Solii alese 1

Urmările călcării Legii

Sunt multe concepții pe care mintea nu are niciun drept să le cultive. Adam a crezut minciuna lui Satana, insinuările viclene împotriva caracterului lui Dumnezeu. „Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: «Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit»” (Geneza 2,16.17). Când a ispitit-o pe Eva, Satana a spus: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: «Să nu mâncați din toți pomii din grădină?» Femeia a răspuns șarpelui: «Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: Să nu mâncați din el, și nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți”. Atunci, șarpele a zis femeii: «Hotărât, că nu veți muri: dar Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.»” (Geneza 3,1-5) SAa 103.3

Cunoștința pe care Dumnezeu nu a dorit ca primii noștri părinți să o aibă a fost cunoștința vinovăției. Când ei au acceptat declarațiile lui Satana, care erau false, neascultarea și fărădelegea au fost aduse în lumea noastră. Neascultarea aceasta față de porunca explicită a lui Dumnezeu și credința aceasta în minciuna lui Satana au deschis porțile unui potop de nenorociri care au venit asupra lumii. Satana a continuat lucrarea începută în Grădina Eden. El a lucrat cu precauție, pentru ca omul să primească declarațiile lui ca fiind o dovadă împotriva lui Dumnezeu. El a lucrat împotriva Domnului Hristos și împotriva eforturilor Sale de a reface în om chipul lui Dumnezeu și de a întipări în sufletul lui asemănarea cu Dumnezeu. SAa 103.4

Credința într-o concepție falsă nu l-a făcut pe apostolul Pavel să fie un om bun, [215] duios și milos. El a fost un iudeu zelos, nespus de furios împotriva adevărului cu privire la Domnul Isus. El a mers pretutindeni în țară, prinzându-i pe credincioși și trimițându-i în închisoare. Când a vorbit despre lucrul acesta, el a spus: „Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei; dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învățat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu de-amănuntul Legea părinților noștri și am fost tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum sunteți și voi toți azi. Am prigonit până la moarte această Cale, am legat și am pus în temniță bărbați și femei” (Fapte 22,3.4). SAa 103.5

Familia omenească este în necaz din cauza faptului că a călcat Legea Tatălui. Totuși Dumnezeu nu îl lasă pe cel păcătos până când nu-i arată remediul pentru păcat. Singurul Fiu al lui Dumnezeu a murit pentru ca noi să putem trăi. Domnul a acceptat să aducă jertfa aceasta pentru noi, ca Garant și Înlocuitor al nostru, cu condiția ca noi să Îl primim pe Hristos și să credem în El. Cel păcătos trebuie să vină la Hristos cu credință, să se bazeze pe meritele Sale, să pună păcatele lui asupra Purtătorului păcatelor și să primească iertarea Sa. Acesta este motivul pentru care a venit Domnul Hristos în lume. Ca urmare, neprihănirea lui Hristos îi este atribuită păcătosului care se pocăiește și crede. El ajunge să fie un membru al familiei împărătești, un copil al Împăratului ceresc, un moștenitor al lui Dumnezeu și împreună-moștenitor cu Hristos. SAa 103.6