Secretele Fericirii Şi Ale Sănătăţii

Odihna Ca Remediu

Unii se îmbolnăvesc din cauza faptului că muncesc peste măsură. Pentru aceştia, odihna, lipsa de griji şi o dietă simplă sunt esenţiale pentru refacerea sănătăţii. Pentru cei care au mintea foarte obosită şi care sunt nervoşi din cauza activităţii continue în spaţii închise, cea mai utilă se va dovedi vizita la ţară, unde pot trăi simplu, fără griji şi în mijlocul naturii. La recuperarea lor vor contribui, în mai mare măsură decât orice alt factor, plimbările pe câmpii şi prin păduri, culesul florilor şi ascultarea ciripitului păsărelelor. SFS 86.2

Atât pentru cei sănătoşi, cât şi pentru cei bolnavi, apa curată este una dintre cele mai alese binecuvântări ale cerului. Folosirea ei adecvată promovează sănătatea. Ea este băutura pe care Dumnezeu a oferit-o atât animalelor, cât şi omului, pentru stingerea setei. Dacă este consumată din abundenţă, ea ajută la împlinirea nevoilor organismului şi îl susţine în lupta împotriva bolii. De asemenea, folosirea externă a apei este una dintre cele mai simple şi mai bune metode de reglare a circulaţiei sângelui. O baie cu apă rece sau călduţă este un tonic excelent. Iar băile cu apă caldă deschid porii şi astfel ajută la eliminarea toxinelor. Băile cu apă caldă sau călduţă liniştesc nervii şi reglează circulaţia. Insă mulţi nu au experimentat niciodată efectele benefice ale folosirii corecte a apei şi se tem de ea. Terapia cu apă nu este apreciată aşa cum ar trebui, iar pentru a o folosi cu pricepere sunt necesare eforturi, pe care mulţi nu sunt dispuşi să le facă. Dar nimeni nu ar trebui să creadă că are motive să ignore sau să fie indiferent faţă de acest subiect. Sunt multe moduri în care apa poate fi utilizată pentru a ameliora durerea şi pentru a opri boala. Toţi ar trebui să o folosească cu pricepere în tratamente aplicate acasă. În special, mamele ar trebui să ştie cum să-şi îngrijească membrii familiei, şi când sunt sănătoşi, şi când sunt bolnavi. SFS 86.3

Mişcarea este o lege a fiinţei noastre. Fiecare organ al corpului are un anumit rol de îndeplinirea căruia depind dezvoltarea şi eficienţa lui. Funcţionarea normală a tuturor organelor oferă putere şi vigoare, în vreme ce tendinţa de a nu le utiliza duce la decădere şi moarte. Dacă ţii un braţ legat, chiar şi numai câteva săptămâni, şi apoi îl dezlegi, vei observa că este mai slab decât braţul celălalt, pe care l-ai folosit cu moderaţie în tot acest timp. Inactivitatea are acelaşi efect asupra întregului sistem muscular. SFS 87.1

Inactivitatea este o cauză importantă a bolilor. Mişcarea duce la creşterea şi la reglarea circulaţiei sângelui, însă lenevia face ca sângele să nu mai circule liber, iar schimbările prin care acesta ar trebui să treacă, atât de necesare vieţii şi sănătăţii, nu mai au loc. De asemenea, pielea devine inactivă. Toxinele nu sunt eliminate aşa cum ar trebui dacă sângele nu este pus în mişcare prin exerciţii fizice viguroase, dacă sănătatea pielii nu este menţinută şi dacă plămânii nu respiră mult aer curat şi proaspăt. Starea în care ajunge organismul prin inactivitate încarcă organele excretoare cu o sarcină dublă, iar rezultatul este boala. SFS 87.2

Bolnavii nu ar trebui încurajaţi să fie inactivi. Însă în cazul suprasolicitării serioase în orice privinţă, odihna totală pentru o perioadă va îndepărta uneori boli grave, dar când e vorba despre o boală reală, rareori este suficientă suspendarea oricărei activităţi. SFS 87.3

Cei extenuaţi din cauza activităţii intelectuale ar trebui să nu-şi mai solicite creierul obosit, dar nu ar trebui să li se spună că este periculos să-şi mai folosească facultăţile mintale în vreun fel. Mulţi ajung să creadă că boala lor ar fi mai gravă decât în realitate. Această stare a minţii nu favorizează refacerea şi nu ar trebui încurajată. SFS 87.4

Pastorii, profesorii, elevii şi alte persoane care muncesc cu creierul suferă adesea de boli din pricina faptului că şi-au solicitat peste măsură mintea şi nu au compensat inactivitatea prin exerciţii fizice. Aceştia au nevoie de o viaţă mai activă din punct de vedere fizic. Cumpătarea şi exerciţiile fizice adecvate vor asigura atât vigoarea minţii, cât şi a trupului şi vor oferi rezistenţă celor care îndeplinesc activităţi intelectuale. SFS 88.1

Cei care şi-au suprasolicitat capacitatea fizică nu ar trebui să fie încurajaţi să renunţe complet la munca fizică. Dimpotrivă, munca, pentru a beneficia cât mai mult de pe urma ei, ar trebui să fie organizată şi plăcută. Mişcarea în aer liber este cea mai bună; ea ar trebui să aibă ca ţintă întărirea organelor ce au devenit mai puţin rezistente şi ar trebui făcută cu toată inima; munca fizică nu ar trebui să ajungă niciodată o corvoadă. SFS 88.2

Când nu au cu ce să-şi ocupe timpul şi spre ce să-şi îndrepte atenţia, cei suferinzi îşi îndreaptă gândurile spre ei înşişi şi devin bolnăvicioşi şi irascibili. De multe ori, ei insistă asupra sentimentelor lor rele şi sunt preocupaţi atât de mult de suferinţa lor încât ajung să creadă că sunt într-o stare mult mai gravă decât în realitate şi că sunt cu totul incapabili să facă ceva. SFS 88.3

În toate aceste situaţii, exerciţiul fizic bine direcţionat se va dovedi un factor terapeutic eficient. În unele cazuri, acesta este indispensabil în procesul de însănătoşire. Voinţa însoţeşte munca fizica, şi aceşti bolnavi au nevoie tocmai ca voinţa să le fie trezită. Când voinţa este amorţită, imaginaţia se denaturează şi este imposibil să te opui bolii. SFS 88.4

Inactivitatea este cel mai mare blestem ce i-ar putea lovi pe cei bolnavi. Implicarea moderată într-o activitate utilă, în loc să suprasolicite mintea sau corpul, are o influenţă pozitivă asupra lor. Ea întăreşte muşchii, îmbunătăţeşte circulaţia şi îi dă bolnavului satisfacţia că nu este cu totul inutil în această lume ocupată. La început poate că nu va reuşi să lucreze decât puţin, dar, nu după mult timp, capacitatea lui va creşte, iar volumul de muncă va creşte proporţional. SFS 88.5

Exerciţiul fizic îl ajută pe cel care suferă de indigestie prin faptul că reface tonusul organelor digestive. Studiul încordat sau exerciţiile fizice intense imediat după masă împiedică digestia, dar o plimbare scurtă, cu capul ridicat şi cu umerii drepţi, este foarte benefica. SFS 88.6

Cu toate că se discută mult pe tema importanţei exerciţiului fizic, sunt încă destul de mulţi oameni care îl neglijează. Unii se îngraşă din cauza faptului că organismul lor e îmbuibat. Alţii slăbesc şi devin plăpânzi fiindcă puterile lor vitale sunt secătuite în încercarea de a înlătura excesul de alimente. Efortul ficatului de a curăţa sângele de toxine este zădărnicit, iar rezultatul este boala. SFS 88.7

Cei care au obiceiuri sedentare ar trebui să facă mişcare în aer liber în fiecare zi - şi iarna, şi vara - atunci când vremea le permite. Este de preferat să mergi pe jos decât să mergi cu maşina, deoarece pui mai mulţi muşchi în mişcare. Plămânii sunt obligaţi să respire sănătos, deoarece este imposibil să mergi în pas vioi fără să-i umpli cu aer. SFS 89.1

Mişcarea de acest fel se va dovedi în multe cazuri mai eficientă decât medicamentele. Adesea, medicii le recomandă pacienţilor să călătorească pe mare, să meargă la un anumit izvor de apă minerală, să viziteze diferite locuri ca să schimbe clima, când, de fapt, în cele mai multe cazuri, dacă s-ar hrăni cumpătat şi dacă ar face cu plăcere exerciţii viguroase, pacienţii s-ar însănătoşi şi ar economisi timp şi bani. SFS 89.2