Lucrarea pastorală

Scopul educației

Numai cei care cooperează cu cerul știu ce înseamnă adevărata educație. — Atunci când Cuvântul lui Dumnezeu este lăsat deoparte în favoarea altor cărți care îi îndepărtează pe elevi de Dumnezeu și care îi fac să nu mai înțeleagă clar principiile Împărăției cerurilor, ceea ce oferim noi nu este educație. Cât timp elevul nu are o hrană curată pentru minte, cernută minuțios de așa-numita „educație superioară”, care este impregnată de necredință, el nu-L poate cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu. Numai cei care cooperează cu cerul la planul de mântuire știu ce înseamnă adevărata educație în simplitatea ei. — CT 15. LP 138.1

Educația creștină ar trebui în același timp să umple mintea și să-i învețe pe tineri să le împărtășească și altora cunoștințele lor. — Nu este de ajuns să le umplem tinerilor mintea cu lecții de o profundă importanță; ei trebuie să învețe să împărtășească și cu alții ceea ce au primit. Indiferent de poziția sau de averea pe care o deține, pe acel om care cunoaște adevărul, Cuvântul lui Dumnezeu îl învață că nu este posesorul de drept al bunurilor sale, ci doar un administrator. Tot ce are îi este împrumutat pentru a-i pune la probă caracterul. Afaceri, talente, mijloace, ocazii de slujire — pentru toate acestea va da socoteală înaintea lui Dumnezeu, căruia el Îi aparține atât prin creare, cât și prin răscumpărare. Dumnezeu ne împrumută darurile Sale pentru a le sluji altora și pentru a deveni, astfel, asemenea Lui. Cel ce se străduiește să se formeze ca să poată lucra pentru ignoranții care pier ajută la împlinirea marelui plan al lui Dumnezeu pentru omenire. Slujind în mod neegoist pentru binecuvântarea celorlalți, el atinge idealul înalt al educației creștine. — CT 545. LP 138.2

Pastorii și-au demonstrat lipsa de înțelepciune prin introducerea unor elemente lumești în școlile noastre. — Obiectivul lui Dumnezeu în aducerea la existență a colegiului a fost pierdut din vedere. Slujitorii Evangheliei și-au demonstrat până acum lipsa de înțelepciune divină întrucât au introdus elemente lumești în colegiul nostru; ei s-au unit cu vrăjmașii lui Dumnezeu și ai adevărului, oferindu-le studenților distracții. Îndrumându-i astfel greșit pe tineri, ei au făcut lucrarea lui Satana. Cu această lucrare și cu toate consecințele ei se vor întâlni din nou la bara de judecată a lui Dumnezeu. Cei ce acționează în modul acesta demonstrează că nu pot fi oameni de încredere. După ce răul s-a făcut, ei își pot mărturisi greșeala, dar pot oare la fel de ușor să anuleze influența pe care au exercitat-o? Li se poate spune: „Bine, rob bun și credincios” celor care au înșelat încrederea Stăpânului lor? Acești oameni necredincioși n-au zidit pe Stânca cea veșnică. Temelia lor se va dovedi a fi nisip mișcător. „Nu știți că prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu? Așa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș cu Dumnezeu” [Iacov 4:4]. — 5T 33. LP 138.3