Solii alese 2

Întristarea Duhului lui Dumnezeu

Dumnezeu nu-i părăsește niciodată pe oameni până când ei nu-L părăsesc. Împotrivirea din exterior nu va micșora credința poporului lui Dumnezeu, care păzește poruncile Sale. Faptul că ei neglijează să pună în practică adevărul și curăția Îl va întrista pe Duhul Sfânt și îi va face pe ei să fie slabi, deoarece Dumnezeu nu va fi în mijlocul lor pentru a-i binecuvânta. Decăderea interioară va aduce condamnările lui Dumnezeu asupra acestui popor, așa cum le-a adus asupra Ierusalimului. Oh, să se audă voci care se roagă stăruitor ca aceia care le predică altora să nu fie ei înșiși lepădați! Frații mei, nu știm ce ne așteaptă în viitor și singura noastră cale de a fi în siguranță este aceea de a-L urma pe Cel ce este Lumina lumii. Dumnezeu va lucra cu noi și pentru noi, dacă nu vom săvârși păcatele care au adus mânia Sa asupra [379] lumii din vechime, asupra Sodomei și Gomorei și asupra Ierusalimului. SA2 219.3

Cea mai mică încălcare a Legii lui Dumnezeu aduce vinovăția asupra celui păcătos și, fără o pocăință serioasă și renunțare la păcat, el va ajunge negreșit un apostat. (…) Ca popor, atât cât este posibil, trebuie să curățim tabăra de întinarea morală și de păcatele care se agravează. Dacă păcatul biruiește asupra celor ce pretind că înalță standardul moral al neprihănirii, cum putem să ne așteptăm ca Dumnezeu să-Și folosească puterea în favoarea noastră și să ne salveze ca și cum am fi un popor care a săvârșit fapte neprihănite? (...) Dacă noi, ca popor, nu rămânem în credință și dacă doar susținem poruncile lui Dumnezeu prin scrieri și predicare, dar nu le respectăm pe toate, fără a călca de bunăvoie nici măcar o singură regulă, atunci slăbiciunea și ruina vor veni peste noi. Aceasta este o lucrare pe care trebuie să o îndeplinim în fiecare dintre bisericile noastre. Fiecare trebuie să fie un creștin adevărat. SA2 219.4