Secretele Fericirii Şi Ale Sănătăţii

Crearea Pământului

Creaţiunea nu poate fi înţeleasă şi explicată de ştiinţă. Care ştiinţă poate explica misterul vieţii? SFS 59.1

„Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu,
aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.” SFS 59.2

(Evrei 11 ,3)

„Eu întocmesc lumina şi fac întunericul...
Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri...
Eu am făcut pământul şi am făcut pe om pe el;
Eu, cu mâinile Mele, am întins cerurile
şi am aşezat toată oştirea lor.” SFS 59.3

(Isaia 45,7-12)

„Cum le-am chemat, s-au şi înfăţişat îndată.” SFS 59.4

(Isaia 48, 13)

Când a creat pământul, Dumnezeu nu a avut nevoie de materie preexistentă. „Căci El zice, şi se face; porunceşte, şi ce porunceşte ia fiinţă” (Psalmi 33,9). Toate lucrurile, materiale sau spirituale, s-au înfăţişat înaintea Domnului, Iehova, la sunetul glasului Său şi au fost create după hotărârea Sa. Cerurile şi toată oştirea lor, pământul şi tot ce e pe el au venit la existenţă prin suflarea gurii Sale. SFS 59.5

Crearea omului este acţiunea lui Dumnezeu ca Persoană. Când l-a creat după chipul Său, corpul uman era perfect în toate detaliile, dar era fără viaţă. Apoi, Dumnezeu ca Persoană, care există prin Sine Însuşi, i-a dat suflare de viaţă, şi omul a devenit o fiinţă vie şi inteligentă. Toate părţile corpului uman au fost puse în funcţiune. Inima, arterele, venele, limba, mâinile, picioarele, simţurile, facultăţile mintale, toate şi-au început activitatea şi toate au fost supuse unor legi. Omul a devenit un suflet viu. Prin Hristos - Cuvântul —, Dumnezeu ca Persoană a creat omul şi l-a înzestrat cu inteligenţă şi putere. SFS 59.6

Trupul nostru nu era ascuns de El când am fost făcuţi într-un loc tainic; ochii Lui ne vedeau şi, deşi eram nedesăvârşiţi, în cartea Sa erau scrise toate zilele care ne erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna dintre ele. SFS 60.1

Mai presus de alte fiinţe, Dumnezeu a plănuit ca omul, coroana creaţiei Sale, să exprime gândurile Sale şi să dezvăluie slava Sa. Însă omul nu trebuie să se înalţe pe sine ca fiind Dumnezeu. SFS 60.2

„Strigaţi de bucurie...
Slujiţi Domnului cu bucurie,
veniţi cu veselie înaintea Lui!
Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu!
El ne-a făcut, ai Lui suntem:
noi suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui.
Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui!
Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele!” SFS 60.3

(Psalmi 100, 1-4)

„Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru
şi închinaţi-vă pe muntele Lui cel sfânt!
Căci Domnul, Dumnezeul nostru, este sfânt!” SFS 60.4

(Psalmi 99,9)

Dumnezeu este permanent ocupat cu susţinerea lucrurilor create şi cu folosirea lor ca slujitori ai Săi. El lucrează prin legile naturii, folosindu-le ca instrumente ale Sale. Ele nu acţionează prin ele însele. Natura, prin activitatea ei, dovedeşte prezenţa inteligentă şi influenţa activă a unei Fiinţe care pune toate lucrurile în mişcare după voia Sa. SFS 60.5

„Cuvântul Tău, Doamne,
dăinuie în veci în ceruri.
Credincioşia Ta ţine din neam în neam;
Tu ai întemeiat pământul, şi el rămâne tare.
După legile Tale stă în picioare totul astăzi,
căci toate lucrurile Îţi sunt supuse” SFS 60.6

(Psalmi 119,89-91).

„Domnul face tot ce vrea
în ceruri şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile.” SFS 61.1

(Psalmi 135,6)

„El a poruncit şi au fost făcute,
le-a întărit pe veci de veci;
le-a dat legi, şi nu le va călca” SFS 61.2

(Psalmi 148,5.6).

Nu prin puterea lui aduce pământul rod an după an şi îşi continuă drumul în jurul soarelui. Mâna Celui Infinit este continuu la lucru, direcţionând planeta aceasta. Puterea lui Dumnezeu exercitată continuu menţine pământul în poziţia lui în timpul rotaţiei. Dumnezeu este Cel care face soarele să răsară pe cer. El deschide ferestrele cerului şi dă ploaie. SFS 61.3

„El dă zăpada ca lâna,
El presară bruma albă ca cenuşa.” SFS 61.4

(Psalmi 147, 16)

„La tunetul Lui, urlă apele în ceruri;
El ridică norii de la marginile pământului,
dă naştere fulgerelor şi ploii
şi scoate vântul din cămările Lui.” SFS 61.5

(Ieremia 10,13)

Prin puterea Sa, vegetaţia creşte, apare fiecare frunză, orice floare înfloreşte, orice fruct creşte. SFS 61.6

Mecanismul corpului uman nu poate fi înţeles pe deplin; el prezintă taine care îi pune în încurcătură chiar şi pe cei mai inteligenţi. El nu este asemenea efectului unui mecanism care, odată pornit, îşi continuă activitatea, iar pulsul şi respiraţia continuă la nesfârşit. În Dumnezeu trăim şi ne mişcăm şi în El avem existenţa. SFS 61.7

Bătăile inimii, pulsul regulat, fiecare nerv şi fiecare muşchi din organismul viu sunt menţinute în bună rânduială şi în bună funcţionare de puterea unui Dumnezeu omniprezent. SFS 61.8

Biblia ni-L înfăţişează pe Dumnezeu, în locuinţa Sa sfântă de sus, nu într-o stare de inactivitate, nu în tăcere şi singurătate, ci înconjurat de zeci de mii şi mii de mii de fiinţe sfinte, toţi aşteptând să îndeplinească voia Sa. Prin aceşti soli, El Se află în legătură neîntreruptă cu fiecare zonă a Împărăţiei Sale. Prin intermediul Duhului Sfânt, El este prezent pretutindeni. Prin Duhul Său şi prin îngerii Săi, El le slujeşte fiilor oamenilor. SFS 61.9

Peste agitaţia de pe acest pământ, El domneşte; toate lucrurile sunt descoperite privirii Sale divine şi, din veşnicia Sa măreaţă şi netulburată, El porunceşte ceea ce providenţa Sa consideră că e cel mai bine. SFS 62.1

„Soarta omului nu este în puterea lui;
nici nu stă în puterea omului când umblă să-şi îndrepte paşii spre ţintă.” SFS 62.2

(Ieremia 10,23)

„Încrede-te în Domnul din toată inima ta...
Recunoaşte-L în toate căile tale,
şi El îţi va netezi cărările.” SFS 62.3

(Proverbe 3,5.6)

„Iată, ochiul Domnului priveşte peste cei ce se tem de El,
peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui,
ca să le scape sufletul de la moarte
şi să-i ţină cu viaţă în mijlocul foametei.” SFS 62.4

(Psalmi 33, 18. 19)

„Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule!
La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.” SFS 62.5

(Psalmi 36,7)

Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov,
ferice de cine-şi pune nădejdea în Domnul, Dumnezeul său!” SFS 62.6

(Psalmi 146,5)

„Pământul, Doamne, este plin de bunătatea Ta.” SFS 62.7

(Psalmi 119,64)

Tu iubeşti „dreptatea şi neprihănirea.” SFS 62.8

(Psalmi 33,5)

Tu — „nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pământului şi mării! El întăreşte munţii prin tăria Lui
şi este încins cu putere.
El potoleşte urletul mărilor... şi zarva popoarelor.” SFS 62.9

(Psalmi 65,5-7)

„Tu umpli de veselie răsăritul şi apusul îndepărtat...
Încununezi anul cu bunătăţile Tale
şi paşii Tăi varsă belşugul.” SFS 63.1

(Psalmi 65,8.11)

„Domnul sprijină pe toţi cei ce cad
şi îndreaptă pe cei încovoiaţi.
Ochii tuturor nădăjduiesc în Tine
şi Tu le dai hrana la vreme.
Îţi deschizi mâna
şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă.” SFS 63.2

(Psalmi 145,14-16)