Secretele Fericirii Şi Ale Sănătăţii

Cunoaşterea Fundamentală

În Ziua Cinzecimii, când Duhul Sfânt S-a coborât peste ucenici, ei au înţeles mai bine adevărurile rostite de Hristos în parabole. O mare parte din învăţătura care fusese o taină pentru ei s-a lămurit. Însă nici măcar atunci nu au primit o împlinire deplină a făgăduinţei lui Dumnezeu. Ei au primit din cunoaşterea lui Dumnezeu atât cât puteau suporta, dar împlinirea completă a făgăduinţei că Hristos Îl va descoperi pe deplin pe Tatăl era încă în viitor. La fel este şi azi. Cunoaşterea noastră de Dumnezeu este parţială şi nedesăvârşită. Când conflictul se va încheia şi când Omul Isus Hristos îi va recunoaşte înaintea Tatălui pe slujitorii Săi credincioşi, care, într-o lume a păcatului, au dat mărturie adevărată despre El, ei vor înţelege clar ceea ce acum li se pare o taină. SFS 65.3

Hristos a luat cu Sine în curţile cereşti natura Sa umană proslăvită. Celor care Îl primesc, El le dă puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu, pentru ca, la final, să îi poată primi ca fiind ai Săi, să locuiască împreună cu El pentru veşnicie. Dacă în această viaţă îi sunt loiali lui Dumnezeu, ei vor vedea în cele din urmă „Faţa Lui şi Numele Lui va fi pe frunţile lor” (Apocalipsa 22,4). Şi ce înseamnă fericirea cerului dacă nu a-L vedea pe Dumnezeu? Ce bucurie mai mare ar putea simţi păcătosul mântuit prin harul lui Hristos, decât aceea de a vedea Faţa lui Dumnezeu şi de a-L cunoaşte ca Tată? SFS 65.4

Scriptura ne arată clar relaţia dintre Dumnezeu şi Hristos şi evidenţiază la fel de clar personalitatea şi individualitatea fiecăruia. SFS 65.5

„După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul... care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi în locurile preaînalte, ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor. Căci căruia dintre îngeri a zis El vreodată: SFS 65.6

’Tu eşti Fiul Meu,
astăzi Te-am născut?’
Şi iarăşi:
’Eu Îi voi fi Tată şi El Îmi va fi Fiu?’” SFS 65.7

(Evrei 1,1-5).

Personalitatea Tatălui şi a Fiului şi, de asemenea, unitatea care există între Ei sunt prezentate în Ioan 17, în rugăciunea lui Hristos pentru ucenicii Săi: SFS 66.1

„Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine, ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (vers. 20, 21). SFS 66.2

Unitatea dintre Hristos şi ucenicii Săi nu anihilează personalitatea niciunuia. Ei sunt una în scopuri, în gândire, în caracter, dar nu în persoană. În acest fel, Dumnezeu şi Hristos sunt una. SFS 66.3