Solii alese 1

Una în Hristos

Prin urmare, dacă aceia care sunt copiii lui Dumnezeu sunt una în Hristos, cum privește Domnul Isus clasele sociale, deosebirile de castă, separarea unui om de semenul său, din cauza culorii, rasei, poziției, bogăției, nașterii sau realizărilor personale? Secretul unității se află în egalitatea credincioșilor în Hristos. Motivul separărilor, neînțelegerilor, deosebirilor se află în despărțirea de Hristos. Domnul Hristos este centrul spre care toți trebuie să fie atrași, deoarece, cu cât ne apropiem mai mult de centru, cu atât ne vom apropia mai mult unii de alții în simțăminte, simpatie și dragoste, crescând din punct de vedere al caracterului și al asemănării cu chipul lui Isus. Dumnezeu nu face deosebire între oameni. SAa 127.2

Domnul Hristos a cunoscut lipsa de valoare a fastului pământesc și nu a dat nicio atenție paradei pe care o face. În demnitatea sufletului Său, [260] în noblețea caracterului Său și în principiile Sale înalte, El a fost cu mult mai presus de motivele deșarte de paradă ale lumii. Deși profetul Îl descrie ca fiind „disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferința” (Isaia 53,3), El ar fi putut să fie considerat cel mai nobil om de pe pământ. Cercurile cele mai înalte ale societății omenești L-ar fi atras în mijlocul lor, dacă El ar fi binevoit să accepte favoarea lor, dar El nu a dorit aplauzele oamenilor, ci a acționat independent de orice influență omenească. Bogăția, poziția și rangul lumesc, sub toate formele lor variate și toate gradele de măreție omenească, au fost tot atâtea grade de nimicnicie pentru Acela care a lăsat cinstea și slava cerului și care nu a avut nicio splendoare pământească, nu Și-a îngăduit niciun lux și nu a purtat nicio podoabă, cu excepția smereniei. SAa 127.3

Cei sărmani, cei copleșiți de sărăcie și apăsați de griji, cei împovărați de trudă nu ar fi putut să găsească în viața și exemplul Său niciun motiv care să-i determine să creadă că Isus a fost obișnuit cu încercările lor, că a cunoscut presiunea situațiilor lor și poate să simtă împreună cu ei în lipsurile și necazurile lor. Viața Sa smerită de zi cu zi a fost în armonie cu nașterea Sa și situația Sa modestă. Fiul Dumnezeului infinit, Domnul vieții și al slavei, S-a coborât în umilință pentru a trăi viața celor mai sărmani oameni, pentru ca nimeni să nu se simtă exclus din prezența Sa. El S-a făcut accesibil tuturor. El nu a ales câțiva oameni preferați cu care să Se asocieze, ignorându-i pe toți ceilalți. Când conservatorismul îi îndepărtează pe oameni de semenii lor, îndeosebi când lucrul acesta se întâmplă în mijlocul acelora care se declară copiii Săi, Duhul lui Dumnezeu este întristat. SAa 127.4

Domnul Hristos a venit pentru a-i da lumii un exemplu cu privire la desăvârșirea la care poate să ajungă natura omenească dacă este unită cu natura divină. El i-a prezentat lumii un nou aspect al măreției, prin manifestarea milei și a dragostei Sale. El le-a dat oamenilor o nouă interpretare cu privire la Dumnezeu. În calitate de Cap al omenirii, El i-a învățat pe oamenii lecțiile științei guvernării divine, prin care El a dat pe față neprihănirea împăcării milei cu dreptatea. Împăcarea dintre milă și dreptate nu a implicat niciun compromis cu păcatul, nici nu a ignorat vreo cerință a dreptății, ci, atribuindu-i fiecăreia locul rânduit, [261] mila putea să fie exercitată în pedepsirea omului păcătos și nepocăit, fără a se nimici îndurarea ei și fără a se pierde caracterul ei plin de compătimire, iar dreptatea putea să fie exercitată în iertarea nelegiuitului care se pocăiește, fără a se călca integritatea ei. SAa 127.5