Solii alese 1

Îndeosebi Legea morală

„Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiți neprihăniți prin credință” (Galateni 3,24). În acest pasaj al Scripturii, Duhul Sfânt vorbește prin intermediul apostolului îndeosebi despre Legea morală. Aceasta ne descoperă păcatul, ne face să simțim nevoia după Hristos și să alergăm la El pentru a primi iertarea și pacea, prin exercitarea pocăinței față de Dumnezeu și a credinței în Domnul nostru Isus Hristos. SAa 113.8

La temelia împotrivirii manifestate la Minneapolis față de solia vestită de Domnul prin frații [E. J.] Waggoner și [A.T.] Jones se află, într-o mare măsură, o lipsă a dispoziției de a renunța la părerile preconcepute. Prin exercitarea acelei împotriviri, Satana a reușit să [235] îndepărteze de poporul nostru puterea deosebită a Duhului Sfânt, pe care Dumnezeu a dorit mult să i-o împărtășească. Vrăjmașul i-a împiedicat să obțină succesul pe care ar fi putut să-l aibă în vestirea adevărului pentru lume, așa cum l-au predicat apostolii după Ziua Cincizecimii. Lumina care trebuie să lumineze lumea cu slava ei a fost respinsă, iar prin decizia fraților noștri ea a fost ținută într-o mare măsură departe de lume. SAa 113.9

* * *

Legea celor Zece Porunci nu trebuie să fie privită atât de mult din perspectiva interdicțiilor, cât din perspectiva milei. Interdicțiile ei sunt garanția sigură a fericirii care vine prin ascultare. Când este primită în Hristos, ea lucrează în noi curăția caracterului, care ne va aduce bucurie de-a lungul veacurilor veșniciei. Pentru cel ascultător, ea este un zid apărător. Noi vedem în ea bunătatea lui Dumnezeu care, prin faptul că le descoperă oamenilor principiile neschimbătoare ale neprihănirii, caută să-i apere de relele care vin ca urmare a nelegiuirii. SAa 114.1

Noi nu trebuie să-L privim pe Dumnezeu ca și când ar aștepta să-l pedepsească pe cel păcătos pentru păcatul lui. Cel păcătos aduce pedeapsa asupra lui însuși. Propriile fapte declanșează un lanț de circumstanțe care vor aduce roade sigure. Fiecare faptă nelegiuită reacționează asupra celui păcătos, produce în el o schimbare a caracterului și îl face să-i fie mai ușor să păcătuiască din nou. Prin alegerea de a păcătui, oamenii se despart de Dumnezeu, rup legătura cu mijlocul prin care vine binecuvântarea, iar ruina și moartea sunt urmarea sigură. SAa 114.2

Legea este o expresie a gândului lui Dumnezeu. Când o primim în Hristos, ea ajunge să fie gândul nostru. Ea ne ridică mai presus de puterea dorințelor și înclinațiilor firești, mai presus de ispitele care duc la păcat. „Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta și nu li se întâmplă nicio nenorocire.” Nimic nu-i face să se poticnească. SAa 114.3

În nelegiuire nu este pace. Oamenii răi sunt în război cu Dumnezeu. Însă acela care primește neprihănirea Legii în Hristos se află în armonie cu Cerul. „Bunătatea și credincioșia se întâlnesc, dreptatea și pacea se sărută” (Psalmii 85,10). — Scrisoarea 96, 1896 SAa 114.4