Secretele Fericirii Şi Ale Sănătăţii

2—Lucrarea Medicului

Izvorul Vindecării

Prin minunile Sale, Mântuitorul ne-a dezvăluit puterea care acţionează neîncetat în favoarea omului, pentru a-1 susţine şi a-l vindeca. Prin mijloacele naturale, Dumnezeu lucrează zi de zi, ceas de ceas, clipă de clipă, ca să ne ţină în viaţă, să ne întărească şi să ne refacă. Atunci când o parte a corpului este vătămată, procesul vindecării începe imediat; factorii înnăscuţi intră în acţiune pentru a reface sănătatea. Însă puterea care lucrează prin intermediul acestor factori este puterea lui Dumnezeu. Orice putere dătătoare de viaţă vine de la El. Dacă s-a vindecat cineva de o boală, atunci, cu siguranţă, Dumnezeu este Cel care i-a adus vindecarea. SFS 44.1

Boala, suferinţa şi moartea sunt faptele unei puteri opuse. Satana este nimicitorul; Dumnezeu este Cel care reface. SFS 44.2

Cuvintele adresate lui Israel: „Eu sunt Domnul, care te vindecă” (Exod 15,26) sunt adevărate şi în dreptul celor care azi îşi recapătă sănătatea trupului sau sănătatea sufletului. Dumnezeu ne spune ceea ce Îşi doreşte cu privire la fiecare fiinţă umană prin cuvintele: „Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău” (3 Ioan 2). SFS 44.3

El este Cel care „îţi iartă toate fărădelegile tale, El îţi vindecă toate bolile tale; El îţi izbăveşte viaţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi îndurare” (Psalmi 103,3.4). SFS 44.4

Când îi vindeca de o boală, Hristos îi avertiza pe mulţi dintre cei suferinzi: „Să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău.” (Ioan 5,14). Astfel îi făcea conştienţi de faptul că singuri îşi provocaseră boala, prin încălcarea legilor lui Dumnezeu, şi că sănătatea poate fi păstrată doar prin ascultare. SFS 44.5

Medicii ar trebui să-i înveţe pe pacienţi să coopereze cu Dumnezeu în procesul de refacere. Înţelegerea lor se lărgeşte tot mai mult pe măsură ce îşi dau seama că boala este rezultatul păcatului. Ei trebuie să ştie că legile naturii, la fel ca preceptele Decalogului, sunt divine şi că sănătatea poate fi redobândită sau menţinută doar prin ascultare faţă de acestea. Mulţi dintre cei care vin la medic s-au îmbolnăvit din cauza obiceiurilor dăunătoare şi ar putea să se însănătoşească dacă ar renunţa la aceste obiceiuri. Aceştia trebuie învăţaţi că orice obicei care distruge puterile fizice, mintale sau spirituale reprezintă un păcat şi că sănătatea poate fi obţinută prin ascultare de legile stabilite de Dumnezeu pentru binele întregii omeniri. SFS 44.6

Dacă un medic vede că un pacient suferă de o boală provocată de consumul de alimente sau băuturi dăunătoare sau de alte obiceiuri rele, şi totuşi nu îi spune acest lucru, el îi aduce acestuia un prejudiciu. Beţivii, maniacii şi desfrânaţii, cu toţii apelează la medic, recunoscând, fără îndoială, că suferinţa lor este rezultatul păcatului. Cei care înţeleg principiile vieţii ar trebui să se opună cu străduinţă şi sinceritate cauzelor bolilor. Cum poate un medic să fie liniştit când intră permanent în contact cu suferinţa sau când acţionează în vederea ameliorării acesteia? Este suficient să fie binevoitor şi milos dacă nu promovează cumpătarea strictă ca remediu al bolilor? SFS 45.1

Trebuie să se evidenţieze faptul că ascultarea de poruncile lui Dumnezeu este stilul de viaţă corect. Dumnezeu a stabilit legile naturii, cerinţele acestora nu sunt arbitrare. Ascultarea de fiecare poruncă din legile sănătăţii sau din Legea Morală este însoţită de o făgăduinţă. Dacă ne conformăm ei, binecuvântarea ne va însoţi paşii. Dumnezeu nu ne forţează niciodată să facem ce este bine, ci El caută să ne scape de rău şi să ne conducă spre bine. SFS 45.2

Trebuie să se atragă atenţia oamenilor asupra legilor date poporului Israel. Dumnezeu le-a dat instrucţiuni precise cu privire la obiceiurile de vieţuire. Le-a adus la cunoştinţă legile referitoare la bunăstarea lor fizică şi spirituală şi, punând condiţia ascultării, El i-a asigurat: „Domnul va depărta de tine orice boală.” (Deuteronom 7,15); „Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciţi copiilor voştri.” (Deuteronom 32,46). „Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc şi sănătate pentru tot trupul lor” (Proverbe 4,22). SFS 45.3

Dumnezeu doreşte să ne ridicăm la standardul perfecţiunii care ne-a fost pus la dispoziţie prin dăruirea lui Hristos. El apelează la noi ca să alegem binele, să ne aşezăm de partea puterilor cereşti şi să adoptăm principiile care vor reface în noi chipul divin. El ne descoperă aceste principii în Cuvântul Său scris şi în cartea naturii. Partea noastră este de a căuta să le cunoaştem şi, prin ascultare, să cooperăm cu El în refacerea sănătăţii crupului şi sufletului. SFS 46.1

Oamenii au nevoie să afle că pot să primească binecuvântările depline ale ascultării doar dacă acceptă harul lui Hristos. Acest har este cel care îi dă putere omului să asculte de Legea lui Dumnezeu, cel care îl ajută să se elibereze de dependenţa faţă de un obicei rău. Aceasta este singura putere care îi poate oferi statornicie pe calea cea dreaptă. SFS 46.2

Când este primită în puritatea şi puterea ei, Evanghelia este remediul maladiilor apărute ca urmare a păcatului. Soarele Neprihănirii răsare şi „tămăduirea va fi sub aripile Lui” (Maleahi 4,2) Nimic din ce oferă această lume nu poate vindeca o inimă zdrobită, nu poate aduce pace minţii, nu poate îndepărta îngrijorarea şi nici nu poate îndepărta boala. Celebritatea, geniul, talentul — niciuna dintre ele nu va înveseli inima întristată şi nici nu va reda viaţa pierdută. Prezenţa lui Dumnezeu în suflet este singura speranţă a omului. SFS 46.3

Iubirea lui Hristos răspândeşte în întreaga fiinţă o putere care dă viaţă; fiecare organ vital — creierul, inima etc. — este străbătut de sănătate. Prin ea, energiile superioare ale fiinţei sunt puse în acţiune. Ea eliberează sufletul de vinovăţie şi tristeţe, de nelinişte şi îngrijorare, care nimicesc forţele vitale. Odată cu ea, vin seninătatea şi liniştea sufletească. Ea sădeşte în suflet bucuria ce nu poate fi distrusă de nimic din ceea ce e pământesc - bucuria în Duhul Sfânt -, bucuria dătătoare de sănătate şi viaţă. SFS 46.4

Cuvintele Mântuitorului nostru: „Veniţi la Mine... şi Eu vă voi da odihnă” (Matei 11 ,28) reprezintă o recomandare pentru vindecarea bolilor fizice, mintale şi spirituale. În ciuda faptului că oamenii şi-au provocat singuri suferinţa prin deprinderi rele, El îi priveşte cu compasiune. Ei pot găsi ajutorul la El. Cei care se încred în El vor vedea lucruri mari. SFS 47.1

Deşi păcatul îşi întăreşte stăpânirea de veacuri asupra rasei umane, deşi Satana, prin minciună şi născociri, îşi întinde umbra întunecată a interpretării lui asupra Cuvântului lui Dumnezeu, determinându-i pe oameni să se îndoiască de bunătatea Sa, mila şi iubirea Tatălui nu au încetat să se reverse în torente abundente spre pământ. Dacă şi-ar deschide ferestrele inimii spre ceruri, cu recunoştinţă faţă de darurile divine, fiinţele umane ar fi umplute cu o putere vindecătoare. SFS 47.2