Solii pentru tineret

Pe cărarea desfrâului

În multe familii religioase, dansul și jocul de cărți au ajuns modalități de petrecere a timpului în salon. Unii recomandă ca acestea să fie distracții liniștite, de casă, de care tinerii să se poată bucura în siguranță, sub ochiul părinților lor. Dar astfel este cultivată dragostea pentru aceste plăceri incitante și nu va dura mult până când ceea ce a fost considerat nepericulos acasă va fi privit la fel și în afara casei. Totuși trebuie remarcat că în urma acestor distracții nu se obține nimic bun. Ele nu dau vigoare trupului și nici nu relaxează mintea. Nu înrădăcinează în suflet nici un sentiment pur sau sfânt. Dimpotrivă, ele distrug orice plăcere pentru o gândire serioasă și după întruniri religioase. Este adevărat că este un contrast clar între clasa selectă a petrecerilor de familie și sălile degradante și promiscue în care se dansează. Cu toate acestea, toate constituie pași pe cărarea desfrâului. SPT 197.5

Distracția dansului, așa cum s-a dezvoltat ea în prezent, este o școală a depravării, urmând un curs periculos pentru societate. Dacă toți oamenii, din marile orașe, care au fost ruinați de timpuriu de aceste mijloace de distracție ar putea fi aduși laolaltă, câte istorii ale unor vieți distruse și ratate ar ieși la iveală! Câți dintre cei care acum sunt gata să apere aceste practici ar fi umpluți de uimire, dar și de suferință, când ar vedea urmarea! Cum pot consimți părinții creștini să-și așeze copiii în calea ispitei, participând împreună cu ei la astfel [399] de manifestări? Cum pot tinerii și tinerele să-și vândă sufletul în schimbul acestor plăceri care orbesc mintea? — RH, 28 februarie 1882 SPT 197.6