Secretele Fericirii Şi Ale Sănătăţii

Băuturile Alcoolice Slabe

„Vinul este batjocoritor, băuturile tari sunt gălăgioase;
oricine se îmbată cu ele nu este înţelept.” SFS 140.5

(Proverbe 20,1)

SFS 140.6

„Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînţelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină?
Ai cui sunt ochii roşii?
Ale celor ce întârzie la vin
şi se duc să golească paharul cu vin amestecat.
Nu te uita la vin când curge roşu
şi face mărgăritare în pahar;
el alunecă uşor,
dar pe urmă ca un şarpe muşcă
şi înţeapă ca un basilisc” SFS 140.7

(Proverbe 23,29-32).

Niciodată mâna omenească nu a zugrăvit o imagine mai vie a pervertirii şi sclaviei pe care le suferă victima băuturilor alcoolice. Subjugat, înjosit, chiar şi atunci când este trezit la realitatea mizeriei în care se află, nu are nicio putere să se desfacă din vraja ei; el va spune: „Mai vreau vin!” (Proverbe 23,35). SFS 141.1

Nu e necesar niciun argument pentru a demonstra efectele dăunătoare ale băuturilor alcoolice asupra celui care le consumă. Oameni cu mintea întunecată şi ameţită — suflete ruinate pentru care a murit Hristos şi pentru care îngerii plâng - se află peste tot. Ei sunt un stigmat pentru civilizaţia cu care ne mândrim. Ei constituie o ruşine, un blestem şi o pierzare pentru fiecare ţară. SFS 141.2

Şi cine ar putea înfăţişa nefericirea, agonia şi disperarea care se ascund în familia celui care bea alcool? Gândiţi-vă la soţie - în multe cazuri provenind dintr-o familie unde a fost educată cu delicateţe, o femeie sensibilă, cultivată şi distinsă — care acum este legată de un om pe care băutura l-a transformat într-un alcoolic şi chiar într-un demon. Gândiţi-vă la copii — lipsiţi de confortul, educaţia şi instruirea unui cămin, îndurând groaza de cel care ar trebui să fie mândria şi protecţia lor, aruncaţi în lume, purtând însemnul ruşinii şi deseori blestemul ereditar al poftei celui dependent de alcool. SFS 141.3

Gândiţi-vă la accidentele îngrozitoare care au loc din cauza consumului de alcool. Un conducător de tren nu ia seama la semnal sau interpretează greşit un ordin. Trenul trece mai departe; are loc o coliziune şi multe vieţi se pierd. Ori un vapor se scufundă, iar pasagerii şi echipajul mor înecaţi. Când se fac investigaţii, se descoperă că o persoană care ocupa un post important era sub influenţa alcoolului. În ce măsură poate cineva să-şi permită să folosească alcool şi, în acelaşi timp, să-i fie încredinţată viaţa unor fiinţe umane? El poate fi de încredere doar în măsura în care se abţine total de la alcool. SFS 141.4

Persoanele care au moştenit pofta după stimulente naturale nu ar trebui nicidecum să vadă sau să aibă la îndemână vin, bere sau cidru; fiindcă astfel tentaţia este permanentă. Considerând că cidrul dulce nu este periculos, mulţi nu ezită să îl cumpere fără restricţii. Insă el rămâne dulce doar pentru un scurt timp; apoi începe fermentaţia. Gustul acru pe care îl capătă îl face acceptabil pentru papilele gustative şi cel care îl bea nu este dispus să admită că a devenit tare sau că a fermentat. SFS 141.5

Chiar şi cidrul dulce, aşa cum este el produs în mod obişnuit, este periculos pentru sănătate. Dacă oamenii ar vedea la microscop cidrul pe care îl cumpără, puţini şi-ar mai dori să îl bea. Deseori, cei care produc cidrul pentru vânzare folosesc şi fructe viermănoase sau stricate. Cei care nu ar accepta nicidecum să mănânce mere stricate sau putrede beau cidrul făcut din ele şi îl consideră un deliciu, dar microscopul arată că, şi atunci când sucul este proaspăt, această băutură gustoasă este cu totul nepotrivită pentru consum. SFS 142.1

Oamenii se pot îmbăta în aceeaşi măsură cu vin, bere şi cidru ca şi cu băuturi tari. Folosirea acestor băuturi stârneşte pofta după cele tari şi astfel se instalează obiceiul de a consuma alcool. Consumul moderat de alcool este şcoala în care oamenii sunt educaţi să devină alcoolici. Însă activitatea acestor stimulente slabe este atât de insidioasă încât victima ajunge să fit dependentă înainte de a suspecta pericolul. SFS 142.2

Unii care nu sunt socotiţi niciodată beţi cu adevărat se află permanent sub influenţa băuturilor slabe. Ei sunt înfierbântaţi, inconsecvenţi în gândire şi dezechilibraţi. Gândindu-se că nu se află în primejdie, ei continuă în acelaşi fel, până când sunt înlăturate toate limitele şi până când fiecare principiu este sacrificat. Deciziile cele mai puternice sunt zădărnicite şi cele mai nobile considerente nu sunt suficiente pentru a menţine apetitul pervertit sub controlul raţiunii. SFS 142.3

Biblia nu aprobă nicăieri întrebuinţarea vinului ameţitor. Vinul făcut din apă de Hristos la nunta din Cana era suc curat de struguri. „După cum când se găseşte zeamă într-un strugure, se zice: ‘Nu-l nimici, căci este o binecuvântare în el!’” (Isaia 65,8). Hristos este Cel care a avertizat poporul Israel în Vechiul Testament: „Vinul este batjocoritor, băuturile tari sunt gălăgioase; oricine se îmbată cu ele nu este înţelept.” (Proverbe 20,1). Ei Însuşi nu a oferit o astfel de băutură. Satana îi ispiteşte pe oameni să folosească ceea ce le întunecă raţiunea şi le împiedică înţelegerea spirituală, însă Hristos ne învaţă să ne supunem firea decăzută. El nu le oferă oamenilor ceea ce ar însemna pentru ei o ispită. Viaţa Sa întreagă a fost un exemplu de tăgăduire de sine. Tocmai pentru a-Şi înfrânge puterea apetitului a suferit pentru noi cea mai grea încercare pe care putea să o îndure natura umană - în cele patruzeci de zile de post din pustie. Hristos a fost Cel care l-a sfătuit pe Ioan Botezătorul să nu bea nici vin, nici băutură tare. El a fost Cel care i-a poruncit soţiei lui Manoah să practice o abstinenţă similară. Hristos nu Şi-a contrazis propriile învăţături. Vinul nefermentat pe care l-a oferit oaspeţilor la nuntă era o băutură sănătoasă şi înviorătoare. Acesta este vinul folosit de Mântuitorul nostru şi de ucenicii Lui la prima Cină. Este vinul care trebuie folosit mereu la Sfânta Cină ca simbol al sângelui Mântuitorului. Această slujbă religioasă sfântă este menită să învioreze sufletul şi să dea viaţă. Nimic din ceea ce ar sluji răului nu ar trebui legat de ea. SFS 142.4

În lumina a ceea ce ne învaţă Scriptura, natura şi raţiunea cu privire la folosirea băuturilor alcoolice, cum pot creştinii să cultive hamei pentru fabricarea berii sau să fabrice vin sau cidru pentru a-l pune în vânzare? Dacă îşi iubesc semenii ca pe ei înşişi, cum pot să le pună în cale ceea ce va constitui pentru ei o capcană? SFS 143.1

Adesea, alcoolismul începe în cămin. Prin întrebuinţarea alimentelor nesănătoase şi bogate în grăsimi, organele digestive sunt slăbite şi apare o poftă după ceva mai stimulator. Astfel, apetitul este educat să râvnească mereu ceva mai tare. Dorinţa după stimulente devine mai frecventă şi mai dificil de înfruntat. Organismul este otrăvit într-o măsură mai mare sau mai mică şi, cu cât devine mai slab, cu atât se intensifică pofta după aceste lucruri. Un pas în direcţia greşită pregăteşte calea celui de-al doilea pas. Mulţi dintre cei care nu se fac vinovaţi de a aşeza pe masă vin sau alcool de niciun fel îşi încarcă masa cu o hrană care favorizează apariţia unei pofte atât de mari după băuturi tari încât a rezista ispitei este aproape imposibil. Obiceiurile greşite în alimentaţie distrug sănătatea şi pregătesc calea spre alcoolism. SFS 143.2

Dacă tinerii care formează şi modelează societatea ar fi educaţi cu privire la principiile abstinenţei de la băuturile alcoolice, curând nu ar mai fi necesare atât de multe campanii de promovare a acesteia. Părinţii trebui să înceapă o campanie împotriva consumului de alcool în cămin, să-i înveţe pe copii principiile ce trebuie urmate încă din pruncie, şi atunci pot spera să aibă succes.  SFS 143.3

Mamele trebuie să îşi ajute copiii să îşi formeze obiceiuri bune şi gusturi curate. Educaţi-le apetitul; învăţaţi-i pe copii să deteste stimulentele. Copiii voştri să îşi dezvolte tăria morală de a se opune răului care îi înconjoară. Învăţaţi-i că nu trebuie să se lase conduşi de alţii şi că nu trebuie să cedeze influenţelor puternice, ci ei să îi influenţeze pe alţii în bine. SFS 144.1

Se fac eforturi mari de a se reduce abuzul de alcool; însă multe eforturi nu sunt îndreptate în direcţia cea bună. Susţinătorii reformei abstinenţei trebuie să fie conştienţi de relele care rezultă din folosirea alimentelor nesănătoase, a condimentelor, a ceaiului şi a cafelei. Le urăm succes tuturor lucrătorilor din acest domeniu! Insă îi invităm să privească în profunzime la cauza răului cu care se luptă şi să se asigure că sunt consecvenţi în această reformă. SFS 144.2

Oamenilor trebuie să li se prezinte faptul că echilibrul corect al capacităţilor mintale şi morale depinde în mare măsură de starea bună a organismului. Toate narcoticele şi stimulentele nenaturale, care slăbesc şi degradează trupul, duc la scăderea nivelului intelectual şi moral. Alcoolismul stă la baza decăderii morale a lumii. Prin îngăduirea apetitului pervertit, omul îşi pierde puterea de a se opune ispitei. SFS 144.3

Reformatorii care susţin abstinenţa trebuie să îi educe pe oameni în această privinţă. Învăţaţi-i că sănătatea, caracterul şi chiar viaţa le sunt puse în pericol de folosirea stimulentelor, care aţâţă capacităţile epuizate să lucreze anormal şi spasmodic. SFS 144.4

În ceea ce priveşte ceaiul, cafeaua, tutunul şi băuturile alcoolice, singura abordare prudentă este: „Nu atinge, nu gusta, nu umbla cu ele!” Efectul ceaiului, al cafelei şi băuturilor similare este acelaşi ca al băuturilor alcoolice şi al tutunului, iar în unele cazuri obiceiul este tot la fel de greu de învins cum îi e dificil beţivului să renunţe la alcool. Cei care încearcă să înlăture aceste stimulente vor resimţi pentru un timp o pierdere şi vor suferi fără ele. Însă, dacă sunt stăruitori, îşi vor birui pofta şi nu vor mai simţi lipsa lor. S-ar putea ca organismul să aibă nevoie de puţin timp pentru a se reface după abuzul suferit, dar, dacă îi acordaţi timp, el îşi va recăpăta forţele şi îşi va îndeplini funcţiile bine. SFS 144.5