediul natural, va face minuni pentru mulţi bolnavi neajutoraţi şi aproape disperaţi. SFS 99.5

Zgomotul, agitaţia şi confuzia din oraşe, viaţa limitată şi artificială a celor care trăiesc în ele îi epuizează pe bolnavi în cea mai mare măsură. Aerul îmbâcsit de fum şi praf, de gaze toxice şi de germeni patogeni este un pericol pentru viaţă. Bolnavii, în cea mai mare parte a timpului închişi între patru pereţi, ajung aproape să simtă că sunt prizonieri în propriile camere. Ei văd pe fereastră case, trotuare şi oameni grăbiţi, dar poate nu zăresc nici măcar un petic de cer, o rază de lumină, puţină iarbă, o floare sau un pom. Închişi într-o cameră, ei cugetă la suferinţa şi durerea lor şi se lasă pradă gândurilor lor triste. SFS 100.1

Iar pentru cei a căror putere morală a slăbit, oraşele abundă în primejdii. Aici, bolnavii care se luptă cu dorinţe anormale sunt permanent expuşi ispitei. Ei trebuie să fie aduşi într-un mediu nou, unde direcţia gândurilor lor să fie schimbată; ei trebuie supuşi unor influenţe cu totul diferite de cele care le-au adus viaţa la ruină. De aceea, trebuie să părăsească pentru un timp aceste influenţe, căci îi îndepărtează de Dumnezeu, şi să stea într-o atmosferă mai curată. SFS 100.2

Instituţiile pentru îngrijirea bolnavilor ar avea mult mai mult succes dacă ar fi clădite departe de oraşe. Şi toţi cei care încearcă să-şi refacă sănătatea ar trebui, atât cât e posibil, să meargă la ţară, unde pot beneficia de aer curat. Natura este remediul recomandat de Dumnezeu. Aerul curat, lumina încântătoare a soarelui, florile şi pomii, livezile şi viile, mişcarea în acest mediu sunt dătătoare de sănătate şi de viaţă. SFS 100.3

Medicii şi asistentele ar trebui să-i încurajeze pe pacienţi să stea mult afară. Viaţa sub cerul liber este singurul remediu de care au nevoie mulţi bolnavi, căci are o putere extraordinară de a vindeca bolile cauzate de euforia şi excesele vieţii moderne, o viaţă care slăbeşte şi distruge capacităţile trupului, ale minţii şi sufletului. SFS 100.4

Cât de reconfortante sunt liniştea şi libertatea de la ţară pentru bolnavii dezgustaţi de viaţa de la oraş, cu luminile lui supărătoare şi cu zgomotul străzilor! Cu câtă nerăbdare se îndreaptă ei spre priveliştile din natură! Ce fericiţi ar fi să stea la aer curat, să se bucure de lumina soarelui şi să respire parfumul pomilor şi al florilor! Răşina pinului, mirosul de cedru şi de brad conţin proprietăţi dătătoare de viaţă şi, de asemenea, şi alţi copaci au proprietăţi vindecătoare. SFS 100.5

Nimic nu îi va reda bolnavului cronic sănătatea şi bucuria la fel de bine ca viaţa în mediul atrăgător de la ţară. Aici, cei mai neputincioşi pot sta la soare sau la umbra pomilor. Trebuie doar să-şi ridice privirea pentru a putea vedea deasupra lor frunzişul minunat. Un sentiment plăcut, odihnitor şi înviorător îi cuprinde în timp ce ascultă foşnetul frunzelor. Sufletele care şi-au pierdut buna dispoziţie îşi recapătă sănătatea. Puterea pierdută se reface. Mintea se linişteşte pe neobservate, iar pulsul febril se domoleşte şi se normalizează. Pe măsură ce îşi recapătă puterile, bolnavii vor cuteza să se plimbe puţin pentru a aduna câteva flori frumoase - mesagerii preţioşi ai dragostei lui Dumnezeu pentru membrii suferinzi ai familiei Sale de pe pământ. SFS 101.1

Ar trebui făcute planuri pentru a scoate pacienţii la aer. Celor care pot munci, asiguraţi-le posibilitatea de a îndeplini o activitate plăcută şi uşoară. Arătaţi-le cât de plăcută şi de utilă este această activitate în aer liber. Încurajaţi-i să respire aerul proaspăt. Învăţaţi-i să respire profund şi să-şi exerseze muşchii abdominali când respiră şi când vorbesc. Aceste îndrumări vor fi de nepreţuit pentru ei. SFS 101.2

Mişcarea sub cerul liber ar trebui recomandată ca o necesitate a vieţii. Iar pentru a face o astfel de mişcare, nimic nu se compară cu grădinăritul. Este bine ca pacienţii să aibă grijă de grădiniţe cu flori, de livezi cu pomi fructiferi sau de grădini cu legume. Dacă sunt încurajaţi să iasă din camerele lor şi să îşi petreacă timpul afară, cultivând flori sau ocupându-se cu altă activitate uşoară şi plăcută, atenţia lor va fi distrasă de la ei înşişi şi de la suferinţele lor. SFS 101.3

Cu cât un pacient stă mai mult afară, cu atât va avea nevoie de mai puţină îngrijire. Cu cât sunt mai plăcute împrejurimile, cu atât mai optimist va fi el. Închis într-o casă, oricât de frumos mobilată, el va deveni irascibil şi posomorât. SFS 101.4

Înconjuraţi-l cu lucrurile frumoase ale naturii; aşezaţi-l acolo unde poate să vadă cum cresc florile şi să audă ciripitul păsărelelor, şi, cu siguranţă, inima lui va începe să cânte în armonie cu trilurile lor. Trupul şi mintea se vor reface. Intelectul se va trezi, imaginaţia va fi stimulată, iar mintea va fi pregătită să aprecieze frumuseţea Cuvântului lui Dumnezeu. SFS 101.5

Să se găsească mereu în natură ceva care să le distragă atenţia bolnavilor de la ei înşişi şi care să le îndrepte gândurile spre Dumnezeu. Înconjuraţi fiind de lucrurile minunate create de El, mintea lor se înalţă dinspre lucrurile văzute spre cele nevăzute. Splendoarea naturii îi determină să se gândească la casa cerească, unde nu va exista nimic care să-i strice farmecul, nimic care să polueze sau să distrugă, nimic care să provoace boala sau moartea. SFS 101.6

Medicii şi asistentele să înveţe despre Dumnezeu din lucrurile din natură. Ei să-i conducă pe pacienţi la Cel a cărui mână a creat copacii înalţi, iarba, florile şi să-i încurajeze să vadă în fiecare mugur şi în fiecare floare o manifestare a dragostei Sale faţă de copiii Săi. El are grijă de păsări şi de flori şi va avea grijă şi de fiinţele create după chipul Său. SFS 102.1

În aer liber, în mijlocul lucrurilor create de Dumnezeu, respirând aerul proaspăt, dătător de viaţă, i se poate povesti cel mai bine bolnavului despre noua viaţă în Hristos. Aici, Cuvântul lui Dumnezeu poate fi citit. Aici, lumina neprihănirii lui Hristos poate străluci în inimile întunecate de păcat. SFS 102.2

Cei care au nevoie de vindecare fizică şi spirituală trebuie aduşi astfel în contact cu cei care, prin cuvintele şi faptele lor, îi vor atrage spre Hristos. Ei trebuie aduşi sub influenţa Marelui Medic Misionar, care poate vindeca şi sufletul, şi trupul. Ei trebuie să audă despre iubirea Mântuitorului, despre iertarea oferită fără plată tuturor celor care vin la El, mărturisindu-şi păcatele. SFS 102.3

Expuşi acestor influenţe, mulţi suferinzi vor fi îndrumaţi spre calea vieţii. Îngerii din cer colaborează cu agenţii umani pentru a aduce încurajare, speranţă, bucurie şi pace celor bolnavi şi suferinzi. În aceste condiţii, aceştia primesc o dublă binecuvântare şi se însănătoşesc. Paşii nesiguri îşi recuperează flexibilitatea. Ochii îşi recapătă strălucirea. Cei disperaţi devin optimişti. Înfăţişarea, odată abătută, poartă acum expresia bucuriei. Vocea tânguitoare este înlocuită prin cuvinte de voioşie şi mulţumire. SFS 102.4

Odată cu redobândirea sănătăţii, omul reuşeşte să-şi manifeste mai bine acea credinţă în Hristos care îi asigură sănătatea sufletului. În conştientizarea faptului că păcatele au fost iertate, există o inexprimabilă pace, bucurie şi odihnă. Speranţa umbrită a creştinului este înviorată. Cuvintele exprimă credinţa că „Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată din nevoi” (Psalm 46,1); „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine” (Psalmi 23,4); „El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin” (Isaia 40,29). SFS 102.5