Secretele Fericirii Şi Ale Sănătăţii

3—Cunoaşterea Fundamentală

O Adevărată Cunoaştere De Dumnezeu

La fel ca Mântuitorul nostru, ne aflăm în această lume pentru a-I sluji lui Dumnezeu. Suntem aici ca să devenim asemenea Lui în caracter şi ca să Îl descoperim lumii printr-o viaţă de slujire. Pentru a fi conlucrători cu Dumnezeu, pentru a deveni ca El şi pentru a-I descoperi caracterul, trebuie să-L cunoaştem bine. Trebuie să-L cunoaştem aşa cum ni Se descoperă. SFS 55.1

Cunoaşterea lui Dumnezeu constituie temelia întregii educaţii şi slujiri adevărate. Ea este singura protecţie reală faţă de ispită. Numai prin ea putem deveni asemenea lui Dumnezeu în caracter. SFS 55.2

Aceasta este cunoaşterea de care au nevoie toţi cei care lucrează la înălţarea sufletească a semenilor lor. Transformarea caracterului, curăţia vieţii, eficienţa în slujire, respectarea strictă a principiilor drepte, toate depind de o bună cunoaştere a lui Dumnezeu. Această cunoaştere este o pregătire esenţială atât pentru viaţa aceasta, cât şi pentru viaţa viitoare. SFS 55.3

„Începutul înţelepciunii este frica de Domnul.” (Proverbe 9, 10) SFS 55.4

Prin cunoaşterea Lui, ni s-a dăruit „tot ce priveşte viaţa şi evlavia.” (2 Petru 1,3) „Şi viaţa veşnică este aceasta”, a spus Isus, „să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 17,3) SFS 55.5

„Aşa vorbeşte Domnul:
’Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui,
cel tare să nu se laude cu tăria lui,
bogatul să nu se laude cu bogăţia lui.
Ci cel ce se laudă să se laude
că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul, care fac milă,
judecată şi dreptate pe pământ!
Căci în acestea găsesc plăcere Eu', zice Domnul.” SFS 55.6

(Ieremia 9,23.24)

Avem nevoie să studiem descoperirile pe care Dumnezeu ni le-a dat despre Sine.
„Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu,
şi vei avea pace;
te vei bucura astfel iarăşi de fericire.
Primeşte învăţătura din gura Lui
şi pune-ţi la inimă cuvintele Lui...
Şi atunci, Cel Atotputernic va fi... bogăţia ta.
Atunci, Cel Atotputernic va fi desfătarea ta
şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu.
Îl vei ruga, şi te va asculta
şi îţi vei putea împlini juruinţele.
Pe ce vei pune mâna îţi va izbuti,
pe cărările tale va străluci lumina.
Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta:
Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecaţi.” SFS 56.1

(Iov 22,21-29)

„În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El.” (Romani 1,20). SFS 56.2

Lucrurile din natură pe care le vedem azi nu ne dau decât o vagă idee despre slava Edenului. Păcatul a întunecat frumuseţea pământului; peste tot se văd urmele lucrării celui rău. Însă mai sunt încă lucruri frumoase. Natura dovedeşte că Dumnezeu, care este infinit în putere, plin de bunătate, milă şi dragoste, a creat pământul şi l-a umplut cu viaţă şi bucurie. Chiar în starea lor decăzută, toate lucrurile ne descoperă opera Marelui Artist. Oriunde ne îndreptăm privirea, putem auzi vocea lui Dumnezeu şi putem vedea dovezile bunătăţii Sale. SFS 56.3

De la zgomotul puternic şi înfundat al tunetului şi de la urletul neîncetat al bătrânului ocean până la ciripitul vesel care umple pădurile cu melodii, zecile de mii de voci ale naturii îşi înalţă laudele către El. Pe pământ, în mare şi pe cer, cu nuanţele şi culorile lor minunate, variind într-un contrast splendid sau împletindu-se în armonie, noi privim slava Sa. Munţii maiestuoşi ne vestesc puterea Sa. Pomii, care îşi leagănă coroanele în lumina soarelui, şi florile, cu frumuseţea şi gingăşia lor, arată spre Creatorul lor. Covorul verde care acoperă pământul brun ne vorbeşte despre grija lui Dumnezeu faţă de cele mai neînsemnate fiinţe create de El. Peşterile submarine şi adâncurile pământului ne descoperă comorile Lui. Cel care a aşezat perlele pe fundul oceanului şi ametistul şi crisolitul printre stânci este un iubitor al frumosului. Soarele, care răsare pe cer, este simbolul Celui care este viaţă şi lumină pentru tot ce a creat. Toată strălucirea şi frumuseţea care împodobesc pământul şi care luminează cerurile ne vorbesc despre Dumnezeu. SFS 57.1

„Măreţia Lui acoperă cerurile.”) SFS 57.2

(Habacuc 3,3)

„Pământul este plin de făpturile Tale.” SFS 57.3

(Psalmi 104,24)

„O zi istoriseşte alteia acest lucru,
o noapte dă de ştire alteia despre el.
Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte
al căror sunet să fie auzit,
dar răsunetul lor străbate tot pământul
şi glasul lor merge până la marginile lumii.” SFS 57.4

(Psalmi 19,2-4)

Toate lucrurile create ne vorbesc despre grija şi bunătatea Sa părintească şi despre dorinţa Sa de a-i face fericiţi pe copiii Săi. SFS 57.5

Marea putere care lucrează prin lucrurile din natură şi care le susţine pe toate nu este, aşa cum o explică unii oameni de ştiinţă, doar un principiu prezent în toate sau o energie care le pune în mişcare. Dumnezeu este Duh, şi totuşi El este o Persoană, deoarece aşa S-a descoperit pe Sine: SFS 57.6

„Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat,
este un Dumnezeu viu şi un Împărat veşnic...
’Dumnezeii care n-au făcut nici cerurile, nici pământul
vor pieri de pe pământ şi de sub ceruri.’
dar Cel ce este partea lui Iacov nu este ca ei; căci El a întocmit totul...
Dar El a făcut pământul prin puterea Lui,
a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui,
a întins cerurile prin priceperea Lui.” SFS 57.7

(Ieremia 10,10.11.16.12).