Solii alese 1

Transcrierea caracterului lui Hristos

Apostolul Pavel nu a prezentat nici Legea morală, nici legea ceremonială așa cum îndrăznesc să le prezinte pastorii din zilele noastre. Unii cultivă o asemenea antipatie față de Legea lui Dumnezeu, încât ar ieși în stradă pentru a o învinui și stigmatiza. În felul acesta, ei disprețuiesc și desconsideră maiestatea și slava lui Dumnezeu. SAa 116.7

Legea morală nu a fost niciodată un simbol sau o umbră. Ea a existat înainte de crearea omului și va rămâne atâta vreme cât [240] rămâne scaunul de domnie al lui Dumnezeu. El nu Se poate schimba și nici nu poate modifica vreo cerință a Legii Sale în scopul de a-l mântui pe om, deoarece Legea este temelia guvernării Sale. Ea este neschimbătoare, infinită și veșnică. Pentru ca omul să fie mântuit și pentru ca onoarea Legii să fie păstrată, a fost necesar ca Fiul lui Dumnezeu să Se ofere pe Sine ca jertfă pentru păcat. Acela care nu a cunoscut păcatul a ajuns păcat pentru noi. El a murit pentru noi pe Golgota. Moartea Sa arată dragostea minunată a lui Dumnezeu față de om și caracterul neschimbător al Legii Sale. SAa 116.8

În Predica de pe Munte, Domnul Hristos a declarat: „Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu vor trece cerul și pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile” (Matei 5,17.18). SAa 116.9

Domnul Hristos a purtat blestemul Legii, suferind pedeapsa ei, îndeplinind până la capăt planul prin care omul urma să fie pus în poziția în care putea să respecte Legea lui Dumnezeu și să fie primit prin meritele Răscumpărătorului, iar prin jertfa Sa, slava a fost revărsată asupra Legii. Apoi, slava lucrurilor care nu au fost desființate — Legea celor Zece Porunci ale lui Dumnezeu, standardul neprihănirii Sale — a fost înțeleasă cu claritate de toți aceia care au înțeles sfârșitul acelor ceremonii care au fost desființate. SAa 116.10

„Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Corinteni 3,18). Domnul Hristos este apărătorul celui păcătos. Aceia care primesc Evanghelia Sa Îl văd cu fața descoperită. Ei văd legătura dintre misiunea Sa cu privire la Lege și recunosc înțelepciunea și slava lui Dumnezeu, așa cum sunt descoperite de Mântuitorul. Slava lui Hristos este descoperită în Lege, care este transcrierea caracterului Său, iar puterea Sa de a schimba inima este simțită de suflet, până când oamenii ajung să fie schimbați după chipul Său. Ei sunt făcuți părtași ai naturii divine și cresc tot mai mult în asemănarea cu Mântuitorul lor, înaintând pas cu pas în conformarea cu voința lui Dumnezeu, până ating desăvârșirea. SAa 116.11

Legea și Evanghelia se află într-o armonie deplină. Ele se susțin reciproc. Cu toată maiestatea ei, Legea stă înaintea conștiinței, determinându-l pe cel păcătos să simtă nevoia de Hristos ca [241] jertfă de ispășire pentru păcat. Evanghelia recunoaște puterea și caracterul neschimbător al Legii. „Păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege” (Romani 7,7). Simțământul acesta de vinovăție pentru păcat, adus în inimă de Lege, îl trimite pe cel păcătos la Mântuitorul. În nevoia lui, omul poate să prezinte argumentele puternice oferite de crucea de pe Golgota. El poate să ceară neprihănirea lui Hristos, deoarece ea îi este împărtășită fiecărui păcătos care se pocăiește. Domnul Isus declară: „Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; și pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6,37). „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire” (1 Ioan 1,9). SAa 117.1