Lucrarea pastorală

Sacrificiu de sine

Lucrarea pastorului cere sacrificiu, dar mai puțin decât în cazul multora care au lucrat mai înainte. — Nu toți pastorii sunt dedicați lucrării lui Dumnezeu, așa cum le cere El să fie. Unii cred că soarta unui predicator este grea pentru că trebuie să fie despărțit de familie. Ei uită că lucrarea era, odată, mai grea decât este acum, pentru că, în trecut, cauza adevărului avea doar câțiva susținători. Îi uită pe cei asupra cărora Dumnezeu a așezat povara lucrării în trecut. Atunci se depuneau eforturi asidue, însă doar câțiva acceptau adevărul. Slujitorii aleși ai lui Dumnezeu plângeau și se rugau pentru o înțelegere mai clară a adevărului, îndurând lipsuri și dând dovadă de mult sacrificiu ca să ducă adevărul altora. Înaintau pas cu pas, pe măsură ce providența lui Dumnezeu le deschidea drumul. Nu-și căutau interesul și nu se dădeau înapoi din fața dificultăților. Prin intermediul acestor bărbați a pregătit Dumnezeu calea și a făcut adevărul accesibil oricărei minți oneste. Totul le-a fost pus la îndemână pastorilor care, de atunci încoace, au îmbrățișat adevărul, totuși unii dintre ei nu au reușit să preia povara lucrării. Ei caută o soartă mai ușoară, o poziție care cere mai puțină abnegație. Pământul acesta nu este un loc de confort și odihnă pentru creștini și cu atât mai puțin pentru pastorii aleși ai lui Dumnezeu. Ei uită că Hristos Și-a părăsit bogățiile și slava din ceruri, că a venit pe pământ ca să moară și că ne-a poruncit să ne iubim unii pe alții așa cum ne-a iubit El. Ei îi uită pe cei de care lumea nu era vrednică, care au pribegit îmbrăcați cu cojoace și în piei de capre, lipsiți de toate, prigoniți și munciți. — 1T 370, 371. LP 16.1

Pastorii care cred că îndură dificultăți să viziteze atelierul apostolului Pavel. — În ciuda sănătății precare, el lucra în timpul zilei pentru cauza lui Hristos, iar apoi trudea o mare parte din noapte, ba chiar, adeseori, toată noaptea, ca să asigure cele necesare pentru sine și pentru alții. — 4T 410. LP 16.2

Încercările îi pregătesc pe predicatori pentru a fi păstori de succes. — Moise a fost călăuzit de Dumnezeu să obțină experiență în păstorirea și îngrijirea delicată a turmei lui, astfel încât să fie pregătit ca păstor credincios atunci când Dumnezeu avea să-l cheme să preia responsabilitatea pentru poporul Său. O experiență similară este esențială pentru cei care se angajează în marea lucrare a predicării adevărului. Ca să poată conduce sufletele la fântâna vieții, predicatorul trebuie să bea mai întâi el însuși din fântână. Trebuie să înțeleagă sacrificiul infinit făcut de Fiul lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor căzuți în păcat și sufletul trebuie să-i fie inundat de această iubire nepieritoare. Dacă Dumnezeu ne încredințează o lucrare grea, trebuie să o îndeplinim fără să murmurăm. Dacă drumul este dificil și periculos, este planul lui Dumnezeu ca noi să îl urmăm supuși și să strigăm către El pentru putere. Este de învățat o lecție din experiența unora dintre pastorii noștri care, în comparație cu dificultățile și încercările adevărate, n-au suferit încă nimic, dar care s-au considerat dintotdeauna martiri. Unii ca aceștia trebuie să învețe să accepte, plini de recunoștință, ceea ce alege Dumnezeu, amintindu-și de Autorul mântuirii noastre. Pastorul trebuie să-și facă lucrarea cu seriozitate, energie și zel, toate cu atât mai mari decât cele investite în tranzacțiile de afaceri, cu cât lucrarea este mai sfântă și rezultatele ei mai importante. — 4T 442. LP 16.3