Solii alese 1

54 - SUBIECTUL PREZENTAT ÎN 1883⁶⁵

„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire” (1 Ioan 1,9). SAa 173.1

Dumnezeu ne cere să ne mărturisim păcatele și să ne umilim inima înaintea Sa, dar, în același timp, trebuie să avem încredere în El ca într-un Tată duios, care nu îi va părăsi pe aceia care își pun încrederea în El. Mulți dintre noi merg prin vedere, nu prin credință. Noi credem în lucrurile care se văd, dar nu prețuim făgăduințele prețioase care ne sunt făcute în Cuvântul lui Dumnezeu, și totuși nu putem să-L dezonorăm pe Dumnezeu mai mult decât atunci când arătăm că nu avem încredere în ce spune El și când ne întrebăm dacă Domnul chiar va face ce a promis sau ne amăgește. SAa 173.2

Dumnezeu nu renunță la noi din cauza păcatelor noastre. Putem să facem greșeli și să-L întristăm pe Duhul Său, dar, când ne pocăim și venim la El cu inima smerită, El nu ne va întoarce spatele. Sunt piedici care trebuie înlăturate. Au fost cultivate sentimente greșite și au existat mândrie, mulțumire de sine, nerăbdare și murmurări. Toate acestea ne despart de Dumnezeu. Păcatele trebuie să fie mărturisite și să aibă loc o lucrare mai adâncă [351] a harului în inimă. Aceia care se simt slabi și descurajați pot să ajungă oameni ai lui Dumnezeu puternici și să facă o lucrare nobilă pentru Domnul. Dar trebuie să aibă o perspectivă înaltă în lucrarea lor și să nu fie influențați de motive egoiste. SAa 173.3