Solii pentru tineret

Nevoia de a căuta lucrurile cerești

Când Cuvântul lui Dumnezeu devine cel mai important sfătuitor al nostru și cercetăm Scriptura pentru a primi lumină, îngerii din [426] cer vin să ne deschidă mintea și să ne facă să înțelegem, așa încât să se poată spună cu adevărat: „Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate”. Nu e de mirare că nu mai există minți deschise glasului ceresc la tinerii care își spun astăzi creștini, pentru că se acordă atât de puțină importanță Cuvântului lui Dumnezeu. Sfaturile divine nu sunt însușite; mustrările nu sunt ascultate; harul și înțelepciunea divină nu sunt prețuite, pentru ca păcatele trecute să nu se mai repete și fiecare urmă de păcat să fie ștearsă din caracter. Rugăciunea lui David a fost: „Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale, și voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate”. SPT 210.5

Dacă atât cei tineri, cât și cei maturi și-ar îndrepta mintea spre ce trebuie atunci când se întâlnesc, discuțiile dintre ei ar fi îndrumate spre subiecte înălțătoare. Când mintea este curată, iar gândurile sunt înălțate, prin adevărul lui Dumnezeu, cuvintele vor fi „ca niște mere de aur în coșulețe de argint”. Dar, cu înțelegerea de față, cu practicile de azi și cu standardele scăzute pe care le au chiar și cei care se numesc creștini, conversațiile sunt ieftine și fără câștig. Sunt „de pe pământ, pământești”, nu au mireasma adevărului sau a cerului și nu ajung nici măcar la standardul acelora practicate de cei mai culți dintre cei lumești. SPT 210.6