Solii pentru tineret

Antidotul pentru frivolitate

Hristos a trăit o viață de încercări și sacrificii pentru noi. Putem noi oare să refuzăm să-I aparținem? Ispășirea Sa, precum și îndreptățirea, desăvârșirea pe care El așteaptă să ne-o dea nu reprezintă suficiente subiecte care să ne ocupe mintea? Dacă tinerii ar scoate din tezaurele Bibliei comorile pe care aceasta le conține, dacă ar medita la iertarea, pacea și îndreptățirea [389] veșnică pe care le aduce cu sine comoara lepădării de sine, n-ar mai simți nici o dorință pentru un entuziasm sau pentru o distracție îndoielnică. SPT 192.9

Hristos este plin de bucurie când gândurile tinerilor sunt preocupate de aspectele mărețe și înălțătoare ale mântuirii. El intră în inima tuturor ca un oaspete așteptat, umplând-o cu pace și bucurie. Iar dragostea lui Hristos în inimă este „un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică”… Cei care au această dragoste vor fi încântați să vorbească despre lucrurile pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei ce-L iubesc. SPT 193.1

Dumnezeul cel veșnic a trasat o linie de demarcație între cel sfânt și cel păcătos, între cel pocăit și cel ce nu este convertit. Cele două categorii nu se amestecă între ele, asemenea culorilor curcubeului, ci sunt la fel de diferite ca miezul zilei de miezul nopții. Oamenii lui Dumnezeu nu pot intra în siguranță în asocieri strânse cu cei care cunosc adevărul, dar nu-l practică. Vorbind despre anumite fapte ale fiilor săi, pe care el le-a privit cu groază, patriarhul Iacov a exclamat: „Nu vreau să intre sufletul meu la sfaturile lor, nu vreau să se unească duhul meu cu adunarea lor”. El simțea că onoarea Lui ar fi compromisă dacă s-ar asocia cu cei păcătoși în faptele lor. El a tras un semnal de alarmă, avertizându-ne să evităm legăturile greșite și cu atât mai mult unirea cu răul. Prin apostolul Pavel, Spiritul Sfânt dă același avertisment: „Și nu luați deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiți-le”. — YI, 4 februarie 1897 [390] SPT 193.2