Secretele Fericirii Şi Ale Sănătăţii

Cunoaşterea Obţinută Prin Cuvântul Lui Dumnezeu

Întreaga Biblie este o descoperire a slavei lui Dumnezeu în Hristos. Odată ce este primită, crezută şi respectată, ea este cel mai important instrument pentru  transformarea caracterului. Ea constituie imboldul măreţ, forţa constrângătoare care înviorează capacităţile fizice, mintale şi spirituale şi care direcţionează viaţa pe drumul cel bun. SFS 77.7

Motivul pentru care tinerii şi chiar cei maturi sunt atât de uşor duşi în ispită şi păcat este că ei nu studiază Cuvântul lui Dumnezeu şi nu meditează la el aşa cum ar trebui. Lipsa unei voinţe puternice şi ferme este rezultatul neglijării învăţăturilor sfinte din Cuvântul lui Dumnezeu. Ei nu-şi direcţionează mintea, printr-un efort stăruitor, spre ceea ce le-ar inspira gânduri curate şi sfinte şi lear îndepărta de la cele nesfinte şi neadevărate. Puţini sunt cei care aleg partea cea bună, care stau la picioarele lui Isus, la fel ca Maria, ca să înveţe de la Învăţătorul divin. Prea puţini strâng ca pe o comoară cuvintele Sale în inima lor şi le aplică în viaţă. SFS 78.1

Dacă sunt primite, adevărurile Bibliei înalţă mintea şi sufletul. Dacă ar fi apreciate aşa cum s-ar cuveni, atât tinerii, cât şi bătrânii ar manifesta o corectitudine care vine din interior, o tărie principială care i-ar ajuta să se opună ispitei. SFS 78.2

Oamenii ar trebui să vorbească şi să scrie despre lucrurile valoroase din Sfânta Scriptură. Gândirea, aptitudinile, exercitarea intensă a capacităţilor creierului să fie dedicate studiului gândurilor lui Dumnezeu. Să nu se studieze filozofia ipotezelor oamenilor, ci să se studieze filozofia Celui care este Adevărul. Nicio altă scriere nu se poate compara cu ea în ceea ce priveşte valoarea. SFS 78.3

Mintea pământească nu găseşte plăcere în contemplarea Cuvântului lui Dumnezeu, însă pentru mintea reînnoită de Duhul Sfânt, frumuseţea divină şi lumina cerească strălucesc pe paginile sacre. Ceea ce pentru mintea firească era un deşert arid pentru mintea duhovnicească devine un pământ plin de izvoare de viaţă. SFS 78.4

Cunoaşterea lui Dumnezeu, aşa cum este descoperită în Cuvântul Său, este cunoaşterea pe care copiii noştri trebuie să o dobândească. De când încep să raţioneze, copiii trebuie să se obişnuiască cu viaţa şi Numele lui Isus. Încă din primele lecţii, ei trebuie învăţaţi că Dumnezeu este Tatăl lor. La început, ei trebuie să înveţe ascultarea din iubire. Cu reverenţă şi cu blândeţe, Cuvântul lui Dumnezeu să le fie citit şi repetat pe porţiuni, potrivit cu înţelegerea lor, şi adaptat pentru a le stârni interesul. Şi, mai presus de toate, ei să înveţe despre dragostea Sa descoperită în Hristos şi marea lecţie ce derivă din aceasta: „Dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii.” (1 Ioan 4,11). SFS 78.5

Tinerii să facă din Cuvântul lui Dumnezeu hrana minţii şi sufletului lor. Crucea lui Hristos să devină ştiinţa oricărei educaţii, centrul tuturor învăţăturilor şi studiilor. Să fie pus în practică în experienţa de zi cu zi. În acest fel, Mântuitorul va deveni pentru tineri un tovarăş şi un prieten zilnic. Orice gând să fie adus în supunere faţă de Hristos. Împreună cu apostolul Pavel, ei vor putea spune: „În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru, Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine şi eu faţă de lume!” (Galateni 6,14). SFS 78.6

Astfel, prin credinţă, ei ajung să-L cunoască pe Dumnezeu prin proprie experienţă. Ei şi-au descoperit realitatea Cuvântului Său, adevărul făgăduinţelor Sale. Ei au gustat şi ştiu că Domnul este bun. SFS 79.1

Ucenicul iubit, Ioan, a dobândit cunoaştere prin propria experienţă. El putea depune mărturie că: „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre cu privire la Cuvântul vieţii, pentru că viaţa a fost arătată şi noi am văzut-o, şi mărturisim despre ea, şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl şi care ne-a fost arătată; deci, ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos.” (1 Ioan 1, 1-3). SFS 79.2

Toţi pot adeveri, în acelaşi fel, din proprie experienţă, „că Dumnezeu spune adevărul” (Ioan 3,33). Ei pot aduce mărturie despre puterea lui Hristos prin ceea ce ei înşişi au văzut, au auzit şi au simţit. Ei pot mărturisi: „Am avut nevoie de ajutor şi l-am găsit în Isus. El mi-a împlinit fiecare nevoie, mi-a satisfăcut foamea; Biblia este pentru mine descoperirea lui Hristos. Cred în Isus pentru că El este pentru mine Mântuitorul divin. Cred în Biblie deoarece am descoperit că ea este vocea lui Dumnezeu pentru sufletul meu.” SFS 79.3

Cel care a obţinut cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Cuvântului Său prin experienţă personală este pregătit să studieze ştiinţele naturale. Despre Hristos stă scris: „În El era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor.” (Îoan 1,4). Înainte de apariţia păcatului, Adam şi Eva erau înconjuraţi în Eden de o lumină curată şi plăcută, lumina lui Dumnezeu. Aceasta lumina toate lucrurile de care ei se apropiau. Nimic nu trebuia să le întunece percepţia asupra caracterului sau lucrărilor lui Dumnezeu. Dar când au cedat ispititorului, lumina s-a îndepărtat de la ei. Odată cu pierderea veşmântului sfinţeniei, ei au pierdut şi lumina care strălucea în natura din jur. Ei nu au mai putut să o descifreze corect. Ei nu au mai putut distinge caracterul lui Dumnezeu în lucrurile create de El. Astfel că azi omul singur nu poate să înţeleagă corect învăţăturile din natură. Dacă nu este călăuzit de înţelepciunea divină, el înalţă natura şi legile naturii deasupra Creatorului naturii. Din acest motiv, ideile oamenilor legate de ştiinţă intră adesea în contradicţie cu învăţăturile din Cuvântul lui Dumnezeu. Dar pentru cei care primesc lumina vieţii lui Hristos, natura este din nou iluminată. În lumina care vine de la cruce, putem interpreta corect învăţăturile din natură. SFS 79.4

Cel care Îl cunoaşte pe Dumnezeu şi Cuvântul Său din experienţă proprie are o credinţă fermă în caracterul divin al Sfintelor Scripturi. El are dovada că Scriptura este adevărul şi ştie că adevărul nu se poate contrazice niciodată. El nu testează Biblia după ideile oamenilor despre ştiinţă; el supune aceste idei testului standardului infailibil. El ştie că în adevărata ştiinţă nu poate exista ceva contrar învăţăturii Cuvântului; din moment ce ambele au acelaşi Autor, o înţelegere corectă a lor va dovedi că ele sunt în armonie. Orice teorie aşa-zis ştiinţifică, ce intră în contradicţie cu mărturia Cuvântului lui Dumnezeu, este doar o speculaţie omenească. SFS 80.1

Pentru cel care studiază astfel, cercetarea ştiinţifică va deschide domenii vaste de gândire şi informaţie. În vreme ce contemplă lucrurile din natură, el obţine o nouă înţelegere a adevărului. Cartea naturii şi Cuvântul scris se explică reciproc. Amândouă îl ajută pe om să Îl cunoască mai bine pe Dumnezeu, oferindu-i învăţături despre caracterul Său şi despre legile prin care lucrează El. SFS 80.2

Experienţa psalmistului este experienţa pe care toţi o pot obţine prin primirea Cuvântului lui Dumnezeu din natură şi revelaţie. El spune: SFS 80.3

„Căci Tu mă înveseleşti cu lucrările Tale, Doamne,
şi eu cânt de veselie când văd lucrarea mâinilor Tale.” SFS 81.1

(Psalmi 92,4)

„Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri
şi credincioşia Ta, până la nori.
Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu
şi judecăţile Tale sunt ca Adâncul cel mare...
Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule!
La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.
Se satură de belşugul Casei Tale şi-i adăpi din şuvoiul desfătărilor Tale.
Căci la Tine este izvorul vieţii,
prin lumina Ta vedem lumina.” SFS 81.2

(Psalmi 36,5-9)

„Ferice de cei fără prihană în calea lor,
care umblă întotdeauna după Legea Domnului!
Ferice de cei ce păzesc poruncile Lui,
care-L caută din toată inima lor.
Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea?
Îndreptându-se după Cuvântul Tău.
Aleg calea adevărului,
pun legile Tale sub ochii mei.
Strâng Cuvântul Tău în inima mea,
ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!
Voi umbla în loc larg, căci caut poruncile Tale.
Deschide-mi ochii ca să văd
lucrurile minunate ale Legii Tale!
Învăţăturile Tale sunt desfătarea mea
şi sfătuitorii mei.
Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale,
decât o mie de lucruri de aur şi de argint.
Cât de mult iubesc Legea Ta!
Toată ziua mă gândesc la ea.
Învăţăturile Talc sunt minunate,
de aceea le păzeşte sufletul meu.
Orânduirile Tale sunt prilejul cântărilor mele
în casa pribegiei mele. Cuvântul Tău este cu totul încercat
şi robul Tău îl iubeşte.
Temelia Cuvântului Tău este adevărul
şi toate legile Tale cele drepte sunt veşnice.
Să-mi trăiască sufletul şi să Te laude,
şi judecăţile Tale să mă sprijine!
Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta
şi nu li se întâmplă nicio nenorocire.
Eu nădăjduiesc în mântuirea Ta, Doamne,
şi împlinesc poruncile Tale.
Sufletul meu ţine învăţăturile Tale
şi le iubesc mult de tot!
Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină,
dă pricepere celor fără răutate.
Poruncile Tale mă fac mai înţelept decât vrăjmaşii mei,
căci totdeauna le am cu mine.
Sunt mai învăţat decât toţi învăţătorii mei,
căci mă gândesc la învăţăturile Tale.
Am mai multă pricepere decât bătrânii,
căci păzesc poruncile Tale.
Prin poruncile Tale mă fac mai priceput,
de aceea urăsc orice cale a minciunii.
Învăţăturile Tale sunt moştenirea mea de veci,
căci ele sunt bucuria inimii mele.” SFS 81.3

(Psalmi 11, 1.2.9.30.11.45.18.24.72.97.12 9.54.140.160.175.165-167.130.98-100.104.111)