Solii alese 1

Scopul legii ceremoniale

Dacă Adam nu ar fi călcat Legea lui Dumnezeu, legea ceremonială nu ar fi fost instituită niciodată. Vestea cea bună a Evangheliei i-a fost adusă lui Adam pentru prima dată în declarația în care i s-a spus că sămânța femeii va zdrobi capul șarpelui și, pe parcursul generațiilor succesive, i-a fost transmisă lui Noe, Avraam și Moise. Cunoașterea Legii lui Dumnezeu și a Planului de Mântuire le-a fost împărtășită lui Adam și Evei de către Hristos Însuși. Ei au prețuit cu atenție învățătura importantă și au transmis-o copiilor și copiilor copiilor lor. În felul acesta a fost păstrată cunoașterea Legii lui Dumnezeu. SAa 111.5

În zilele acelea, oamenii trăiau aproape o mie de ani, iar îngerii îi vizitau și le prezentau învățăturile care veneau direct de la Hristos. [231] Așa a fost instituită închinarea adusă lui Dumnezeu prin jertfele ceremoniale, iar aceia care se temeau de Dumnezeu își recunoșteau păcatele înaintea Lui și așteptau cu recunoștință și cu o încredere sfântă venirea Luceafărului care urma să-i călăuzească spre cer pe copiii căzuți ai lui Adam, prin pocăința față de Dumnezeu și prin credința în Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos. Astfel, Evanghelia a fost predicată prin fiecare jertfă, iar faptele credincioșilor au manifestat continuu credința lor într-un Mântuitor care va veni. Domnul Isus le-a zis iudeilor: „Căci, dacă ați crede pe Moise, M-ați crede și pe Mine, pentru că el a scris despre Mine. Dar, dacă nu credeți cele scrise de el, cum veți crede cuvintele Mele?” (Ioan 5,46.47) SAa 111.6

Cu toate acestea, lui Adam i-a fost imposibil să oprească, prin exemplul și învățăturile lui, valul de nenorocire pe care fărădelegea lui îl adusese asupra oamenilor. Necredința s-a strecurat în inima oamenilor. Copiii lui Adam prezintă exemplul cel mai timpuriu cu privire la două căi diferite pe care au început să meargă oamenii în raport cu cerințele lui Dumnezeu. Abel L-a văzut pe Hristos simbolizat în jertfele ceremoniale. Cain a fost necredincios cu privire la necesitatea jertfelor. El a refuzat să-L vadă pe Hristos simbolizat de mielul înjunghiat, iar sângele animalelor nu i se părea a avea nicio virtute. Evanghelia i-a fost predicată lui Cain la fel cum i-a fost predicată fratelui său, dar pentru el n-a fost o mireasmă de la viață spre viață, ci de la moarte spre moarte, pentru că nu a vrut să-L recunoască în sângele mielului de jertfă pe Isus Hristos, ca fiind singura cale pentru mântuirea omului. SAa 112.1

Prin viața și moartea Sa, Mântuitorul nostru a împlinit toate profețiile care arătau spre Sine și a fost realitatea pe care au simbolizat-o toate umbrele și simbolurile. El a respectat Legea morală și a înălțat-o prin îndeplinirea cerințelor ei, în calitate de reprezentant al omului. Israeliții care s-au întors la Domnul și L-au primit pe Hristos ca fiind realitatea reprezentată de jertfele ceremoniale au înțeles sfârșitul legilor care au fost abolite. Întunericul care acoperea ca o maramă sistemul iudaic a fost pentru ei la fel ca marama care a acoperit slava de pe chipul lui Moise. Slava de pe chipul lui Moise a fost reflectarea luminii pe care Domnul Hristos a venit să o aducă în lume pentru binele omului. SAa 112.2

În timp ce a stat singur cu Dumnezeu pe munte, lui Moise i s-a descoperit Planul de Mântuire în modalitatea cea mai impresionantă, [232] începând de la căderea lui Adam. Atunci, el a știut că însuși îngerul care conducea călătoriile copiilor lui Israel Se va descoperi în trup. Iubitul Fiu al lui Dumnezeu, care a fost una cu Tatăl, urma să-i facă una cu Dumnezeu pe toți oamenii care aveau să creadă în El. Moise a înțeles adevărata semnificație a jertfelor. Domnul Hristos l-a învățat pe Moise, descoperindu-i planul Evangheliei și slava ei care, prin Hristos, a iluminat chipul lui Moise, așa încât oamenii nu au putut să îl privească. SAa 112.3

Moise însuși nu și-a dat seama de slava strălucitoare care se reflecta pe chipul lui și nu știa de ce copiii lui Israel fugeau când se apropia de ei. El i-a chemat la sine, dar ei nu au îndrăznit să privească fața lui plină de slavă. Când a aflat că oamenii nu puteau să privească fața lui, din cauza slavei, Moise și-a acoperit chipul cu o maramă. SAa 112.4

Slava de pe fața lui Moise a fost nespus de dureroasă pentru copiii lui Israel, din cauza călcării Legii sfinte a lui Dumnezeu. Aceasta este o ilustrație a simțămintelor acelora care calcă Legea lui Dumnezeu. Ei doresc să înlăture lumina pătrunzătoare care este o groază pentru cel ce calcă Legea, deși pentru cel credincios este sfântă, dreaptă și bună. Numai aceia care apreciază corect Legea lui Dumnezeu pot să prețuiască în mod corect jertfa lui Hristos, care a fost necesară din cauza călcării Legii Tatălui. SAa 112.5

Capacitatea de înțelegere a acelora care cultivă concepția că în vechea dispensațiune nu a fost niciun Mântuitor este acoperită de un văl la fel de întunecat ca acela care a învăluit capacitatea de înțelegere a iudeilor care L-au respins pe Hristos. Iudeii mărturiseau, prin jertfele care Îl simbolizau pe Hristos, credința lor într-un Mesia care va veni. Totuși, când a venit Isus, împlinind toate profețiile cu privire la Mesia Cel făgăduit și făcând faptele care au dovedit că El era Fiul divin al lui Dumnezeu, ei L-au respins și au refuzat să accepte dovezile cele mai clare ale adevăratului Său caracter. Pe de altă parte, prin disprețuirea sistemului iudaic, biserica creștină, care declară credința supremă în Hristos, Îl neagă realmente pe Hristos, autorul întregului sistem iudaic. SAa 112.6